moarte şi telefonul mobil

În loc de

Plâng românii ofuscaţi,
Că în ţară nu-i mâncare,
Dar, şi ţânci şi decedaţi,
Toţi vorbesc la celulare...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobel

am rămas cu închisorile noastre de aer
cu umezeala rece a insomniilor
mergem tot mai greu
tot mai aduşi de spate/ numărând
câte zile câţi ani câte vieţi
facem cunoştinţă cu siluete îmbibate în tuş
le recunoaştem mirosul impregnat în hainele de duminică
tragem aer în piept de fapt tragem fum

noi ne-am pus inimile la fereastră
nobel
lumina trece prin sânge
se aşază pe obiecte ca o piele subţire şi caldă
stăm înăuntru vorbim facem planuri
cele mai guralive sunt oglinzile

când un conflict depăşeşte previzibilul
agitaţia trece în patrimoniul nostru celular
copiii părinţii şi moartea

[...] Citeşte tot

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născut pentru cer...

Născut pentru cer dar trădat ignoranţei,
Cu firea încriptată în zarea speranţei
Şi ochii predaţi benevol discrepanţei
Urzite-n războiul dintre bine şi rău;
Cu visul pe Stâncă şi capul în hău,
Prin beznă-şi sădeşte tot meritul său,
Sedus de-orizontul incert şi neclar
Ce-aşteaptă un imbold la nivel celular;
Un "susur" ardent emis din Calvar,
Dreptar în rărunchi, să-i răsune mai clar
Când urechea se-astupă cu noaptea ce vine
În duhul mâhnit şi umbrit de suspine,
Când inima bate mai tare, în pulsul amar,
Un ritm pentru rău şi-un ritm pentru bine...
Când torţele minţii în mâini de cleştar
Se aprind să-şi reverse amarul în sine,
Când sufletu-apucă al vieţii pahar
Ce înalţă stindardul chemării divine
Plecându-şi genunchii şi ochii-n Dreptar
Să-şi capete odihna primită prin Har,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celular

E drept că azi e necesar
Ca fiecare,-n orice loc,
La lucru,-n gară, la talcioc,
De e şomer, milionar,
Aiurea chiar, fără vreun scop,
În China, Peru sau Maroc,
Să aibe-un celular,

Fi'n'că ştiinţa ne-a adus
În ritmul ce evoluăm
Acolo-ncât nu ne mirăm,
Din răsărit până-n apus,
Chiar de plătim de ne uscăm,
Cu Polul Nord să discutăm
Şi chiar un pic mai sus...

Că, frunzărind ziaru' local,
Găsesc... să-l ierte Dumnezeu (!)
Pe cel mai bun amic al meu
Ce–l doar văzui marţi, la Predeal...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără grabă

(s-a ridicat de jos
în lateral
ameţit
în dosul privirii avea încă urme de
sânge)

l-au dus la spital
o asistentă grasă cu un celular care era pe silenţios
dar lumina şi vibra enervant în buzunarul halatului mai
alb decât dosul cojilor de ouă sparte de paşte
adevărat a înviat îi răsună în urechile încă vii
copiii îl aşteptau probabil acasă
cel mic la tabletă
cel mare probabil la un televizor oarecare
dintr-o cameră oricare
sora grasă cu un celular enervant de luminos pentru
buzunarul ce-l înghiţise
îi puse o mască de oxigen pe faţă
respira munţi şi păsări
încercă să zâmbească dar se pierdu în regrete

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tropăitul bocancilor

precum un noian de soldaţi
argăsind la un loc cu moroii
pielea măslinie a ploii...

un miriapod de asfalt
desprins din nori
şi întins pod de oase
peste gaura neagră
cu sclipiri lucioase
şi goale de sens din tavan
ce îmi dă fiori

un ecran smartphone
imens
cu bateria descărcată

nici dumnezeu
în marea lui spălătorie
nu ne mai spală vreodată
să rămânem curaţi

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai pune-te, române, cu burta şi pe carte!

(replică după "Deşteaptă-te, române")

Mai pune-te, române, cu burta şi pe carte,
Şi nu mai fi cu mintea la faimă şi la bani!
Renunţă la mândrie, acum când eşti pe moarte,
Priveşte-adânc în tine şi nu la alţi duşmani.

Acum ori niciodată, salvează al tău nume,
Ce se confundă-adesea cu nemuncitul ban,
Şi demonstrează-ţi ţie şi-apoi la-ntreaga lume,
Că ai şi-alte origini, de dac şi de roman!

Mai lasă celularul, de vrei să-ţi fie bine,
Învaţă şi munceşte, ai grijă de copii,
Iubeşte-i şi pe alţii cum te iubeşti pe tine
Şi zi-le vorbe bune cât încă mai sunt vii.

Respectă cu stricteţe preceptele divine,
Şi lasă moştenire credinţa la nepoţi,
Şi nu-ntreba adesea: la mine, Domnul, vine?

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stampă de toamnă

A venit toamna, cu copaci desfrunziţi
Păsările se duc ca nişte copii nedoriţi.

Ploaia şi vijelia şi-au ieşit din ţâţâni
Miroase-a zăpadă timpurie la stâni.

Parcurile au degradeuri de-aramă şi aur
Frunzele zornăie ca nişte monede-n tezaur.

Le scutură vântul şi cad la pământ...
Felinarele din ce în ce mai palide sunt.

Amurgul e mov ca oul de Paşte
Bacovia sudează ţigări printre sfintele moaşte.

Bunici zgribuliţi, cu copiii de mână
Merg iarăşi la şcoală – ce demon îi mână?

Prichindeii se vor ruşina cu ei într-o zi
Şi, fără să se uite-n urmă, îi vor părăsi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (3 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rezerva aia

de spital erau numai ei doi
îi spunea glume şi bătrânul
nu râdea în noaptea aceea
aştepta să moară şi încă murea
de la cancerul ăla de colon
nu era nici acasă şi asta îl făcea
să plângă cu gura închisă
i-a spus gluma care niciodată
nu dădea greş şi el nu făcea
nici un efort să râdă
a trecut la altă glumă
însă bătrânul continuă să moară
credea că râsul te vindecă de cancer
făcea multe glume prin oraş bătrânul
deşi era slăbit de la citostatice
i-a spus altă glumă cu musca
în ciorbă, însă bătrânul continua
să moară fără să râdă în salonul acela
odată spunea bancuri celorlalţi
el le ştia pe toate şi a început să le zică

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ţinti jos, ţinteşte sus. Lasă realismul deoparte, dacă oamenii de succes în lume ar fi fost realişti, azi tu nu ai fi vorbit la telefonul mobil ce ţi se pare o banalitate, pentru că un om visător nu s-ar fi gândit să transmită informaţia printr-un fir de telegraf. Dacă lumea ar avea numai realişti, nu ai avea internet, nu ai avea frigider, nu ai avea transport, nu ai avea NIMIC. Nu realiştii lasă urme pe acest pământ, ci nebunii visători. Eşti pesimist şi realist? Sapă-ţi o groapă şi sari în ea. ORICUM o să mori aşa că de ce să nu o faci acum? E mai comod. Cu cât eşti mai nebun şi visător cu atât vei realiza mai multe în viaţă. Pământul e rotund? Nebunul care a zis asta a fost ars pe rug. Obiect mai greu decât aerul să zboare? Au râs toţi de fraţii Wright. "La început te ignoră, apoi râd de tine, apoi se luptă cu tine şi apoi TU câştigi" a zis Ghandi care a eliberat de unul singur, fără armată întreagă Indie de sub colonizarea Imperiului Britanic care era una dintre cele mai puternice puteri militare ale momentului.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La nivelul infinitezimal al nucleului celular, orice medicament este receptat conform proprietăţilor sale electrice specifice. Medicina viitorului va trebui să se orienteze asupra unei acţiuni combinate oferindu-le pacienţilor atât anumite substanţe binefăcătoare, cât şi o susţinere psihologică adecvată. Medicii vor descoperi că toate medicamentele sunt saturate cu energie electromagnetică, în domeniul lor de acţiune. Acesta este motivul pentru care otrăvurile distrug viscerele, iar narcoticele modifică însăşi structura celulei, forţând-o să-şi oprească temporar activitatea. Fiecare picătură a unei substanţe medicamentoase are anumite proprietăţi electrice, la fel ca şi combinaţiile de atomi care absorb respectivul medicament. După cum ştim, natura nu evoluează nicăieri în salturi. Corpul subtil astral, alcătuit din materie rarefiată, se bazează pe activitatea a miliarde de organisme unicelulare din lumea noastră. Acestea abandonează la un moment dat trupul material, care este impregnat cu o energie vitală unică pentru ele; de aici suferinţa şi angoasa experimentată de anumite fiinţe după moartea fizică.

Chico Xavier în În slujba vieţii eterne (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii noului val

Copiii privesc azi părinţii drept comori
De zilnice prădări, ce traiul le-ntreţine
Ferice; ca-nainte de finişul cu flori,
Să-ngroape tot ce au, să-i lase pe ei bine.

Nu au de ce să-şi ia, lumeşti averi, părinţii,
Să-şi prăpădească bani pe lucruri efemere;
Să mănânce prea mult?!... De ce să-şi "puie" dinţii?
Să-mbrace chinezisme!... Că nimeni nu-i mai cere!

Să-şi pună trup în ziduri, cum Ane de Manole
Şi carduri de carton să umfle din mici pensii!...
De-ntreţinut... se poate; la rând cu banderole
De nevoiaşi! La cozi... cu mâinile-n extensii!

Îşi tocesc minţi pe bănci, prin parcuri, la terase,
Băieţi şi dive june, la cursul de... valută
Cerşind puţinul strâns; că-s cărţile prea groase
Şi costă mult căminul şi bursa-i mult... scăzută!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leucemia... în domeniul spiritual

(După ce fetiţa mea a fost vindecată de leucemie în 1989 prin bunătatea lui Dumnezeu, am găsit această adaptare spirituală a încercării.)

Multe trece omu-n viaţă - şi mai rele, şi mai bune,
După cum i-e scris de Domnul când este trimis pe lume.

Se făcu în scursul vremii să îmi poposească-n casă
Musafirul care este peste tot la el acasă,
Şi-mi aduse paşaportul fiicei mele de 3 ani,
Care mi-o dăduse Domnul, după cei trei băietani.
Boala când în om pătrunde, nu vorbeşte un cuvânt,
Ci se luptă să-1 coboare cât mai grabnic în pământ.
Zdruncinat profund de vestea bolii de leucemie,
L-am rugat atunci pe doctor să-mi explice-un pic şi mie.
Când spunea că boala asta nu-i microb neapărat,
Ci-s celule bune care se-nmulţesc necontrolat.
Am strigat cu-o scânteiere de speranţă în privire:
"Dacă sunt celule bune, ce e rău într-o-nmulţire?"
El mi-a spus: "Problema nu e că sunt bune sau sunt rele,
Ci de unde-şi iau comanda: de la trup sau de la ele.
Ele negreşit sunt bune; dar atunci când se-nmulţesc

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!