Citate despre moarte și sunet
citate despre moarte și sunet (inclusiv în versuri).
Sunetul
E un fel de adiere,
Ce sucombă în tăcere.
distih de David Boia (13 mai 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea mă determină să fiu esențial. M-a impresionat foarte mult sunetul pământului căzând pe coșciugul lui Nae Ionescu.
citat clasic din Petre Țuțea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul e moartea unui sunet. Numai omul crede că ecourile ar fi un fel de nemurire.
citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
O națiune se stinge atunci când nu mai tresaltă la sunetul fanfarelor. Decăderea este moartea trâmbiței.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Egmont (tobele se-apropie): Auzi! De câte ori nu m-a chemat sunetul acesta la luptă liberă și la izbândă! Ce vesel mergeau tovarășii mei pe drumul de primejdie și de glorie! Și eu, din temniță aceasta, plec spre o moarte glorioasă. Mor pentru libertatea pentru care am trăit și am luptat și pentru care acum sufăr și mă jertfesc.
replică celebră din piesa de teatru Egmont, scenariu de Goethe (1787)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe viața mea
E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca să mă laud
Că sunt vecin cu moartea
Ci doar că stau la bloc.
Eu am aflat sunetul vieții:
Viața
Și-al morții:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.
Moartea e mai săracă
Pensionară,
Văduvă
Și fără apometre
Sau repartitoare.
Și-a tăiat și căldura:
N-are teamă că moare.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt de moarte. Strigăt de naștere. Rând pe rând lasă inima pietrelor în zdrențe. Mă deschid înapoia altui timpan. Sunetele n-au copilărie. Mă nasc și mă-ngân simultan într-un strigăt de naștere, de agonie.
Nichita Stănescu în Un pământ numit România, Strigăt schimbat (1969)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri
E vîntul care-mi bate-n geam
Ori mîinile iubitei mele,
Care-a zburat pe-un șir de stele
Să mă sărute cînd plîngeam?
Sunt sunetele harpei mele,
Sunt sufletele unor morți
Ce bat în geamuri și la porți?
Oh! ploaia, ploaia-mi bate-n geam.-
Subt șirurile lungi de ploaie
Gîndirea mea se înconvoaie,
Suspinul meu e lung și stins,
Și imnul meu se-naltă mort
Din coarda ruptă ce-am întins.
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunetele cresc dintr-o limbă brodată în dialectica morții.
Ancelin Roseti în Împăierea lumii (2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am închis ochii și am trecut în neființă. Nici un gând, nici un sunet, nici o percepție, nici un fel de senzație. Nu exista nici spațiu, nici timp.
Ioan Petru Culianu în Jocul de smarald (1987)
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creștinul muribund către sufletul său [The dying Christian to his soul]
Foc de viață dătător!
Fugi din trupul muritor:
Zboară sus, fără răgaz,
Căci să mor e un extaz!
Hai Natură, nu fi rea,
Viața nu mai e a mea.
Gata! îngerii au spus,
Dragă Spirit, vino sus!
Dar ce-i asta, ce-am pățit?
Ochi și simțuri mi-au slăbit,
Duhul meu spre cer îl port,
Oare așa e când ești mort?
Lumea toată o exclud,
Dar în cer văd și aud
Sunet dulce și ușor!
Aripi am și pot să zbor!
O, mormânt, n-ai izbândit!
Moarte, nu m-ai nimicit!
poezie de Alexander Pope, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din vămile văzduhului toamna pornise tiptil printre frunze moarte, printre vrejuri și printre crengi trosnitoare, vulpe tăcută
măturînd pămîntul cu coada, pășind cu sunet înfundat de labe prudente, scrutînd orizontul cu ochi micșorați și reflexivi, prospectînd atent împrejurimile ca un strateg încercat.
Ileana Vulpescu în Arta conversației
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Werther: Să mori! Ce înseamnă asta? Visăm când vorbim de moarte. Am văzut pe mulți murind. Însă omenirea e atât de mărginită, încât nu poate concepe un început și un sfârșit pentru existența ei. Ca și acuma, de pildă, sfârșitul meu, al tău, iubito! Într-o clipă... despărțiți, departe unul de altul... poate pe veșnicie!... Nu, Lotte, nu!... Cum pot eu să pier? Cum poți tu să pieri? Existăm doar! A pieri!... Ce înseamnă asta? E doar o vorbă, un sunet gol pe care inima mea nu-l simte!... Mort, Lotte, una cu pământul rece, atât de strâmt, de posomorât!...
Lotte: Nu mai e oare pe lume nicio fată care să-ți împlinească dorința inimii? Înduplecă-te și caută, și îți jur că ai s-o găsești. Încă de mult mă neliniștește și pentru dumneata și pentru noi îngrădirea asta la care singur te supui. Înduplecă-te! O călătorie are să te facă să mai uiți; trebuie numaidecât. Caută, găsește o ființă demnă de dragostea dumitale, și pe urmă întoarce-te, ca să putem gusta împreună fericirea unei adevărate prietenii!
replici celebre din romanul Suferințele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurul adevăr este durerea, singura realitate e suferința; durere și suferință în fiecare picătură de apă, în fiecare fir de iarbă, în fiecare sunet, în somn și în veghe, în viață, înainte de viață și, poate, chiar după moarte.
Ivo Andric în Ex Ponto (1918)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când timpul își va pierde orele și clipele... atunci îngăduie-mi să plutesc departe, acolo unde-mi zboară visul. Este un loc, niciunde, unde totul se șfârșește; fără speranțe, fără vorbe, fără voce, fără sunet, fără călători osteniți, pe o cărare goală, fără naștere, fără moarte, fără trup, fără noapte, fără zi și fără zori în acel vid.
Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești tu, A? tu cea mai omenească și cea mai absurdă literă, o, tu, sunet glorios!... Tu-mi dansezi prin gură când mor și sunt aidoma soldatului ridicat și împins din spate de creșterea ierbii spre cer; și vreau să nu mai exiști ca să fiu liber de vorbire;... Nu să alerg, ci să plutesc, să trec prin fluvii ca prin raze fără materie, ale căror maluri sunt urechi surde.
Nichita Stănescu în Necuvintele, Pean (1969)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arși... Foc
Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.
Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet...
Neștiind că moarte oriunde apare.
S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraș moral instabil...
... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman...
E azi șuvoi de lacrimi, milă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a frânt sunetul tău
fulgerul aruncă-n noapte
rafale în suflete moarte
stropi de frânturi de clipe
cad plângând în rămășițe
strig cu derere spre soare
sunetul tău nu mai răsună, în vale
sa frânt în zborul păsări-n-pușcate
nu pot sâ cânt mai departe
pădurea te plânge cu jale
cortegiu ți-s păsările zburătoare
sub frunze de toamnă ruginite
am îngropat o mie de sunete
a murit odată cu tine
vraja de sunet vrăjit din pădure
poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza
E toamnă iar în calendare,
O frunză văd acum căzând.
Iar printre lacrimile-amare
O aud suspinând, suspinând.
Și-un sunet mort de clavir
Se-aude pe stradă cântând.
Prin parc mă plimb ore în șir
O aud suspinând, suspinând.
Și vântul rece de toamnă
Prin oraș îl simți umblând.
Spre neant frunza condamnă
O aud suspinând, suspinând.
Dar își continuă strigarea
La o salvare ea sperând.
A îngălbenit rapid cărarea
O aud suspinând, suspinând.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Când vezi ochii
ce mor după un zâmbet
aprinde-ți un foc în suflet
și luminează peștera în sunet
de culori...
de flori
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și sunet, adresa este: