moarte şi viteză

Viteza e soră cu moartea.

aforism de Mihai Cucereavii (14 decembrie 2012)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai viteza mă mai ţine viu
şi sclav măreţ aceloraşi proporţii,
să mă opresc, n-am dreptul nici să ştiu
că sunt alergător la zidul morţii.

catren de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât mai rapid progresează o civilizaţie, cu atât mai repede moare pentru ca o alta să ia naştere în locul acesteia.

Havelock Ellis în Dansul vieţii
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finish

Alergam atât de repede încât
mi-a rămas un ochi în urmă
care singur m-a văzut
cum mă subţiam, -
dungă mai întâi, linie apoi...
Nobil vid străbătând nimicul
rapidă parte neexistândă
traversând moartea.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Epica magna (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surpriză şi ofensă

Ea trecu rapid, prin piaţă,
Ca să cumpere dulceaţă,
Dar să moară de necaz,
În borcan a găsit praz...
Şi i-a dat în judecată,
Că a fost... oltenizată...

hexagramă de Constantin Enescu (2 aprilie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricum ar fi, sfârşitul total nu părea iminent, căci el se nutrea bine, dormea şi puterile se susţineau cu destulă vigoare. Un accident (Eminescu a fost lovit în cap cu o piatră de către un pacient nebun cu două zile înainte de a muri), însă de mică importanţă, a agravat starea patologică a cordului şi a accelerat moartea.

citat din Doctorul Tomescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui vitezoman

Sub acest copac cu flori
Stă-n maşină, ca-n sicriu,
Cel ce-a vrut s-ajungă-n nori,
Dar nu mort, ci încă viu.

epitaf epigramatic de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la un timp

De câţiva ani
procesul de mortificaţie a poeziei
s-a accelerat

am observat
că versurile noi
publicate prin săptămânale
se descompun
în decurs de două trei ore

poeţii morţi
pleacă repede
vii
debordând în grabă
cărţi noi
de parcă ar vrea să înfunde cu hârtie
o gaură.

poezie de Tadeusz Rozewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Einstein are dreptate: când depăşim viteza vieţii, moartea nu mai are nicio relevanţă.

Costel Zăgan în Retorica lui Dracula (4 martie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă mâna ta a venit, rece, în răcoarea nopţii,
Şi mi-a atins fruntea, trezindu-mă ca să te pot vedea
Stând acolo rece în răcoarea nopţii,
Eu, care mă tem de stafii, n-aş avea nici o teamă.
Te-aş întâmpina cu cele mai duioase cuvinte, o clipă tovarăşi,
Iar tu ai surâde, un surâs trist. Apoi, ai pleca iarăşi.

N-ar fi nimic, dar nimic mortal în moartea ta,
Pentru ca iubirea ta a fost întotdeauna un fel de râs
Care accelera viaţa şi care n-avea cum muri în ora morţii tale.
Apoi, când ai pleca iarăşi, eu n-aş mai plânge.
Voioşia aceea iubitoare ar fi încă acolo,
Umplând trombelor de aer, cu propria-i pace, ultimul tremolo.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

E toamnă iar în calendare,
O frunză văd acum căzând.
Iar printre lacrimile-amare
O aud suspinând, suspinând.

Şi-un sunet mort de clavir
Se-aude pe stradă cântând.
Prin parc mă plimb ore în şir
O aud suspinând, suspinând.

Şi vântul rece de toamnă
Prin oraş îl simţi umblând.
Spre neant frunza condamnă
O aud suspinând, suspinând.

Dar îşi continuă strigarea
La o salvare ea sperând.
A îngălbenit rapid cărarea
O aud suspinând, suspinând.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biet nemuritor la zidul morţii

Numai viteza mă mai ţine viu
Şi sclav măreţ aceloraşi proporţii,
Să mă opresc, n-am dreptul nici să ştiu
Că sunt alergător la zidul morţii.

n-am timp la zidul morţii să m-aşez,
şi combustibil am, de nicăierea,
probabil unii cred că şi trişez,
dacă, de-o viaţă, îmi refuz căderea.

n-am mai dormit de când eram copil,
cu-aceste roţi, cu-această şa sunt una,
iar dacă aţ încetini, umil,
m-aş prăbuşi din zid, pe totdeauna.

Distanţele pe care mi le-asum,
Paradoxal, sunt cele şi rămase,
pe zidul lentei morţi, de-atâta drum,
vehiculul mi s-a urcat în oase.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incident

El s-a întors şi a tras. El l-a împuşcat. Când el s-a întors,
a tras, iar el a căzut, împiedicat, peste umbra copacului,
la pământ, împuşcat, murind, mort, stopat definitiv.

Doborât, sângerând, împuşcat mortal. A murit atunci, acolo,
după cădere, glonţul în plină viteză i-a sfărâmat faţa,
iar sângele-n pulverizare fină prin lumina leşietică a stropit faţa ucigaşlui.

Fotografiile mortului – pretutindeni, sufletul lui încă mai
absoarbe lumina. Dar el a murit într-o beznă mai întunecată
decât cea a sufletului şi toate s-au răsturnat orbite odată cu moartea lui
pe treptele scărilor.

Nu există informaţii despre ucigaş, exceptând faptul că s-a-întors de undeva
să facă ceea ce-a făcut. Şi a tras un singur glonţ sub privirea scrutătoare-a victimei,
şi-apoi l-a părăsit de-îndată ce-a ţâşnit sângele. Ştim că

ucigaşul era priceput, rapid şi tăcut, iar victima
probabil îl cunoştea. Mai mult de-atât, dincolo de expresia-înăcrită
a mortului şi de surpriza-îngheţată-n încleştarea

[...] Citeşte tot

poezie de Imamu Amiri Baraka din Magie neagră, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie pentru bagdasarian

o să scriu o poezie pentru ba
gdasarian o femeie
să vedem dacă citeşte ce scriu
în onoarea
fiecărui sicriu fiecărui
grup care trece
ca echipa masculină de bob
cu o a
numită viteză de croa
zieră dementă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

spirale violet-aurii

aşa de tare şi
cu o viteză uimitoare saltă
fulgere subţiri, subţiri
teiubescuri zvelte…
tu nici nu ştii
tot atâtea scenarii
«drobi de sare», fericiri trec prin
ochii mei
Ultima oară secunda abia zbătândă
mi te închipuia la moartea mea
şi plângeam de cât amar
ţi-am provocat cu acest banal prilej
nu pentru mine, ci de plânsul tău
am plâns
îţi căutam – mort fiind – fruntea
să-ţi spun în culori că
te aştept într-o viaţă viitoare
mai bun
mai puţin susceptibil… şi la fel de
iubibile vieţile tale să le slujesc, tu nu,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conducea rapid

dar cu măiestrie dricul în care se lăfăia
sicriul cenuşiu îl ducea pe tottenham court road
prin camden town unde era o scenă drăguţă
cu o tânără subţire înfăşurată într-un steag
britanic stătea în picioare şi strângea în braţe
o pălărie mare şi neagră şi înainte de a conduce
prin cartierul hampstead hearth
o altă fată stătea cu o fustă trasă bine la spate
zâmbea în faţa unei camere de filmare
o rază timidă de soare se strecură pe geam
în căutarea chipului celui mort
ocoli alt cortegiu funerar cu mii de oameni
ce păşeau pe caldarâmul proaspăt spălat
într-o suspectă stare de hipnoză

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu - speranţa de rezervă

Hai să bârfim
pe
marginea
şi
de ce nu
în
centrul acestui vers
NU CREDEAM SĂ-NVĂŢ A MURI VREODATĂ

De pildă
tu
ce ai de spus

Eu pur şi simplu trăiesc
când să mai învăţ şi să mor

Bine
mai departe

Dar tu

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infraţ'ionale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între moartea lui Handel în 1759 şi afirmarea lui Edward Elgar în ultimul deceniu al secolului trecut, în Anglia n-a existat nicio personalitate majoră în domeniul muzicii... Elgar s-a abătut de la vehile tipare. A fost recunoscut drept cel mai mare compozitor al Angliei şi s-a bucurat de o reputaţie imensă în timpul vieţii. Apoi a scăzut rapid, pentru a creşte din nou în anii '60 ai secolului nostru... Căderea lui Elgar în desuetudine timp de mai multe decenii trebuie pusă nu numai pe seama esteticii neoclasice, cu repulsia ei faţă de romantism, ci şi a interesului faţă de naţionalism, reprezentat în Anglia de Ralph Vaughan Williams şi reînvierea şcolii elisabetane... Naţionaliştii s-au orientat spre fondul nativ, dar Elgar n-a vrut să procedeze în acelaşi fel. El considera că datoria compozitorului este să inventeze melodii, nu să le citeze sau să pornească de la temele trecutului... În 1900, Elgar era deja cel mai vestit compozitor din Anglia, mai ales după uriaşul succes cu Variaţiunile Enigma din 1899.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul şi foametea nu sunt eficiente. În schimb, boala a oferit cel mai eficient şi mai rapid mod de a ucide miliardele care trebuie să moară în curând pentru a fi rezolvată criza populaţiei... Trebuie să creştem mortalitatea cu 90% la om... Gândiţi-vă la asta.

Eric Pianka în Conversiunea sistemelor - Pustiul postmodern şi deformările lumii (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta scrisului

El îmi spuse:
scrisul este un mod de a încetini gândirea,
de a desena primitiv
chipul fiinţelor fără chip,
degetele pipăitului pur-
cel care a fost mai dinainte
de creerea degetelor şi a lucrurilor.

O, tu, viteză,
inimă în balans,
împingând migraţia popoarelor celule
roşii şi albe.

Inimă, tu, cea mai repede,
inimă, tu, zeitate a magneţilor!

Au făcut chip al tău din bronz
şi unul din fier,
dar bronzul e melodios, iar fierul
destul de sprinten este.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!