moarte şi sadism

Pamfletarul este mai crud decât un asasin. Un criminal omoară un om de multe ori involuntar, pentru a-l prăda mort. Pamfletarul se strecoară pretutindeni. Se ocupă de afaceri care nu-l privesc şi când nu gândeşti, chinuindu-şi victima cu o sadică voluptate.

citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire

Va veni oare vreodată
Timpul să ştim adevărul,
Întreb mamă, întreb tată,
De ce-i tulbure izvorul.

încerc să găsesc lumină
Printre atâtea rugăciuni,
Poate tu maică divină
Să ne aperi de minciuni.

Jurământul strâmb la unii
De credinţă pentru ţară,
Doamne nu lăsa "nebunii"
Să ne fie mentori iară.

Când se jură strâmb miniştri
Pe a bibliei credinţă,
Ei ne-arată ca-s siniştri
Ignorând... nesăbuinţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De te-ai naşte azi călugăr

N-are primăvara timp să te scuture de vină,
Şi din ochi, să-ţi fure spaima, ce-ai ascuns-o în retină.
Tu iubeşti fără pretenţii şi-i pui morţii ochi de ceară,
O arunci în anotimpuri să se nască-n primăvară.

Azi te scriu cu întuneric pe lumina de pe tâmple,
Şi te cânt cu glasul mut tot sperând să nu se-ntâmple,
Şi să nu-mi corupi instinctul, sau dorinţa-ncătuşată,
Ce îmi stăpâneşte firea şi iubirea de-altă dată.

De te-ai naşte azi călugăr tot la fel ai blestema,
Şi uimirea dar şi ura ce se-ascunde-n barba ta.
Te-ai uita tot după fete şi le-ai tot cânta dramatic
Te-ai preface ziua-n înger, însă noaptea ai fi sadic.

Nici nu ştiu de ce am vrut să îmi sângerezi în rană,
Te-am iubit cu-atâta ură de nu cred că-s pământeană.
Sângerează azi altarul unde îmi citeai scripturi
Fiindcă eu te-am vrut poet, să îmi scrii pe piele versuri...

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eros

Aripile lui Eros sunt pârjolite, arse;
În flăcări arde zeul, în vid, incandescent,
În noi, potir de rouă sălăşluie de veacuri
Ce ar putea să stingă pojaru-ncins ardent.

Veniţi pe metereze, castelele clădite
Din galbene banchize de aspru, crud nisip
Sunt mai tari ca bazaltul, nu-şi prăbuşesc culoarea
În profunzimi albastre şi-adânci de infinit.

Căldura temporară a astrelor topite
Învăluie în haina-i uscată, noaptea clară:
Se împlineşte ceasul când zeii singuratici
Pe rugurile-arzânde sunt condamnaţi să moară.

Ne-am prins în mâini credinţa şi-am sugrumat-o sadici,
Abrutizaţi, dar teferi, i-am izolat ideea -
Şi foamei animale ce ne-nfierbîntă-n sânge
I-am dărîmat statuia, dar nu i-am stins scânteia.

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faraonii de carton

O să stau în calea voastră
Şi-o să vreau să vă văd moaca
Când sicriul umpleţi, mândri,
Şi o să vă bată toaca...

Voi n-o să mai vedeţi asta
Dar văd eu şi e de-ajuns,
Să simt răzbunarea sorţii
E aşa... de nepătruns...

Când v-a luat din viaţă, dracu',
Cu-al lui rânjet, unic, sadic
Eraţi mari şi tari şi unici
Şi scutiţi de rău, sporadic...

Aveaţi bani, femei şi faimă
Şi afaceri, secretare,
Care pentr-un biet salariu
Vă pupau şi pe... picioare.

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 16 septembrie 2020 (16 septembrie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adversitate-i...

... Când opoziţia-i un cert în preambul
Neexplicat, căci e inexplicabil
Când din haotic faci indubitabil,
Vestimentând în robă jurământ credul...

... Se înfiripă încet cu gust de ură
Hrănită sadic din exces narcisic,
Se virulând ca-ntr-o ştafetă de olimpic,
Pasându-se-n ranchiună, ce-adevăr sperjură...

Justificată, e calitate şi-şi conferă
Temeinicie-n dreptul la dreptate
Fără rabat; că făr-adversitate
Întregu-i incomplet, doar (h)emi-sferă...

... Şi se prelinge-n încâlciri colante,
Negând valori prin afirmări meschine
Răstălmăcind bun, rău... şi răul bine,
În falsul facerii abracadabrante.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de sânge

Cioburi de sânge îngheţat şi uscat
Înfipte în buzele mele,
Pe marginea fiinţei

La capătul timpului meu răsărea tăcerea
Cu paşii mici, în fire mărunte
"Rase" toate la aceeaşi înalţime frenetică
Burta "cheală" a stomacului meu mesteca
În linişte
Resturile ultimei chemări
Mă îmbrăţişau pe jumătate
Vampirii cu dinţii strâmbi şi rupţi dintre buze
Copilele se ascundeau speriate sub propria mea fustă
Să trecem cu bine, pe alt mal, mai departe
În drumul prin şoapte

PS. Nu mai scriu dedicaţii, am să pun, când este cazul,
în ghilimele, cuvintele
... în rest, motoare de căutare grase şi frumoase!
Eu personal mulţumesc în numele fiecărui cuvânt "inspirant" rostit

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc sadic

Arunc un picior în urma drumului.
Cu celălalt alerg nebuneşte spre mare.
Trag drumul bucată cu bucată dintre valuri,
mi-l pun în spate
şi râd de piciorul rătăcit care mă caută.
Legătura unică dintre setea mea şi mărul lui Adam
este acest picior separat, părăsit,
care aleargă printre alte picioare,
puzderii de picioare, căzute pe plajă.

Scot din mine omul mic.
Din el scot alt om, infinit mai mic.
Vreau să ajung la pruncul însetat de lapte
care-şi caută mama.

Mi-am ascuţit unghiile atât de bine încât,
mi-am tăiat cu ele o mână.
Am aruncat-o in mijlocul mării,
dar valurile înalte cât salcia de lângă mine
mi-au repatriat-o.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Cucu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea basmului cel hâd

A fost, odată ca-n poveşti, ce-acuma-s basm "murdar-curat"
În ţara ce dintre iluştrii ajunsă-i rău dintr-un Regat,
O schimonositeală... strâmbă, un pleonasm de hidos rău
Dintr-un tărâm de Feţi-Frumoşi aleşi acum doar "nătărău"
Să ţină în buiestru' un neam, nu prin ce-i pisc de înălţime,
Căci "grota" e vândută "tron", "popor" e numai o "mulţime"
Şi-n două Camere-n Palate nu stau cei bravi de ştiinţă culmi,
Stau tolăniţi ne-aleşi de nimeni -din vechi stejari tari- molâii ulmi
Ce îşi vând "şarm", probat prostie, că proştii nu lipsesc deloc,
E-un glod întreg legat la ochi, cu ceara un timpan, glas ioc,
Sau doar ce-ar avea să spună ei, sunt doar minciuni răstălmăcite
Venite din auz confuz, din ochi închişi, minţi încâlcite
S-asculte de-un "chilot" imens, ordura veşnic repetentă
De şcoală nedusă la "cap", rămas hoţie incipientă
-Ce-o pune-n practică pe-o ţară- un retardat mintal scârnav
Ce împroşcă cuvânt nobil pus de "senator", făcându-l sclav
Sieşi inept de ADN, o spurcăciune recesată
Ce umple jilţul cu izmana-i cu siguranţă necurată,
Căci doar din spurcăciuni grăieşte, zicând că el ar fi popor
-Un biet neghiob ajuns nu'ş cum să aibă rol de vorbitor-

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea XXL (parodie după "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)

Un osman dintre aceia fără neam şi fără limbă,
Ce mânat de vreri meschine patria ades şi-o schimbă,
Se plimba matol, sărmanul, neţinând cărarea dreaptă,
Scărpinându-şi cu ardoare scăfârlia cea deşteaptă.
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Mirosea a vişinată de-acum două primăveri
Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri.
Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumuseţe,
A-nceput să facă zâmbre şi pe-alocuri feţe-feţe
Şi chiar dacă peste case, nesimţită, cădea bură
Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.
Pipăindu-şi marafeţii, vru să-ngaime tandre şoapte
Cam ceva de genul: "Fato, unde vrei să dormi la noapte?"
Ea, văzându-i poticneala, gât de struţ pe dată-ntinde,
Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi în braţe-mi vino
Eu să îţi alin hormonii, iară foamea-mi tu alino!
Hai, acuşi se face beznă şi apar la streşini stele,
Vin să-ţi prezantez tariful plus serviciile mele!

[...] Citeşte tot

parodie de Rudy Valentino, după Mihai Eminescu
Adăugat de Rudy Valentino
Comentează! | Votează! | Copiază!