moarte şi scandal

Scandalurile moarte alcătuiesc un bun subiect de discuţie mondenă.

citat celebru din Byron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă şi după

Viu - scandal îi face
Că dă bani pe rochii.
Mort - o lasă-n pace:
Mai închide ochii!

epigramă de Ion Grigore din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vârsta a treia

La o vârstă-naintată
Sexul poate fi mortal!
Sare baba supărată:
- Dacă-i moare, fac scandal!

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea putin

De-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilinţă şi păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puţin o singură-Nviere.

Şi, totuşi, pe pământul îngheţat,
Lumina lunii drepturile-şi cere
Şi-n stupi lucrează vechiul dor de miere
Şi vânturile primenirii bat.

E ca un fel de rupere de ere
Şi ca un întuneric luminat,
E lupta-ntre femeie şi bărbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.

Şi, vai, în tot ce, zilnic, s-a-ntâmplat,
E prea puţin o singură-Nviere.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara la ţară

Locuinţa mea de vară
E la ţară...
Acolo era să mor
De urât şi de-ntristare
Beat de soare
Şi pârlit îngrozitor!

Acolo, când n-are treabă,
Orice babă
Este medic comunal.
Viaţa ce aci palpită
E lipsită
De confort occidental.

Nu exista berărie,
Nici regie...
Doar un hoţ de cârciumar
Care are marfa proastă
Şi-o nevastă
Ce se ţine c-un jândar'.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simplu mi-ar fi dacă nu te-aş iubi

Altceva nu-i nimic
Şi mereu ma complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.

Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia să aud de tine
şi-mi era mai de folos sa mor.

M-am băgat de bunăvoie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe un sport.

Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul beţiei

Trăiesc precum un spectator la meciuri
scandalizat de-un dans de majorete;
nu vreau să văd pe nimeni azi, mi-e sete
să sorb tăcerile-nvechite-n beciuri.

Singurătatea mi-a săpat în gânduri
traseu de glonţ calibru foarte mare;
sunt primul mort ce merge în picioare
purtând pe umăr haine-n loc de scânduri;

azi sunt, de fapt, doar umbra mea, ştiu bine,
beau doar vapori din zilele de-odată;
deşi le sparg, paharele-s tot pline

căci soarta ce mi-a fost încredinţată
- în viitor - doar un trecut cu tine
nu are martori, jude, judecată...

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catarame

Între da şi nu, mă gândesc la Evtuşenko, aş spune da, optimist,
aş spune nu, mai realist, vibraţiile minciunii sunt puternice,
te lovesc ca o uşă batantă, numai furnicile roşii trec pe dedesupt, marx, engels, lenin, stalin, mao, kim, castro, ş. a.,
plouă cu stele pe morţi, săruturile noastre, iubito, urcă la cer,
vine vulturul să-mi caute ficatul, nu-l mai găseşte, face, scandal,
heil, vultur, e un final.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul care merge

în mâini se uita la omul
care-şi taie venele felii
felii cu lama de bărbierit
s-a oprit de crescut
la paisprezece ani şi a început
să bea bere în biblioteca
lui taică-su care era frizer
striga morţii să-i facă un copil
la fel de nebun
vorbea vrute şi toate îl jenau
bancurile cu oamenii
de stânga îi aduceau scandal
uneori era salvat de femeia
cu cizme mari de cauciuc
a învăţat să se scarpine
cu picioarele şi multă lume
s-a zgâit la el
apoi s-au obişnuit şi cu asta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingenios

Şi când va fi să mor,
voi, oameni dragi,
să ştiţi că-s lângă voi.
În vântul ce-acum vă mângâie duios,
şi-apoi vă ceartă nemilos.
În floarea inspirată nesăţios,
în nopţile intunecate şi reci, miraculos,
şi-n cele înstelate, aventuros.

Mă veţi simţi,
în praful verii, insidios şi vicios,
în fulgii ce vă sărută ochii, scandalos,
în verdele ierbii, capricios.

Mă veţi găsi,
în dansul naturii, copilăros,
în urletul furtunii, primejdios
şi-n liniştea dimineţii, prea curios.

Am să rămân aproape.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buletine de ştiri şi de trotuar

La noi buletinul de ştiri e alarmă
Şi statul degeaba e statul de drept
Salamul şi pâinea de mâine-i o armă,
Iar semnul de carte-i săgeata din piept

La noi trotuarul se face parcare,
Să-ncapă maşina la oricine-o vrea,
Căci mersul pe jos e ruşine şi -i mare
Grădina Ta Doamne cu noi toţi în ea

La noi pe ecrane se judecă lumea,
Scandalul din presă e pâine şi circ,
Mai mult de trei zile ne ţine minunea
Şi carul cu proştii e-n pană pe cric.

Prin şcolile noastre abundă nimicul,
Iar mărul de aur adus din import,
E mărul din basmul cu Prâslea Voinicul,
Cules fără luptă căci zmeul e mort.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ar putea o putere să-şi exercite, pedepsind cu moartea, cele mai înalte prerogative ale sale, dacă rolul său fundamental este acela de a asigura, de a susţine, de a consolida, de a multiplica viaţa şi de a o ordona? Pentru o astfel de putere execuţia capitală este, în acelaşi timp, limitată, scandal şi contradicţie. De aici rezultă faptul că ea nu a putut fi menţinută decât invocându-se mai degrabă monstruozitatea criminalului, incorigibilitatea sa, precum şi salvgardarea societăţii, decât enormitatea crimei în sine.

Michel Foucault în Istoria sexualităţii (1976)
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Privesc cu jale Centrul Vechi,
Un Bucureşti pentru priveghi,
Un mini-New York ori Paris,
Aici eu am trăit un vis,
Oraş cu nume ciobănesc,
Bătut de vânturi, crai domnesc,
Prin cimitire trec jelind,
Atâtea nume, prea mult jind,
Nici în Carpaţi, nici pe Danub,
O Dâmboviţă verde –crud,
Zaraze multe au trăit,
Că le-au ucis, că le-au iubit,
Pe Eminescu-l văd precum
Umbra lui Hamlet, spricht –warum?
Modest mormânt, făloase bănci,
Doar zăngănit de bani şi lănci,
Scandaluri, înţelepţii mor
Departe, la Vârful cu Dor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheorghe-al meu, ce Moş Crăciun!

O-ntâmplare-ntâmplătoare s-a-ntâmplat întâmplător,
(Dacă nu vă zic acuma, ce şi cum, parol, că mor!)
M-am trezit de dimineaţă, la cumpărături să merg-
Era frig, era şi ceaţă, ochelarii dau să-i şterg,
Dar, îi scap din mână, iaca, calc pe ei şi îi strivesc-
Na, că nu mai pot acuma preţurile să citesc.
Intru-n Mol mă uit în stânga şi în dreapta mă chiorăsc,
Ce să iau, să umplu coşul, încă nu mă hotărăsc.
La intrare chiar pe dreapta, Moş Crăciun lângă un brad
Zâmbea tâmp, c-o blondă-n braţe, slabă şi cu ochi de jad.
Mă opresc şi mă uit bine, chiar şi fără ochelari,
Moşu-o mângâia pe fese şi pe sânii ei cei tari.
Măi, să fie, parcă-i Gheorghe, Gică-al meu, privesc şaşiu-
M-a văzut, se înnegreşte, nici nu pot să vă descriu,
Cum se schimbă feţe feţe şi-o aruncă pe blondină,
Peste sacii cu cadouri, lângă mine o vecină:
-Aoleu, ăsta nu-i Gheorghe, Maricico, ce-i cu el?
Că eu îl ştiam mai mare, acu'i tare mititel,
Parcă a intrat la apă şi-i cam galben, vai de el!
Gheorghe tremura ca varga şi suna din clopoţel.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cui e vina?...

E lumea de jale strivită
Iar noi condamnaţii la zid,
Cu viaţa de boală lovită
Şi stinsă de-un grav genocid.

A cui este vina supremă?
Te-ntrebi; însă totu-i mister,
Iar cei ce ne ţin în dilemă,
Au măşti cu surâsuri de ger.

Miroase-a minciuni în spitale
Şi oamenii dragi ne tot pier,
Iar spaima se plimbă agale
Şi morţii îi e curier.

Şomajul e-n plină paradă
Şi mulţi au rămas fără bani
Dar cine?... Dar cine să vadă?
Că suntem ai sorţii orfani.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dora Williams

Când Reuben Pantier a fugit şi m-a părăsit,
Am plecat la Springfield. Acolo am întâlnit o partidă,
Tatăl său mort de cuarând îi lăsase o avere imensă
S-a căsătorit cu mine când era beat.
Viaţa mi-a devenit mizerabilă.
A trecut un an şi într-o zi l-au găsit mort.
Astfel am ajuns bogată. M-am mutat în Chicago.
După o vreme l-am întâlnit pe Tyler Rountree, un ticălos.
M-am mutat la New York. Un magnat cu părul sur
Devenise nebun după mine – aşa că încă o avere.
A decedat într-o noapte în braţele mele, ştii cum
(I-am revăzut faţa stacojie încă mulţi ani după aceea.)
A fost aproape un scandal.
M-am mutat iarăşi, de data asta la Paris. Eram deja o femeie
Insiduoasă, subtilă, deprinsă cu lumea şi cu bogăţia.
Cochetul meu apartament de lângă Champs Elysses
A devenit locul de întâlnire a fel de fel de oameni,
Muzicieni, poeţi, dandi, nobili;
Acolo se vorbea franceza şi germana, italiana şi engleza.
M-am căsătorit cu Contele Navigato, de loc din Genoa.

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnele de la Cambridge care locuiesc în suflete bine mobilate

doamnele de la Cambridge care locuiesc în suflete bine mobilate
nu sunt deloc frumoase şi au minţile odihnite
(la fel, cu binecuvântarea bisericii protestante,
sunt şi fiicele lor spirite fără parfum şi formă)
ele cred în Hristos şi în Longfellow (amândoi morţi )
şi sunt interesate invariabil de foarte multe lucruri –
în vreme ce scriu cineva mai poate încă afla nişte
degete încântătoare împletind: aceştia sunt Polii?
poate. În vreme ce-aceleaşi feţe cercetează sfios pe faţă şi pe dos
scandalul D-nei N şi al Profesorului D
..... doamnelor de la Cambridge nu le pasă dacă uneori deasupra
Cambridge-ului în cutia ei boltită de lavandă cerească
luna zornăie ca un fragment de acadea-îmbufnată

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţigara

Unii oftează pentru una-alta,
Dorinţele mele nu-s mari din cale-afară;
Lumea se poate fâţâi cum vrea,
Cât timp pot fuma-n linişte-o ţigară.

Unii mor de grija conservatorilor
Sau a laburiştilor la alegerile din vară;
Mie nu-mi pasă cine face scor electoral,
Cât timp pot fuma-n linişte-o ţigară.

Sir John îmi cere votul iarăşi,
Mr. Marr îmi promite tot ce zboară;
Nu-mi pasă cine va ajunge-n parlament,
Cât timp pot fuma-n linişte-o ţigară.

Unii caută scandal cu nemţii,
Alţii vor război cu ruşii, bunăoară;
Nu-mi pasă. Sunt împăcat cu toţi,
Cât timp pot fuma-n linişte-o ţigară.

[...] Citeşte tot

poezie de Thomas Hood, 1799 – 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i de făcut?

Ce-i de făcut? Mai avem vreo speranţă?
Mă-ntreabă românii cu care mă văd.
Poporul meu drag a ajuns ca o zdreanţă
Ce timp de ocară! Ce jalnic prăpăd!

Am tras, zi de zi, un semnal de alarmă
Mi-am dat sănătatea la şerpi de dudău
Nu staţi la balcon, puneţi mîna pe armă
E rău, însă mîine va fi şi mai rău!

Vorbeam în pustiu. Un blestem mioritic
Ne ţine-n genunchi şi cu capul plecat.
Fireşte, eu n-am nici un drept să vă critic
Dar inima-mi plinge, ce mult ne-am schimbat!

Uitaţi-vă-n jur: toată lumea se-agită
Revendică drepturi, se luptă pe străzi
La noi e tăcere. O gloată tîmpită
Pofteşte cîrnaţii şi berea din lăzi.

[...] Citeşte tot

pamflet de Corneliu Vadim Tudor (18 august 2013)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXVIII

Deplin s-arate, chiar şi-n proza lui
şi-oricât repovestind, cine-ar fi-n stare
de-atâtea răni şi sânge cât văzui?

Prea slab-ar fi o limbă orişicare,
căci loc în ele-atât de mult a strânge
nici mintea-ne, nici graiul nostru n-are.

Şi chiar s-aduni pe câţi avur-a plânge
cândva-n Apulia-n ţara cea-ncercată
vărsat de oşti romane-atâta sânge;

pe toţi şi-acei ce-n lupta-ndelungată
inele-au dat ca spolii fabuloase,
cum Titu Liviu negreşind ne-arată;

pe toţi răpuşii luptei dureroase
ce-n drumul lui Guiscard au stat; pe-acei
ce-arată şi-azi la Ceperano oase

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!