moarte şi vişine

Acrişor coboară un înger din ceruri de noiembrie şi-mi spune că nu-i o greşeală să îmbătrâneşti, totul este să păstrezi viu în tine hoţul de vişine, piersici, struguri, laolaltă cu tâlharul de cuvinte care nu mor şi cu umbra femeilor ce-şi limpezesc umbletul pe când se stinge toamna, pe când s-apropie iarna.

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melodia

iar sparge melodia albastre depărtări
şi smulge armonie din linişte sihastră
iar trece veşnicia pe tainice cărări
şi mor singurătăţi în nostalgia noastră

şi iar suntem în larg plutinde catastrofe
pe mari adânci şi albe de ere liniare
sorbind din melodie şi din nescrise strofe
când note monotone când rime glaciare

şi nu mai stă-ntre noi nici o fiinţă vie
şi nici un car cu vreme de-a valma nu mai trece
pe drumul care lasă curata nebunie
în lumea ce se zbate pe lîngă noi să plece

şi arde nostalgia ca stelele în noapte
şi iar renaşte Phoenix din pulbere de astre
-superba melodie cu gust de vişini coapte
şi linişti se aşterne pe depărtări albastre...

poezie de Iurie Osoianu (24 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcaşi necunoscuţi

Sângeră vişinii alb
sub secera lunii...
... Din stele
arcaşi necunoscuţi
îmi trimit săgeţi otrăvitoare.
Îngerul morţii imită glasul mamei,
strigându-mă pe numele mic.
Ah, trebuie să plec:
"Cu bine frate mesteacăn!"

poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori lăutăreşti

Pe un sâmbure de sân
buze late, buze moi
buze cu miros de fân
ba pe unu
ba pe doi
ba pe oale
trupuri goi.
Se aud surcelele
cum se flacără în fân
se aud cum sforăie
între sâni
deochi
cu stăpână la
stăpân
şi cu sfântă la păgân...
Se vinos din vin cu vişin
se aude
cum se ruşin
doi fiori
sub dud

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Referinţe

tot aceiaşi mai eşti

chiar şi-n vaga oglindă

ca atunci în poveşti

parcă intri în tinda

casei mele plăpânde

în pustia, în recea

cu obloanele-i blânde

undeva printr- a zecea

şi rămâi peste noapte

să sfidam scrisa soartă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum am să vă citesc Poemul despre moarte:

Eu aşa îmi imaginez moartea:
uşa camerei mele se închide cu cheia
pe dinăuntru,
perdelele şi draperiile vişinii se trag singure
se târăsc hotărât pe sârmă şi pe urmă, zvâc!
deodată se lipesc etanş peste fereastră sufocând caleidoscopul orbitor de afară,
orice zgomot se scurge încet din vinele camerei
liniştea se umflă scârţâind în surdină ca o floare mare de vată
Atunci
se apropie de mine Tuti, păpuşa mea pierdută de plastic,
cea cu picioarele rupte,

uriaşă şi zâmbitoare,
cu cavitatea toracică desfăcută şi cu butoanele scânteind de emoţie,
mă ia de mână şi eu sunt mică pe lângă ea,
mică de tot,
dar ea mă întreabă cu blândeţe pe care raft al bibliotecii vreau să urc,
vocea ei sună distorsionat, tărăgănat şi adormitor
becul de 100 de wati explodează ca un dop de şampanie
noaptea eternă îşi desface cosiţele şi fiecare şuviţă îşi alege drept ursit un obiect din cameră

[...] Citeşte tot

poezie de Crista Bilciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

Prin vişini vântul în grădină
Cătând culcuş mai bate-abia
Din aripi, şi-n curând s-alină,
Iar roşul mac închide floarea,
Din ochi clipeşte-ncet cicoarea
Şi-adoarme-apoi şi ea.

Eu cred c-a obosit pădurea,
Căci ziua-ntreag-a tot cântat
Şi tace-acum gândind aiurea.
Sub dealuri amurgeşte zarea,
Se-ntunecă prin văi cărarea
Şi-i umbră peste sat.

Peste culmi încet amurgul moare
Şi-ntors cu faţa cătr-apus
Dă semne nopţii din ponoare.
Ea-mbracă haine-ntunecate
Şi liniştit din aripi bate
Plutind tăcută-n sus.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XIII

O, pară, vişina, mărul în pârg,
agrişele... poamele toate vorbesc:
de moarte vorbesc, de-al vieţii sârg...
îl presimţi şi pe-un chip copilăresc.

Gustă sucul: purcese departe.
Simţi molcom pe limbă tâlcul nespus;
curg gânduri fără vorbe deşarte;
prinse-n rod, carnea lor ni le-a spus!

De rosteşti vorba: măr, toţi o ştiu;
dar mai dens dulce suc simte gura
mângâind legănat muşcătura,

limpezit tot mai treaz, străveziu;
Îndoit râs solar, pământesc –:
O trăiri!... Simţământ... urieşesc!

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămaşa

De câte ori plouă, voi să-mi sădiţi un vişin
Cămaşa să mi-o ştergeti de sânge şi de pete
Lăsaţi-mi orizontul deschis să mă îmbete!
Şi flori de iasomie ca să dorm
Şi pupi de maci în plete să plouă numai iarna
Un strop să se dezgheţe să mă întorc în iarbă
În galbenul de lut din chilimbare pietre
Să-mi spune-ţi adevărul, iubire
Şi ce arde mai mult în noapte decât stelele?
Care-i oceanul vieţilor deşarte?
Şi care nor e piatră de început?
Şi ce e nemurirea, dar moartea?
Când să înnoptăm?
E prea târziu să ne trezim
E noapte, se întorc din raze stelele ca un deliciu de culori.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustnicul

Sala-mbrăcată cu-atlas alb ca neaua,
Cusut cu foi şi roze vişinii,
Şi ceruită strălucea podeaua
Ca şi-aurită sub lumine vii ­
Lumini de-o ceară ca zăharu - o steaua,
Diamant topit pe-oricare din făclii.
Argint e-n sală şi de raze nins
E aerul pătruns de mari oglinzi.

Copile dulci ca îngerii - virgine
Prin sală trec purtând cununi de flori;
Ah! vorba înger scapă pe oricine
De lungi descrieri, dulce cititori
­Astfel acum ea mă scăpă pe mine
Să zugrăvesc terestrele comori,
Acele dulci, frumoase, june-scule
Cu minţi deşerte şi cu inimi nule.

La ce-aş descrie gingaşa cochetă,
Ce-abia trecută de-optsprezece ani,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din cerdacul unui peşte
stau şi mă ascut la minte
cum bondiţa mă priveşte
împletită ca-n plăcinte.
Sorbul gândului răstoarnă vase grele emailate
Ah! Ce ţi-aş zdrobi femeie sânii albi umpluţi de lapte
ce putinţă neascunsă ca toporul printre baştini
să mă pierd în părul tău precum trestia prin mlaştini
ce ortaci
sicriu din coaste
spovedind apucături
şi-au chemat porcii la oaste
să ne spurce prin lături
şi visam
visam cu silă
templul dalb cu vişini margini
cu bretele peste Lună
cu sudori arzând în pagini
de nescrise
prostioare peste geam de lume nouă

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt lalea!
Laleaua voastră albă, roşie, galbenă
mov, roz...
Înfloresc în aprilie
şi stau cu voi până când
se deschide liliacul, salcia,
caisul, cireşul, vişinul, mărul!
Stau cu voi,
până cînd voi îl răstigniţi pe Isus
şi încă un pic, până înviază!
Pe urmă mor şi trebuie să aşteptaţi
o sută de zile, ca să mă vedeţi din nou!
Sunt drăgălaşă, zglobie, sensibilă!
Vă iubesc!

Eu sunt urzică!
Răsar la prima înviorare
a razelor de Soare
şi aştept să mă culegeţi
ca să vă tonifiaţi sângele,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nudul culcat al lui Modigliani

ocrul cu reflexe portocalii
se logodea cu maroul crud al cafelei,
vişina putredă cu verdele tinereţii abia trezite,
pielea aurie a nudului se răsfăţa languroasă
plină de nurii înfloriţi ai virginităţii răspândite
pe aşternutul roşu de culoarea rubinului
şi pe verdele primăvăratic al pernei,
acolo îşi legănase dorurile nemărturisite
acum femeia îşi deschidea braţele de culoarea marmurei
parcă a rugă sau a chemare
într-o expresie a dăruirii totale
ochilor păgâni ai pictorului
căzut parcă într-o ataraxie
şi melancolie visătoare,
într-o linişte a sufletului.
doar ritmul tainic al liniei trupului
tânjea după expresia naturalistă
a nudului culcat în tonuri calde...
trăia, vezi bine, în culori, maestrul,
totdeauna între mărire şi decădere,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crochiuri la sărbători pascale

Isus a înviat acum din morţi
dar reânvie, splendid şi natura,
cireşi şi vişini albi la porţi
de iarbă verde-i plină bătătura.

Chiar gânduri verzi înmuguresc,
paşii mă duc către păduri virgine,
adun puteri să-ţi spun că te iubesc
şi că. iar, sunt îndrăgostit de tine.

Trăim alături un nou vis
după evadări din pandemie,
prin ani, un nou volum am scris
fără să fac, la bani, economie.

Cu sânii dezveliţi, azi, primăvara
revine cu multe abundente ploi,
cresc flori de vis prin toată ţara
şi-au revenit şi berzele la noi.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de a iubi

făcea ca genele noastre să se combine minunat
precum naşterea unei vieţi cu destinul
la mâna timpului
ce voia să-şi recâştige domeniul

ploile repezi vegheau între progres şi sălbăticie
aşa după cum obişnuia ghinionul să se ţină scai
de coada celor şapte ani
fără pâine

pentru noi moartea rămânea un străin cu haine frumoase şi moi
din oraşul râvnit de primii părinţi
de pe ambele maluri

cu privirea mereu înainte
după obiceiul de a citi măruntaiele unui vişin sălbatic
m-am aşezat singur pe tron
simţeam în mulţimea poftelor dorinţa de intimidare
dar ca un om ce nu se sperie lesne m-am lăsat purtat
pe braţele furiei

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Junk

dimineaţa începe cu un spam şi dintr-o dată senzaţia că trăiesc o zi falsă cu soare fals într-un bloc fals
mi-aprind ţigara deschid fereasta dintr-o dată străzile încep chiar din faţa blocului
senzaţia asta creşte în mine atât de mare încât la un moment dat cred că vrea să mă suprime

& privesc lumea printr-o fereastră deschisă cu toată încrederea că moartea poate fi tot o fereastră deschisă
dintr-o dată simt gust de sirop de vişine se propagă infinit în mine apoi pe străzi pe cerul întins peste blocuri
lumea capătă gust dulce acrişor văd o pereche de delfini albi înotând în aerul duce acrişor

& mă îndoiesc de fiinţa mea fiindcă mi-e mai la-ndemână decât să-l acuz pe dumnezeu
că îmi trimite dimineţi spam iar eu însumi aş putea fi un mesaj trimis oamenilor în junk mail
apoi am brusc o senzaţie de bine şi sunt sigur că în toate benzinăriile maşinile sunt alimentate
cu lapte că lumea îşi zâmbeşe în vitrine iar toate femeile au buzele rupte din cel mai dulce vişin

& lumea se uită în mine prin fereastra deschisă şi mă gîndesc că aşa a fost de la început
când omul priveşte în infinit şi infinitul priveşte în om

poezie de Leonard Ancuţa (16 septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada feciorului bun la inimă

De stăruiesc ca să despoi frunzarul
în pieptul vechi îţi vâră ani de lapte
Să-l ţin pe tata să-l îmbăt în floare
Petale sclipitoare ca amnarul
De sub culcuşul merelor răscoapte
La bătrâneţe leac să fie, oare,
A-bătrânit tătuţa, ăst i-amarul
Sculptez trudirea fiului în fapte,
Spre floarea dintr-un lan de vindecare!

Eu ţiu la tata, viaţa să mi-l ţie!
Nu-i timp să stau, cu moartea după mine,
Să-mi iau un cal negruţ, să plec oleacă...
Din palma fetei, tare mi-e zurlie
Ia apă, c-un picior desculţ în spine,
Să i le ung, pe pajişte să zacă,
Când o dezmierd şi-i spun a mea să fie;
Pământul, da, e plin, cum se cuvine
Şi de ştergare,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada feciorului bun la inimă (refăcută)

1.

Nu-i timp să zac, căci moartea, după mine,
Să-mi iau un cal, să plec, de-aici, oleacă...
Din prispa fetei, tare mi-e zurlie:
Ia apă, c-un picior desculţ în spine,
Să i le ung, pe pajişte să zacă,
Când o dezmierd şi-i spun a mea să fie;
Pământul, da, e plin, cum se cuvine,
Şi de ştergare,
Şi o să beau din apa ei săracă;

De stăruiesc, ca să despoi frunzarul,
În pieptul vechi, să-ţi vâru' ani de lapte!
Să-l ţin pe tata, să-l îmbăt în floare,
Petalele-aprinse, ca şi jarul,
Culege-oi macul vremilor răscoapte...
La bătrâneţe leac, să fie, oare?
A-bătrânit tătuţa, ăst "amarul"!
Sculptez trudirea fiului, în fapte,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize din Suspinele cele mai vechi, pe care le-am auzit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momente de mijloc

aşa începuse sfârşitul
întoarcerea unui om către altul
timpul fără reacţie lumea înainte de 11 septembrie

cei mai mulţi dintre noi nici măcar nu aveau arme
mai mult decât dorinţa de-a fi
primul
ademeneam prin amabilitate
primeam forţa
să neg existenţa răului din momentul plăcerii

mă entuziasma fiecare dimineaţă
singur
îmi aparţineai în totalitate
precum cana de ceai
farfuriile pâinea unsă borcanul cu dulceaţă
de vişine
bucuria mi se părea expresia celei mai pure arte
algebra mea dădea bătăi de cap oricui credea în
iubirea faţă de semeni atât de instinctivă

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De partea taurului

Pe nimeni nu vei putea lua în coarne,
Prietene taur, ce vei muri peste douăzeci de minute.
Exact peste douăzeci de minute. (La 17:20)
Lupta ta cinstită cu coarnele, va fi trădată,
Împunsul tău va fi înşelat.

Ai năvălit ca o furtună în arenă,
Adulmeci nisipul galben,
Care miroase de pe acum a sânge - sângele tău.
Cerul e înnorat. Arena e o retină ce se dilată.
Eşti frumos şi puternic.
Toată lumea e a ta.
Toată lumea aceasta complice, care priveşte.

Iată, te-ai repezit în calul cu ochii legaţi,
Blindat cu apărătoare, pe burtă.
Dai să-l iei pe sus. Şi călăreţul, în armură,
Ţi-a înfipt suliţa în greabăn. Apasă puternic,
O scoate şi-o înfige din nou,
În timp ce tu, naiv, te căzneşti să răstorni

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu (august 1982)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!