moarte şi scandal

În viaţă şi după

Viu - scandal îi face
Că dă bani pe rochii.
Mort - o lasă-n pace:
Mai închide ochii!

epigramă de Ion Grigore din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vârsta a treia

La o vârstă-naintată
Sexul poate fi mortal!
Sare baba supărată:
- Dacă-i moare, fac scandal!

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul beţiei

Trăiesc precum un spectator la meciuri
scandalizat de-un dans de majorete;
nu vreau să văd pe nimeni azi, mi-e sete
să sorb tăcerile-nvechite-n beciuri.

Singurătatea mi-a săpat în gânduri
traseu de glonţ calibru foarte mare;
sunt primul mort ce merge în picioare
purtând pe umăr haine-n loc de scânduri;

azi sunt, de fapt, doar umbra mea, ştiu bine,
beau doar vapori din zilele de-odată;
deşi le sparg, paharele-s tot pline

căci soarta ce mi-a fost încredinţată
- în viitor - doar un trecut cu tine
nu are martori, jude, judecată...

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buletine de ştiri şi de trotuar

La noi buletinul de ştiri e alarmă
Şi statul degeaba e statul de drept
Salamul şi pâinea de mâine-i o armă,
Iar semnul de carte-i săgeata din piept

La noi trotuarul se face parcare,
Să-ncapă maşina la oricine-o vrea,
Căci mersul pe jos e ruşine şi -i mare
Grădina Ta Doamne cu noi toţi în ea

La noi pe ecrane se judecă lumea,
Scandalul din presă e pâine şi circ,
Mai mult de trei zile ne ţine minunea
Şi carul cu proştii e-n pană pe cric.

Prin şcolile noastre abundă nimicul,
Iar mărul de aur adus din import,
E mărul din basmul cu Prâslea Voinicul,
Cules fără luptă căci zmeul e mort.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catarame

Între da şi nu, mă gândesc la Evtuşenko, aş spune da, optimist,
aş spune nu, mai realist, vibraţiile minciunii sunt puternice,
te lovesc ca o uşă batantă, numai furnicile roşii trec pe dedesupt, marx, engels, lenin, stalin, mao, kim, castro, ş. a.,
plouă cu stele pe morţi, săruturile noastre, iubito, urcă la cer,
vine vulturul să-mi caute ficatul, nu-l mai găseşte, face, scandal,
heil, vultur, e un final.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul care merge

în mâini se uita la omul
care-şi taie venele felii
felii cu lama de bărbierit
s-a oprit de crescut
la paisprezece ani şi a început
să bea bere în biblioteca
lui taică-su care era frizer
striga morţii să-i facă un copil
la fel de nebun
vorbea vrute şi toate îl jenau
bancurile cu oamenii
de stânga îi aduceau scandal
uneori era salvat de femeia
cu cizme mari de cauciuc
a învăţat să se scarpine
cu picioarele şi multă lume
s-a zgâit la el
apoi s-au obişnuit şi cu asta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ar putea o putere să-şi exercite, pedepsind cu moartea, cele mai înalte prerogative ale sale, dacă rolul său fundamental este acela de a asigura, de a susţine, de a consolida, de a multiplica viaţa şi de a o ordona? Pentru o astfel de putere execuţia capitală este, în acelaşi timp, limitată, scandal şi contradicţie. De aici rezultă faptul că ea nu a putut fi menţinută decât invocându-se mai degrabă monstruozitatea criminalului, incorigibilitatea sa, precum şi salvgardarea societăţii, decât enormitatea crimei în sine.

Michel Foucault în Istoria sexualităţii (1976)
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cui e vina?...

E lumea de jale strivită
Iar noi condamnaţii la zid,
Cu viaţa de boală lovită
Şi stinsă de-un grav genocid.

A cui este vina supremă?
Te-ntrebi; însă totu-i mister,
Iar cei ce ne ţin în dilemă,
Au măşti cu surâsuri de ger.

Miroase-a minciuni în spitale
Şi oamenii dragi ne tot pier,
Iar spaima se plimbă agale
Şi morţii îi e curier.

Şomajul e-n plină paradă
Şi mulţi au rămas fără bani
Dar cine?... Dar cine să vadă?
Că suntem ai sorţii orfani.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dora Williams

Când Reuben Pantier a fugit şi m-a părăsit,
Am plecat la Springfield. Acolo am întâlnit o partidă,
Tatăl său mort de cuarând îi lăsase o avere imensă
S-a căsătorit cu mine când era beat.
Viaţa mi-a devenit mizerabilă.
A trecut un an şi într-o zi l-au găsit mort.
Astfel am ajuns bogată. M-am mutat în Chicago.
După o vreme l-am întâlnit pe Tyler Rountree, un ticălos.
M-am mutat la New York. Un magnat cu părul sur
Devenise nebun după mine – aşa că încă o avere.
A decedat într-o noapte în braţele mele, ştii cum
(I-am revăzut faţa stacojie încă mulţi ani după aceea.)
A fost aproape un scandal.
M-am mutat iarăşi, de data asta la Paris. Eram deja o femeie
Insiduoasă, subtilă, deprinsă cu lumea şi cu bogăţia.
Cochetul meu apartament de lângă Champs Elysses
A devenit locul de întâlnire a fel de fel de oameni,
Muzicieni, poeţi, dandi, nobili;
Acolo se vorbea franceza şi germana, italiana şi engleza.
M-am căsătorit cu Contele Navigato, de loc din Genoa.

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnele de la Cambridge care locuiesc în suflete bine mobilate

doamnele de la Cambridge care locuiesc în suflete bine mobilate
nu sunt deloc frumoase şi au minţile odihnite
(la fel, cu binecuvântarea bisericii protestante,
sunt şi fiicele lor spirite fără parfum şi formă)
ele cred în Hristos şi în Longfellow (amândoi morţi )
şi sunt interesate invariabil de foarte multe lucruri –
în vreme ce scriu cineva mai poate încă afla nişte
degete încântătoare împletind: aceştia sunt Polii?
poate. În vreme ce-aceleaşi feţe cercetează sfios pe faţă şi pe dos
scandalul D-nei N şi al Profesorului D
..... doamnelor de la Cambridge nu le pasă dacă uneori deasupra
Cambridge-ului în cutia ei boltită de lavandă cerească
luna zornăie ca un fragment de acadea-îmbufnată

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i de făcut?

Ce-i de făcut? Mai avem vreo speranţă?
Mă-ntreabă românii cu care mă văd.
Poporul meu drag a ajuns ca o zdreanţă
Ce timp de ocară! Ce jalnic prăpăd!

Am tras, zi de zi, un semnal de alarmă
Mi-am dat sănătatea la şerpi de dudău
Nu staţi la balcon, puneţi mîna pe armă
E rău, însă mîine va fi şi mai rău!

Vorbeam în pustiu. Un blestem mioritic
Ne ţine-n genunchi şi cu capul plecat.
Fireşte, eu n-am nici un drept să vă critic
Dar inima-mi plinge, ce mult ne-am schimbat!

Uitaţi-vă-n jur: toată lumea se-agită
Revendică drepturi, se luptă pe străzi
La noi e tăcere. O gloată tîmpită
Pofteşte cîrnaţii şi berea din lăzi.

[...] Citeşte tot

pamflet de Corneliu Vadim Tudor (18 august 2013)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXVIII

Deplin s-arate, chiar şi-n proza lui
şi-oricât repovestind, cine-ar fi-n stare
de-atâtea răni şi sânge cât văzui?

Prea slab-ar fi o limbă orişicare,
căci loc în ele-atât de mult a strânge
nici mintea-ne, nici graiul nostru n-are.

Şi chiar s-aduni pe câţi avur-a plânge
cândva-n Apulia-n ţara cea-ncercată
vărsat de oşti romane-atâta sânge;

pe toţi şi-acei ce-n lupta-ndelungată
inele-au dat ca spolii fabuloase,
cum Titu Liviu negreşind ne-arată;

pe toţi răpuşii luptei dureroase
ce-n drumul lui Guiscard au stat; pe-acei
ce-arată şi-azi la Ceperano oase

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-ţi clipa

Aparent volumul lunii
A crescut fenomenal,
Iară vorba-n cerul gurii
Mai cloceşte un scandal.
Unul vrea faimă mai mare,
Altul moare că-i flămând,
Eu visez mărgăritare,
Vin suinele pe rând.
Urcă-n stele tot suine,
Molfăie lumina-n dinţi,
Cred că nu mi-este prea bine
şi-am să-mi ies puţin din minţi.
Simt iubita cum priveşte
Trist, mă crede cam zurliu,
Am să fac scandal? Nici vorbă.
E târziu, foarte târziu.

Aş vrea să mă cunosc, nu pot,
Iar întrebările nu dau adesea rod,
Iubito, ne plimbăm pe bulevarde

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr (29 septembrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

La strâmtoare

Nu s-a-nfăptuit minunea, nu s-a confirmat speranţa
Afirmate-şi-aşteptate cert, cu toată siguranţa.
Arma, armele secrete adesea profetic promise
Şi-n nădejdea cărora, prin metode nepermise
Au pornit acest război, fiind convinşi cu fermitate
Că e-nainte de-a-ncepe câştigat pe jumătate,
Micile piedici umane fiind fără-nsemnătate
Şi chiar neintrând în calcul... încă n-au fost inventate.
Iar războiul e aproape... s-a-ntors de unde a plecat.
Ce fac nemţii îi priveşte... au găsit ce-au căutat.
Vorba e... ce facem noi? Ce am putea fi în stare?
Să luptăm până la unul... sau să ne cerem iertare?
Să luptăm... însă cu ce?... Cu piepturile nu mai ţine...
Mai ales că inamicul e dotat atât de bine.
Şi apoi pentru aceasta, trebuie mari efective,
Ori, noi, în realitate, le avem mai mult fictive.
Trei sferturi din mobilizabili sunt mobilizaţi pe loc,
Restul, corp operativ, zvârliţi fără milă-n foc
Ca să apere pe primii, plasaţi pe unde-au putut
Indiferent dacă pe-acolo au sau nu ceva de făcut.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si Dios fuera una mujer / Dacă Dumnezeu ar fi o femeie

Şi dacă Dumnezeu este o femeie?
se întrebă Juan fără a se mişca,
uite, uite, dacă Dumnezeu ar fi o femeie
e posibil ca noi, gnosticii şi ateii
să spunem nu dând din cap
dar să spunem da cu vintrele.

Poate ne-am apropia de goliciunea sa divină
pentru a săruta picioarele ei nu din bronz
vulva ei nu din piatră
sânii ei nu din marmură
buzele ei nu din ipsos.

Dacă Dumnezeu ar fi o femeie am îmbrăţişa-o
pentru a o smulge din depărtarea sa
şi nu ar mai trebui să jurăm
până moartea ne va despărţi
pentru că ar fi imortală prin definiţie
şi în loc să ne transmită SIDA sau panică
ne-ar contagia cu nemurirea sa.

[...] Citeşte tot

poezie de Mario Benedetti, traducere de Daniela Mărculeţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând în unghiuri drepte

din albe timpuri ţi-am venit acum iubito,
cu gândul nesperat zburat-n unghiuri drepte...
aspra cădere altor chemări am ocolit-o,
să-mi culegi steaua creatoare din plete.

venit-am din visul Lunii glob deasupra mării
pe unde a trecut minunea în zbor ca şi mine
ori din spaţiul acela tocit în iluzia căutării,
cu păduri de ebonite, lăfăite-n tăceri feline.

sideral ţi-am venit, conform cerurilor hotărâre,
în poală să-şi revărs trupu-mi de porţelan moale;
din averile nopţii clădit, din moartea sfâşiere,
căci vai, sub umblet-ţi aud gândurile eter-goale.

ţi-am venit lângă gleznă să-ţi aşez o seară,
dezertatului sân să-i ofer scandaloasă melancolie...
venit-am cu sentimentul avariat-n unghi de chitară,
cu gândul înjunghiat de-o scârbită mizantropie.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada proprietarului evacuat

Iată, frate, timpul s-a schimbat
S-a dus naibii dictatura
Sunt pe punct de-a fi evacuat
Ieşi afară! Ţine-ţi, gura!

Eu, desigur, nu am chef să plec
De vilă dispun cu acte
Şi credit cu dobândă la CEC
Tot dovedit cu contracte,
Şir de multe zerouri, sume
Am băgat în reparaţii,
Nu-mi arde azi de proaste glume
Pe la Curtea de casaţii

Am stat aproape trei decenii
Am construit şi garajul,
Cum noaptea să nu ai vedenii
Somat fiind: fă-ţi bagajul!
De asta vinovat e statul
C-aşa abuzuri şi-a permis

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Topîrceanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O adunătură jenantă ( După "O aventură galantă" de Ion Pribeagu )

Într-o zi, mai pe la patru,
Nici la film, dar nici la teatru,
M-aşezai pe un fotoliu,
Nici prea vesel, nici ca-n doliu,
Să văd la televizor,
Nici alb-negru, nici color,
Ce mai e prin Parlament,
Nici adept, nici oponent,
Doar problema s-o descos,
Nici pe faţă, nici pe dos.
Ca tot omul vreau să ştiu,
Nici devreme, nici târziu,
Noi pe cine am ales,
Nici prea rar, dar nici prea des
În vremuri de aspră criză,
Nici tsunami, dar nici briză.
Cine, ţara noatră toată,
Nici săracă, nici bogată,
O ia veşnic în răspăr,
Nici minciuni, nici adevăr.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul şi marinarul

O pereche de bătrâni simpatici, bunicii mei,
Şi drăguţi cu toate lucrurile prostuţe; ei vedeau în Rai
Mielul pe care Isus l-a mângâiat când era copil;
Credinţa lor n-a fost niciodată umbrită de îndoieli: pentru ei
Moartea era doar un curcubeu pe cerul Eternităţii,
O promisiune că va veni curând lumina nepieritoare.

Era un bărbat care bătuse toate mările; un bătrân aspru,
Dar binevoitor; şi păros ca o castană
Plină de lapte dulce.
Pe ţărm, toată ziua supraveghea
Vânturile şi le spune soţiilor de navigatori care nave
Au avut parte de vreme bună şi care nave au întâmpinat furtuni;
Privind cerul, putea spune fără greşeală
Cum vor fi după-amiezile care urmau unor dimineţi furtunoase,
Dacă nopţi liniştite vor urma după-amiezilor turbulente.

Evita cu înverşunare orice scandal,
Iar dacă vreo şoaptă răutăcioasă-i mai rătăcea prin minte,
O îndepărta blestemând-o de parcă-ar fi fost ciumată.

[...] Citeşte tot

poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!