moarte şi sadism

Pamfletarul este mai crud decât un asasin. Un criminal omoară un om de multe ori involuntar, pentru a-l prăda mort. Pamfletarul se strecoară pretutindeni. Se ocupă de afaceri care nu-l privesc şi când nu gândeşti, chinuindu-şi victima cu o sadică voluptate.

citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

sunt un înger sadic şi un demon masochist
prima dată când l-am întâlnit pe Dumnezeu era foarte tânăr
mă făcea să fiu mândru de suferinţa care mi-o dădea
mă simţeam flatat
important
între timp crucea mi-a devenit atât de mare
încât am devenit o aşchie din lemnul ei
mi-a îmbătrânit sângele
şi am asfalt în oase
pietre în loc de carne
sunt un fluture fără aripi, fără trup
doar o umbră cu gust de moarte
ce se scurge niciunde

poezie de Radu Chiorean (5 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din poveşti

o să mor, Miraflor, nu
am apucat să ne iubim
serialele
vor depune o mărturie încremenită
despre ce nu am fost
Miraflor
trebuia să gândeşti (?!) nu
să te repezi la mine cu braţele
armate în jurul gâtului meu
din poveşti
poate sadice poate
ai fi învăţat mult
mai multe
clipiri
Miraflor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere românească

N-am cunoscut mai sadică durere,
Mai nemilos, ori mai teribil chin,
Încât, la disperare,-o mângâiere
S-o caut într-o cupă de venin,

Şi nici calvar, nici crunte suferinţi,
Să te aducă-n stare inumană,
Uitând, cât ar fi noaptea de cuminţi,
Să-ţi baţi copiii, ziua, de pomană;

Nu este caznă,-ncât ai accepta,
Indiferent ce tare eşti de vână,
Să nu-ţi mai pese, tu, în casa ta,
Cu soacra dacă stai şi-o săptămână,

Sau vreo tortură crudă, bestială,
Mult mai feroce,-ncât să nu ai parte
Ca pân' s-ajungi în stare de sminteală
Să îţi iubeşti duşmanul tău de moarte,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Am o înmormântare. Să mă duc, să nu mă duc? A. M: SIGUR CĂ DA, mergi şi vezi Destinaţia Ireversibilă a tuturor formelor. Mergi şi vezi care e destinul, soarta finală a distinsului rahatului-corp prin care gândul te ţine dureros dar mândră în sclavia cumplita a lui: "eu ştiu, eu fac, eu vreau, eu cred, eu simt, etc", care te sufocă cu frici, emoţii şi temeri paralizante. Dacă aş putea aş recomanda fiecărei femei în parte să meargă zilnic la câte o înmormântare. DE FIECARE DATĂ CÂND TE PRIVEŞTI ÎN OGLINDĂ TE-AŞ LUA ŞI TE-AŞ DUCE LA CÂTE O ÎNMORMÂNTARE. Azi te-ai uitat de 8 ori, la 8 înmormântări cu tine. Ştiu, sună lugubru sau chiar funebru pentru mintea ta, ea sigur va crede că sunt vreun sadic sau ceva pe aici. Dar nu îmi pasă, pentru că refuzi să mergi la cineva bolnav în vizită, refuzi să mergi la o înmormântare şi atunci dacă fugi cu această frică dementă, de boală şi de moarte, ce şanse îţi oferi ţie însuţi să vezi că nu eşti corpul efemer la care te holbezi tâmp în oglindă de cel puţin 5 ori pe zi? Cum poţi să scapi de identificarea emoţională sufocantă când tu crezi că eşti wc-u ambulant? Pe dinafară aur, pe dinăuntru balaur... sau dihor, mă rog!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Viaţa aceasta suplă devine aproape dublă,
m-ai întrebat într-o noapte
ce se-nţelege din moarte.
Am spus, ai plâns, iar am spus.
Ce răsărit, ce apus,
ne-am rugat până-n zori,
apoi am fost scoşi de ninsori,
decapitaţi de soare, cleptomania de şoarec,
clopote bat încă ritmic, intim şi sadic şi istmic.
Mă prinse o mare tristeţe, ca Marea Neagră pe feţe,
tu ai şoptit overdue, eu sărutând şi-am spus tu,
numai tu să trăieşti, gemeni vreau şi poveşti,
ciudat că mai trăiesc, murisem de mult, Bucharest,
acum va trebui să întreţin mulţi copii,
m-am rugat şi am plâns, m-ai mângâiat foarte strâns.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire

Va veni oare vreodată
Timpul să ştim adevărul,
Întreb mamă, întreb tată,
De ce-i tulbure izvorul.

încerc să găsesc lumină
Printre atâtea rugăciuni,
Poate tu maică divină
Să ne aperi de minciuni.

Jurământul strâmb la unii
De credinţă pentru ţară,
Doamne nu lăsa "nebunii"
Să ne fie mentori iară.

Când se jură strâmb miniştri
Pe a bibliei credinţă,
Ei ne-arată ca-s siniştri
Ignorând... nesăbuinţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea nebunie

din vest vine din est
dar niciodată nu a înţeles
era la marginea spaţiului
apoi şi-a dat seama că avea microcip
a pus-o să se dezbrace
şi să arunce hainele pe geam
era o problemă de viaţă şi de moarte
de nervi îi tremurau mâinile pe nasturi
furia îi sporea farmecul
o doare o doare o doare
credea că dorea s-o umilească
dar se temea de gangsteri
a auzit de crimele făcute de măcelari
nu-şi dorea să fie aruncată
într-un container cu gâtul tăiat
sau să fie făcută bucăţi
de vreun sadic plătit
trebuia să arate neîncredere
însă se temea să nu-l supere
a aruncat toate hainele pe geamul deschis

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai azi, plouă cu trandafiri

N-are cerul unde plânge, plânge iarăşi peste burg,
Mări, oceane, fluvii, râuri, iar, de jos în sus, se scurg.
În genunchi scâncesc copacii, mor statuile sub ploi,
Umblă visele năuce printre nori cu umeri goi.

E noiembrie mai jalnic decât orice lună-n an-
Plouă sadic, fantomatic ca dintr-un imens ocean,
Care-a strâns durerea lumii din secunda de-nceput.
Plouă-ncet lacrimi amare, ce-n ochi n-au mai încăput.

Plouă vertical pe viaţă, vântul încă-i rătăcit
Într-o gară-n care-aşteaptă trenul ce n-a mai venit.
Mai fumează o ţigare, mai comandă o cafea,
Plictisit, mai ciufuleşte câte-un gând de catifea.

Plouă-n mine picătura unei clipe ce s-a stins,
Când spre tine, veşnicia, braţele şi le-a întins.
Şi de-atunci, plouă întruna cu potop de amintiri,
Numai azi, plouă cu stele şi miros de trandafiri...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De te-ai naşte azi călugăr

N-are primăvara timp să te scuture de vină,
Şi din ochi, să-ţi fure spaima, ce-ai ascuns-o în retină.
Tu iubeşti fără pretenţii şi-i pui morţii ochi de ceară,
O arunci în anotimpuri să se nască-n primăvară.

Azi te scriu cu întuneric pe lumina de pe tâmple,
Şi te cânt cu glasul mut tot sperând să nu se-ntâmple,
Şi să nu-mi corupi instinctul, sau dorinţa-ncătuşată,
Ce îmi stăpâneşte firea şi iubirea de-altă dată.

De te-ai naşte azi călugăr tot la fel ai blestema,
Şi uimirea dar şi ura ce se-ascunde-n barba ta.
Te-ai uita tot după fete şi le-ai tot cânta dramatic
Te-ai preface ziua-n înger, însă noaptea ai fi sadic.

Nici nu ştiu de ce am vrut să îmi sângerezi în rană,
Te-am iubit cu-atâta ură de nu cred că-s pământeană.
Sângerează azi altarul unde îmi citeai scripturi
Fiindcă eu te-am vrut poet, să îmi scrii pe piele versuri...

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eros

Aripile lui Eros sunt pârjolite, arse;
În flăcări arde zeul, în vid, incandescent,
În noi, potir de rouă sălăşluie de veacuri
Ce ar putea să stingă pojaru-ncins ardent.

Veniţi pe metereze, castelele clădite
Din galbene banchize de aspru, crud nisip
Sunt mai tari ca bazaltul, nu-şi prăbuşesc culoarea
În profunzimi albastre şi-adânci de infinit.

Căldura temporară a astrelor topite
Învăluie în haina-i uscată, noaptea clară:
Se împlineşte ceasul când zeii singuratici
Pe rugurile-arzânde sunt condamnaţi să moară.

Ne-am prins în mâini credinţa şi-am sugrumat-o sadici,
Abrutizaţi, dar teferi, i-am izolat ideea -
Şi foamei animale ce ne-nfierbîntă-n sânge
I-am dărîmat statuia, dar nu i-am stins scânteia.

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faraonii de carton

O să stau în calea voastră
Şi-o să vreau să vă văd moaca
Când sicriul umpleţi, mândri,
Şi o să vă bată toaca...

Voi n-o să mai vedeţi asta
Dar văd eu şi e de-ajuns,
Să simt răzbunarea sorţii
E aşa... de nepătruns...

Când v-a luat din viaţă, dracu',
Cu-al lui rânjet, unic, sadic
Eraţi mari şi tari şi unici
Şi scutiţi de rău, sporadic...

Aveaţi bani, femei şi faimă
Şi afaceri, secretare,
Care pentr-un biet salariu
Vă pupau şi pe... picioare.

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 16 septembrie 2020 (16 septembrie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adversitate-i...

... Când opoziţia-i un cert în preambul
Neexplicat, căci e inexplicabil
Când din haotic faci indubitabil,
Vestimentând în robă jurământ credul...

... Se înfiripă încet cu gust de ură
Hrănită sadic din exces narcisic,
Se virulând ca-ntr-o ştafetă de olimpic,
Pasându-se-n ranchiună, ce-adevăr sperjură...

Justificată, e calitate şi-şi conferă
Temeinicie-n dreptul la dreptate
Fără rabat; că făr-adversitate
Întregu-i incomplet, doar (h)emi-sferă...

... Şi se prelinge-n încâlciri colante,
Negând valori prin afirmări meschine
Răstălmăcind bun, rău... şi răul bine,
În falsul facerii abracadabrante.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de sânge

Cioburi de sânge îngheţat şi uscat
Înfipte în buzele mele,
Pe marginea fiinţei

La capătul timpului meu răsărea tăcerea
Cu paşii mici, în fire mărunte
"Rase" toate la aceeaşi înalţime frenetică
Burta "cheală" a stomacului meu mesteca
În linişte
Resturile ultimei chemări
Mă îmbrăţişau pe jumătate
Vampirii cu dinţii strâmbi şi rupţi dintre buze
Copilele se ascundeau speriate sub propria mea fustă
Să trecem cu bine, pe alt mal, mai departe
În drumul prin şoapte

PS. Nu mai scriu dedicaţii, am să pun, când este cazul,
în ghilimele, cuvintele
... în rest, motoare de căutare grase şi frumoase!
Eu personal mulţumesc în numele fiecărui cuvânt "inspirant" rostit

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai faci?

Cu fiecare zi ce trece
Am amintiri tot mai frumoase
De tine; de obraji, de coapse,
De cum erai cu alţii rece,
Cum buzele-ţi erau ca maci...
Ce mai faci?

Te văd ca şi cum a fost ieri,
Cu zâmbetul fin, ştrengăresc;
Să ştii că încă te iubesc
Aşa cum ador primăveri
Pierdut în arome de copaci...
Ce mai faci?

Visez ades să te-ntâlnesc,
Să ştii sau dintr-o întâmplare,
Să-ţi simt parfumul ca de floare,
'n polenul tău să-mi murdăresc
Miros; în atingeri doar să te dezbraci...
Ce mai faci?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc sadic

Arunc un picior în urma drumului.
Cu celălalt alerg nebuneşte spre mare.
Trag drumul bucată cu bucată dintre valuri,
mi-l pun în spate
şi râd de piciorul rătăcit care mă caută.
Legătura unică dintre setea mea şi mărul lui Adam
este acest picior separat, părăsit,
care aleargă printre alte picioare,
puzderii de picioare, căzute pe plajă.

Scot din mine omul mic.
Din el scot alt om, infinit mai mic.
Vreau să ajung la pruncul însetat de lapte
care-şi caută mama.

Mi-am ascuţit unghiile atât de bine încât,
mi-am tăiat cu ele o mână.
Am aruncat-o in mijlocul mării,
dar valurile înalte cât salcia de lângă mine
mi-au repatriat-o.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Cucu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea basmului cel hâd

A fost, odată ca-n poveşti, ce-acuma-s basm "murdar-curat"
În ţara ce dintre iluştrii ajunsă-i rău dintr-un Regat,
O schimonositeală... strâmbă, un pleonasm de hidos rău
Dintr-un tărâm de Feţi-Frumoşi aleşi acum doar "nătărău"
Să ţină în buiestru' un neam, nu prin ce-i pisc de înălţime,
Căci "grota" e vândută "tron", "popor" e numai o "mulţime"
Şi-n două Camere-n Palate nu stau cei bravi de ştiinţă culmi,
Stau tolăniţi ne-aleşi de nimeni -din vechi stejari tari- molâii ulmi
Ce îşi vând "şarm", probat prostie, că proştii nu lipsesc deloc,
E-un glod întreg legat la ochi, cu ceara un timpan, glas ioc,
Sau doar ce-ar avea să spună ei, sunt doar minciuni răstălmăcite
Venite din auz confuz, din ochi închişi, minţi încâlcite
S-asculte de-un "chilot" imens, ordura veşnic repetentă
De şcoală nedusă la "cap", rămas hoţie incipientă
-Ce-o pune-n practică pe-o ţară- un retardat mintal scârnav
Ce împroşcă cuvânt nobil pus de "senator", făcându-l sclav
Sieşi inept de ADN, o spurcăciune recesată
Ce umple jilţul cu izmana-i cu siguranţă necurată,
Căci doar din spurcăciuni grăieşte, zicând că el ar fi popor
-Un biet neghiob ajuns nu'ş cum să aibă rol de vorbitor-

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea XXL (parodie după "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)

Un osman dintre aceia fără neam şi fără limbă,
Ce mânat de vreri meschine patria ades şi-o schimbă,
Se plimba matol, sărmanul, neţinând cărarea dreaptă,
Scărpinându-şi cu ardoare scăfârlia cea deşteaptă.
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Mirosea a vişinată de-acum două primăveri
Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri.
Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumuseţe,
A-nceput să facă zâmbre şi pe-alocuri feţe-feţe
Şi chiar dacă peste case, nesimţită, cădea bură
Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.
Pipăindu-şi marafeţii, vru să-ngaime tandre şoapte
Cam ceva de genul: "Fato, unde vrei să dormi la noapte?"
Ea, văzându-i poticneala, gât de struţ pe dată-ntinde,
Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi în braţe-mi vino
Eu să îţi alin hormonii, iară foamea-mi tu alino!
Hai, acuşi se face beznă şi apar la streşini stele,
Vin să-ţi prezantez tariful plus serviciile mele!

[...] Citeşte tot

parodie de Rudy Valentino, după Mihai Eminescu
Adăugat de Rudy Valentino
Comentează! | Votează! | Copiază!