moarte şi stele căzătoare

Madrigale pe o fotografie a mea trimisă unor prieteni. 2

Te miri că pică-atâtea stele,
Dar nu-s doar stele căzătoare,
Sunt poate lacrimile mele
Ce plâng o dragoste ce moare.

madrigal de Cincinat Pavelescu
Acest madrigal face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bizar

Plouă cu lacrimi
peste oraşul însingurat.
În fiecare noapte
fac proba sicriului
şi ascult cucuveaua
numărând stele căzătoare.
Dimineaţa,
moartea îmi zâmbeşte ştirb.

poezie de Vasile Ghinea din Ochiul din umbră (2004)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicia

Viaţa omului sub soare
E ca steaua căzătoare;
Răzbate un timp şi moare.
Însă cu sufletul lui,
Prin Puterea Domnului,
Va sta deasupra soarelui
Şi-l va pune în uimire
Cu divina-i strălucire

poligramă de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteori...

Cad Tauridele, mor Leonidele
Prinse cu palma de faze.
Surpănd firidele, umplând aridele
Ceruri deavalma cu raze...

Fug galaxiile, spun teoriile:
Lent Universul dispare.
Curg melodiile din enegiile
Prinse-n reversul de zare...

poezie de Iurie Osoianu (17 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunetistul Bacovia

pac pac pac: un mort doi morţi trei morţi
pac pac pac: un corifeu doi corifei trei corifei
pac pac pac: trei morţi grei
trei morminte a naibii de grele
trei coroane de stele
căzătoare
trei sicrie de plumbi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai să vii

N-ai să vii şi n-ai să morţi
N-ai să şapte între sorţi
N-ai să iarnă, primăvară
N-ai să doamnă, domnişoară.

Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost şi astru
şi incest ai fost, prea cast.

Uite-aşa rămânem orbi
surzi şi ciungi de un cuvânt.
Soarbe-mă de poţi să sorbi
"S" e rece azi din sunt.

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi omul este o stea căzătoare, nu există argumente că el ar fi ajuns la o limită faţă de această realitate profundă. Viaţa este limitată de timp şi de moarte, acestea fiind barierele unice ale existenţei, în rest viaţa e lumină ca principiu iar partea ei întunecată vine din frică sau imposibilitatea de a înţelege miracolul vieţii ca pe o înteligenţă deplină a lui Dumnezeu.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţul fericirii - Nevoia de revoltă I

Cercul s-a închis,
Soarele meu a rămas pe dinafară!

În bezna rotundă,
Încerc să palpez o iluzie ereditară
Cercurile paşilor mei,
Au făcut şanţuri cu mocirlă lipicioasă
Din lacrimi, suspine şi abisuri.

Un glas a strigat că,
Speranţa nu te lasă să mori!
Dar ea, se îngroapă odată cu mine.
Mâlul mi-a ajuns la glezne,
La genunchi,
La coapse... si tot urcă sau eu cobor,
Nu mai ştiu exact.

Caut, caut o ieşire ca o idee
Dar mă afund mai mult.
Nimeni un ştie de ce suspin

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Petcu (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenirea cititorului în stele

După el au rămas cuvinte
mai frumoase decât lumea.
Nimeni nu-ndrăzneşte să pună ochii pe ele.

Aşteaptă la cotiturile timpului,
mai mari decât oamenii.
Cine le poate rosti?

Zac pe pământul mut,
mai grele decât oasele vieţii.
Moartea n-a reuşit
să şi le ia drept zestre.

Nimeni nu le poate ridica,
nimeni nu le poate doborî.

Stelele căzătoare şi-ascund capul
în umbra cuvintelor lui.

poezie celebră de Vasko Popa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iubirea Poeziei (sonet iubirii poetice)

DE IUBIREA POEZIEI
(sonet iubirii poetice)

Se scurge roua gândurilor mele
În condei, cu a inimii cerneală
Şi nefericirea clipei mi-o spală,
Când mă inundă o ploaie de stele.

Dar mă înalţ pe-a versului spirală,
Cu pana gândului s-ating astrele,
De dor împletit pe şirag de perle;
Năzuind o iubire ideală.

Din lacrimi stelare, scurse în cuvânt,
Transpare a poeziei lumină
Şi magia ce dăinuie în descânt.

De iubirea poezie suspină
Tristeţi în umbra destinului înfrânt,
Când moartea pe chip coboară cortină.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Am trecut prin lume ca un meteor
Şi am dat lumină până-a fost să mor,
Iar aici se află numai trupul – părţi,
Sufletul meu, însă, îl găsiţi în cărţi.

epitaf de George Budoi din Epitafuri (12 decembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te Ador

în jurul tău
de aş putea să zbor
să-ţi fac coroana dintr-un nor
ploaie de stele
ţ‏i-aş trimite-n zori
din infinitul cer
‏ţi-aş face un izvor
cu apa cristalină
ca-n veci să nu mai mori
şi păsări
ţ‏i-aş trimite-n cor
să-‏ţi cânte
roman‏ţa mea de dor
visând la tine
şi al tău amor
eu nu ştiam că te ador

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului F. I

Visuri trecute, uscate flori
Ce-aţi fost viaţa vieţii mele,
Când vă urmam eu, căzânde stele,
Cum ochiul urmă un meteor,

V-aţi dus cu anii-mi, ducu-vă dorul,
Precum cu toamna frunzele trec;
Buza mi-e rece, sufletul sec,
Viaţa mea curge uitând izvorul.

Candel-a ştersei d-argint icoane
A lui Apolon, crezului meu,
Mă topese tainic, însă mereu
De ale patimelor orcane.

Sau ca un nour gonit de vânt,
Alerg pe calea vieţii mele,
O buhă care, ţipând a jele,
Bântuie urma unui mormânt.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te ador

în jurul tău
de aş putea să zbor
să-ţi fac coroană dintr-un nor
ploaie de stele
ţi-aş trimite-n zori
din infinitul cer
ţi-aş face un izvor
cu apă cristalină
ca-n veci să nu mai mori
şi păsări
ţi-aş trimite-n cor
să-ţi cânte
romanţa mea de dor
visând la tine
şi al tău amor
eu nu ştiam
că te ador

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potopul

azi râuri de lavă erup din neant
şi plouă cu gheţuri
şi soarele plânge pe cerul galant
cu lacrimi de ceţuri

şi clatină zări cu nesaţ meteori
plutind printre ele
şi munţii şi marea ascunşi după nori
se spală cu stele

în jur avalanşe de spaţiu şi timp
şi Tu eşti departe
şi zeii sunt duşi fără dram de Olimp
în cârcă de moarte...

şi iar Infinitul te strânge în chingi
de taină şi dor
eşti ultimul Om care poţi să-l atingi
cu primul fior

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (21 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresiv

Am suflet nor,
Sunt trist de plumb.
Gândesc să mor...
Mi-am pus în gând.

N-am meteor
Şi ceru-i plin...
Sufoc în dor,
Mă sting în chin...

De singur... zac,
M-au lăsat toţi;
Ca-necu-n lac
Când ştii să-nnoţi!

Mai am o şansă...
Dă-mi semnal
Să ies din transă,
Din letal...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă universului

Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele
Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere...
Numeri vieţi nenumărate, torci a timpurilor caier,
Tu ştii şi durerea vieţii şi a sufletelor vaier.
Tu eşti clopot nemuririi, îngerilor torci cenuşă
Şi-o aşezi ca pe-o comoară la a sufletului uşă.
Din a inimilor piatră numai tu cerni praf de stele,
Peste lumea în mişcare, peste vise şi poeme.

Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele
A oceanului morminte, veşnic strânse-n lanţuri grele
Şi din valuri sidefate ce se caţără-n genune,
Peste stânci închipuite, laşi însemnele-şi anume,
Ca un voal de transcendenţă să unească veşnicii,
Spre a nu cunoaşte moarte, noaptea, zările pustii.
Sufli aur şi lumină şi-n cuvinte miere groasă,
Pentru-a ospăta mesenii la venirea lor acasă.

Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere,
Toate, toate-s ale tale, univers de praf de stele!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jar de nopti destramate

când mi se face dor de morţii mei dragi
îmi ascund lacrimile în apele izvoarelor de munte.
acolo printre mii de vise rătăcite
durerea mea e ca o stea căzătoare.

tatăl meu e paznicul apelor vii,
s-a mutat în legendă lângă ceilalţi Dorneni.
absenţa lui nu doare, nu apasă.
ştiu că în veşnicie cântecul lui
împarte zilele,
destramă nopţile.

apoi nefericirea îmi caută cel mai înalt loc de pe pământ,
de acolo mă aruncă în cel mai nebun zbor
şi înfrunt toate temerile lumii
ca să nu mai fiu niciodată singur.

vulturii înălţimilor mă însoţesc până în locul
din care
nu mă pot întoarce înapoi...

poezie de Eduard Dorneanu (9 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele căzătoare

Mirosea a stele căzătoare
(dacă stelele-ar avea miros...!)
Mirosea a moarte pe cărare
şi-a tristeţe ajungând la os.

Mirosea a noapte de sfârşit lumesc
(căci şi lumea s-ar sfârşi cândva...)
Greu mi-era cuvântul să-l rostesc
şi să-mbrac cu el căzuta stea.

Frunze moarte miroseau a ieri
(parcă întrupau în ele Timpul).
Gândul îmi pleca spre nicăieri
întâlnind în cale numai vântul..

Viaţa se-ntorcea pe sine-n iarnă
(iarna se credea stăpânitoare!)
Fulgii doar durere mai puteau să cearnă
căci erau toţi... stele căzătoare.

poezie de Mihaela Albu
Adăugat de Mihaela Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stele căzătoare

te-ai aşezat timidă în braţele arcaşului obosit,
lumea s-a schimbat dintr-o dată în ceva amar, foarte amar.
ochii tăi au cerşit încă de la început o moarte lentă şi dureroasă,
mângâierea pumnalului a fost o binecuvântare, aproape o revelaţie.

şi pentru că nimeni nu ar fi înţeles de ce iubirea îmbrăca astfel de bucurii
totul s-a petrecut într-o tăcere de început de lume.
corbul stingher al stăpânului gothic a fost singurul martor,
un martor tăcut şi stingher.

după ce ultima ţigară a fost stinsă
sărutul a risipit neîncrederea.

poezie de Eduard Dorneanu (2 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!