Citate despre moarte și seară
citate despre moarte și seară (inclusiv în versuri).

În acea zi a vrut să exagereze: râse la înmormântare și, seara, tuși la concert.
aforism de Antonio Castronuovo din Aforismul în Italia. Antologia Premiului "Torino in Sintesi" (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!




40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Există lucruri mai rele în viață decât moartea. V-ați petrecut vreodată o seară cu un agent de asigurări?
citat din Woody Allen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cel care dimineața a învățat preceptele înțelepciunii, seara poate muri împăcat.
citat clasic din Confucius
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt supărat pe OTV...
De un an, seară de seară,
Dan, un ziarist de clasă,
Fără voie să ne ceară,
Ne-a băgat "moarta în casă".
epigramă de Paul Constantin (28 august 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

La gura sobei
Spunea, când stau de vorbă-n doi,
Soția într-o seară:
- Când va muri unul din noi,
Eu mă retrag la țară.
epigramă de Gheorghe Păun-Ulmu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de priveghi -
cântecul unui greier
învie mortul.
haiku de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Apus
N-am fost copil, nici tânăr și nici moșneag n-oi fi
Dar am venit pe lume, și-am stat, și-oi și muri;
Mi-a fost această viață precum un an în care
N-au fost nici anotimpuri, nici zori... doar înserare.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Celor amuțiți
O, nebunia marelui oraș, căci seara
Pe ziduri negre se holbează pomi schilozi
Din argintia mască al răului duh privește;
Lumina cu magnetică plagă alungă noaptea cea de piatră.
O, scufundatul dangăt al clopotelor serii.
Curvă, care-n fiori de gheață naște un mort copil.
Turbat biciuie a Domnului mânie fruntea obsedatului,
Plagă violetă, Foamete, zdrobește ochii verzi.
O, hidosul râs la aurului.
Dar liniștită-n negre grote mută omenire
Adaugă din aspru metal capul mântuitor.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!


Numărătoare inversă
Mi-am adunat cele trebuincioase
Zicându-mi
Că moartea o să-mi dea un răgaz
Să număr firele de nisip din ochii mării
m-am urcat pe un val cu spumă albastră
cu picioarele adâncite în mine
să nu-mi ud tălpile
nu știam de unde să încep numărătoarea
așa că m-am aruncat în primul vârtej
și-am dat peste un albatros
ce încerca să-și ia zborul spre adâncuri
în loc de nisip am dat peste mii de ochi
ce mă priveau mirați
spre seară priveam la trupul meu mort
ce încerca să ajungă la mal
poezie de Lucian Alecsa din Asupra căderii (2002)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizita
De la un timp mă vizitează moartea
Aproape zilnic la căderea serii,
Mi-apare-n prag, ministru al tăcerii,
Și-mi ia din mâini, încet, cu grijă, cartea...
Și stăm așa de fiecare dată
Până târziu, la ore matinale,
Doi cunoscuți ce pun tăcuți la cale,
În taină, o afacere-nsemnată.
poezie celebră de Radu Stanca din Poezii (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


I
Poete, se-apropie seara; îți încărunțește părul
Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?
E seară spunse poetul și-ascult, cineva poate strigă din sat,
Cu toată ora târzie
Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc și dacă
Ochii lor lacomi cerșesc muzica menită să le curme tăcerea
Și să vorbească pentru ei.
Cine le va țese cântece de iubire, dacă eu stau pe țărmul vieții
Și contemplu moartea și viața de dincolo?
Cea dintâi stea a serii se stinge
Flacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.
Șacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.
Dacă vreun călător, părăsindu-și căminul, vine aici să vegheze
Noaptea și cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericului
Cine va fi acolo să-i șoptească tainele vieții, dacă eu, închizându-mi
Ușile, aș încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?
Nu-mi pasă că-mi încărunțește părul.
Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân,
Asemeni celui mai tânăr sau mai bătrân din satul acesta.
Unii au surâsul dulce și simplu, iar alții, un licăr viclean în privire.
[...] Citește tot
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul (1913)
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!




Romanța corbului
Pe țârmul nalt și drept
Hotarul, de unde-ncepe necuprinsul
Imperiu-al apelor albastre
Cu-atâtea felurimi de pete,
Al apelor ce dimineața sunt verzi,
Iar seara violete
Un corb a poposit spre seară,
Și-așa, cum stă pe malul mării,
Orbit de-albastrele noianuri,
Muiate-n purpura-nserării,
Parcă-i sositul care-așteaptă să vină și-alți întârziați...
Și-n seara-aceea-n care-apusul
Părea mai trist ca-n alte seri,
Iar soarele părea că pleacă să nu mai vină niciodată,
M-am dus să-mi plimb pe tărm urâtul
Și biata-mi inimă,-mbibată
De-amaru-otrăvilor sorbite din gura-amantelor de ieri...
Dar corbul mi-a ieșit in cale
......................................
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Din volumul " Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trecere în netimp
Tu vei vrea tot mai multe-mbrățișări
în seara aceea de mai. De departe
voi auzi tainicele chemări
ale iubirii ascunse în Moarte.
Transfigurați de iubire
vom fi una, cum din început,
și tu vei mângâia în neștire
mâna și obrazul meu de lut.
Logodirea va fi neștiută și clară,
asemeni unui strop de-argint în ape;
voi adormi cu primăveri sub pleoape,
și-n jur va fi eternă primăvară.
Tu vei rămâne gingaș-aprilină,
când Moartea mă va săruta încet,
și va să-ți fugă ultimul regret
pe coarda beethoveniană de violină,
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mă strigă, teo
lumea mă strigă teo
domn ajung din când în când
e ca și
cum aș trăi
între două paranteze
dar niciuna la fel
azi nu mai contează nimic
singurătatea mi-se mulează pe trup
ca iedera de horn
există un singur sens și
o singură zbatere
ce se sparge de zi
nimic mai mult
înspre seară Dumnezeu negociează cu moartea
și mă strigă teo
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un stejar era gata să-și aducă aminte
Un stejar era gata să-și aducă aminte.
O colină visa multe vise.
Un fluviu iubea înserarea
mai tare decât e voie să iubești.
Flăcării sale temătoare
lumânarea își povestea copilăria.
Un lac avea numeroase inimi.
Pur și simplu, pe stradă,
un afiș foarte verde
nu accepta să moară.
Mai sensibili ca noi.
poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu e bine să mori...
dacă tot o să mori
e bine să o faci mai înspre seară
când umbrele
se retrag
sub carapacea nopții
nu e bine să mori când lumea
stă de vorbă despre una-alta și
nici nu e bine să împrumuși
din viața altora
pentru că
viața e un nimic
un nimic ce te ajută cât
să treci dintr-un anotimp într-altul
și-n clipa sfârșitului
cineva
o să spună că ai fost
Om bun
poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine seara?...
De unde vine seara,
cu întunericul ei străveziu,
vestind groasa smoală a nopții?
Poate că vine, ca și vântul,
de dincolo de marginile pământului.
Poale că vine mai deaproape, din câmpuri.
Poate că vine din pădurea de peste râu,
ca o ciudată pasăre
cu mii și mii de aripi.
Poate că vine de pretutindeni și de nicăieri.
Poate că vine de acolo de unde vine moartea...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Vară
Seara se potolește cîntecul
cucului în pădure.
E pe sfîrșite holda
cu roșii maci.
Se apropie furtună neagră
de după colină.
Cîntecul vechi al cosașului
moare pe cîmp.
Nimic nu mai clintește
frunzișul castanului,
pe scara-n spirală
foșnește rochia ta.
Feștila pîlpîie tăcută
în camera întunecată.
O mînă argintie
a stins-o.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!


Răstignirea textului roz
Ay frumoaso ce te-aș...
zi de vară până-n seară
într-un du-te-vino-du-te
doar plăcerea să ne doară
Zi de vară până-n seară
aș schimba numai poziții
și te-ai face foc și pară
de-aș opri să schimb muniții
Aș schimba numai poziții
într-un du-te-vino-du-te
echinoxuri și solstiții
ay frumoaso ce ne-am...
Zi de vară până-n seară
de ciudă moartea să moară
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Hâtrul bătrân
Floricică, floricea!
Când eram pe vremea mea,
Câte trei mândre aveam,
Cu tustrele mă iubeam,
Una-n deal și una-n vale,
Una la mijloc de cale,
Iar de când m-am bătrânit
Fetele m-au părăsit,
Sui în deal, cine mă cheamă?
Moartea care-mi cere seamă?
Dau în vale, cine-mi râde?
Moartea care mă cuprinde?
Pomul dacă-mbătrânește,
Pune-i paie de-l pârlește.
Omul dacă a-mbătrânit
Fă-i sicriu de odihnit.
Vai de dânsul! vai de el!
Când e omul tinerel,
Lesne-i vine a gândi
Cât pământul c-a trăi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și seară, adresa este:
