muzee şi noapte

Poartă deschisă
în noaptea muzeelor.
Muzeul Belu.

haiku de Dumitru Delcă (16 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Variantă:

Porţi larg deschise
În noaptea muzeelor –
La cimitire.

Muzeul nopţii

Frunzişul acum pornit-a
O leneşă, jalnică horă;
Şi plâng, şi cu plânsul în noapte
Răchita de-afară mi-e soră.

S-apropie-ncet miezul nopţii,
Şi sună a frunzelor horă -
Eu trec din odaie-n odaie,
Când bate satanica oră.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei "păsări de noapte"

Strident boită şi tapată,
Buricul gol, cu mult tupeu,
Pe stradă zici că e scăpată
De la Antipa din muzeu.

epigramă de Nicolae Nicolae din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

ştiţi ce detestă
paznicul de la muzeu?
rondul de noapte

senryu de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panoramă

Plîngea caterina-fanfară
Lugubru în noapte tîrziu...
Şi singur priveam prin ocheane
Pierdut în muzeul pustiu...

Şi-n lumea ocheanelor triste
Mă prinse sinistre gîndiri -
În jurul meu corpuri de ceară,
Cu hîde şi fixe priviri.

Şi-acea caterincă-fanfară
Îmi dete un tremur satanic ;
În racle de sticlă - prinţese
Oftau în dantele, mecanic.

Şi-atunci am fugit plin de groază
Din sumbrul muzeu fioros,
Oraşul dormea în tăcere,
Flaşneta plîngea cavernos.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesoara

Cu toţii am avut o profesoară
(La care am visat în mii de nopţi)
Cu mersul legănat, aşa-ntr-o doară
Cu trup de zână bună, sânii copţi...

Păşea pe coridor, ca o felină
Cu coapsele frumoase de statuie
Un Sculptor aş fi vrut să fiu, s-o chem, să vină
S-o răstignesc într-un muzeu... să-mi fie...

Avea un chip frumos şi feciorelnic
În contradicţie cu sânii mari
Cu sfârcurile libere vremelnic
Ce înţepau vreo bluză, leneş, tari...

Priveam cu un nesaţ la gura-i mică
Cum mângâia cuvintele predate
Nu-nţelegeam o iotă, n-aveam frică
De corigenţe... eram daţi pe spate...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (17 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul cuvintelor şoptite

M-am rupt de liniştea dintr-un muzeu de artă
de dragul cuvintelor şoptite,
gândurile îmbrăcate de sărbătoare
hoinăresc prin imaginile admirate.

Nopţile din culori adorm în tablouri,
întunericul se preface în umbre de fantome
pierdute-n extaz de plăcere.
Limbi de şarpe pe fiecare urmă de foc
încerc să adun de pe miriştea timpului
în care se aprind lămpi de stele
şi mai departe moartea face tumbe
de bucuria veşniciei rămasă acasă.

Doamne, cât hazard mi-a crescut pe umeri
de mă apasă şi-n somn,
visele încearcă să-mi arate raiul
şi mă trezesc înainte să-l văd.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revistă de front

motto:
Peste tot miroase a război,
Strănutăm de-atâta praf de puşcă,
Dormitează conştiinţa într-o cuşcă
Şi pe umeri o purtăm tot noi.

Ziua bună, veri soldaţi,
Cum o să ajungeţi voi
În postura de eroi,
Fără taţi adevăraţi?!

Nu curajul vă lipseşte
Şi nici solda după grad,
Când scad apele la vad,
Nu te duci să mai prinzi peşte;

În zadar priviţi cu teamă
La revistele de front,
Că virtutea-i un afront
Ca Hamlet, orfan de mamă!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de ziua mea

Profundul violoncel al nopţii
Azvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare.
Imaginea de ceaţă a lucrurilor îşi dizolvă formele
În fluviul de lumină albastră
Muzeul de artă tresare sub paşii poetului
Picturile curg înapoi în pensule
Imaginile fug pe câmpuri răzleţe
Împiedicându-se de fluturi călători
Personajele principale ţin discursuri despre
Vreme
Şi despre căderea în păcatul picturii,
Autorii fug speriaţi de moartea criticii.
Dar nu, nu acesta e poemul căderii mele,
Am ceva pentru voi, prieteni din toată lumea,
O sărbătoare de iunie sub care mă nasc
Aseară m-am întâlnit cu mine şi arătam obosit
Dacă am noroc voi muri de o boală celebră, nouă
Şi se va vorbi de ea la televizor.

poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

777 de amintiri

zilele trec cu şenile peste lacul unde orăcăitul broaştelor pare o incantaţie suavă
mă apropii de partea carosabilă a inimii tale
cumva asfixiată de gazele de eşapament ale
celor care trec într-o dezordine simplistă
zile şi nopţi negre/albe din care cresc cercuri de libelule ce se aşază tăcut în luminatorul unde bem dragostea ca pe un vin bisericesc

ştiu că stai la intersecţia spre via Toledo unde muzicanţii strâng instrumentele la miezul nopţii şi se îndreaptă sec spre
spre noaptea muzeelor
vor să simtă spectacolul vieţii boeme să îşi sprijine arcuşul de coasta statuii unei zeiţe romane
arta este un zbor spre panorama universului nud

vreau să îmi pictezi tabloul unei vieţi de ambuscadă să ne apucăm de privit la microscop roua cireşilor din livadă
ţi-aş întinde cele 777 de amintiri cu degetele
mele de pianistă şi aş închide claviatura
fără nicio emoţie
aşa cum dansezi când partenerul este fix cel
care te susţine ca un microcip subcutanat

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin gările cu firme-albastre

Tristeţea trenului ce pleacă
Noi n-am trâit-o niciodată,
Căci - călători ades cu trenul -
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc -
Doar trenul pleacă!...

Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Ne poartă nerăbdarea mută,
Bagajul visurilor noastre
Şi setea noilor senzaţii,
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantaţii
De mătrăgună şi cucută,
Pe schela podurilor albe,
Prin noaptea negrelor tunele
Şi gările cu firme-albastre!...

Doar trenul pleacă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din De vorbă cu mine însumi (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

deseori
oamenii îşi pierd răbdarea.

intersecţiile urbei
sunt traversate pe roşu,
spaţiile verzi
călcate în picioare,
muzeele vizitate în treacăt,
restaurantele luate cu asalt
zi şi noapte.

gările devin locuri
în care şerpii de oţel
îşi aruncă pieile
înghiţind apoi
valizele călătorilor
doldora de poveşti inedite.

dar sunt şerpi,
sunt şerpi care îşi păstrează armura.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asasin platit cu nori

Muntele in alb-negru, padurea fara frunze-
lupi imaginari purtand un dialog cu Shakespeare fara muze...
urmele de pe zapada cauta viata urmelor de praf de pe Trecut-
crima cu autor necunoscut.

Muzeul orasului atomic pierdut in spatiu infinit,
rezervatie naturala, proiect de viitor...
Formele de relief se sincronizeaza patetic la sfarsit
cu orele de zbor.

zbor de noapte
lilieci in fluturi, alarme in masini cu tipete ascutite printre soapte

zbor alb spre zi
intre zile negre si nopti albe fara poezii

poezie de Ovidiu Hortopan
Adăugat de Ovidiu Hortopan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub umbra ta

Mă gândeam să m-aşez în iarbă sub umbra ta.
Pe vremea aceea gândurile noastre erau mai mici,
chiar şi fără să le înghesui, ar fi încăput într-o cutie cu bomboane de ciocolată
cu care mă amăgeai,
când vroiai să te iubesc mai mult,
când vroiai să-mi ascund iubirea în mai puţine cuvinte...

Sub umbra ta aveam timp să nu mai fiu eu,
evadam uneori pe o stradă alăturată,
o alee înfundată în amintiri unde copiii jucau şotron,
unde stăteam pitită după nişte copaci care ar fi putut fi castani,
aşteptând să se facă noapte, să iau şotronul cu mine şi să-l duc acasă,
acolo unde mai adunasem câte ceva, lucruri tăcute, inutile, stingherite de liniştea lor,
nedumerite să se vadă ostatice într-un muzeu în care nu intra nimeni,
poate doar tu, pe furiş,
temându-te să nu striveşti cu umbra ta mare lumea aceea sterilă pe care o apăram îndârjită,
pe care o iubeam cum nu învăţasem să te iubesc şi pe tine vreodată...

Pictam buline pe unghii sub umbra ta.
An de an, bulinele au crescut, s-au facut mai multe, mai năbădăioase, într-o zi unghiile nu le-au mai ajuns,

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografică

Sunt vis trimis de soartă prin roua dintre stele
şi-un corp născut din lutul cioplit de Dumnezeu,
o flacără în bezna ce mângâie zăpada,
speranţă-n armonia captivă-ntr-un muzeu.

Sunt picătura nopţii ce-adoarme printre frunze,
în ploaia care spală o dală în cădere,
sunt scenă pentr-o piesă, fără un text şi nume,
pietriş adus de apa ce printre cetini piere.

Sunt calea ce aşteaptă spre asfinţit răspunsul,
când mi se pregăteşte casa-n pustietate,
adun în vers destinul şi-am să îl las pomană,
ecoului să vândă clipe-n eternitate.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşind din muzeu

am dat peste un feliator
de fum acvamarin
holul era dezbrăcat
de inhibiţiile adormite prematur
visam că ies în stradă
în tăria nopţii
ieşind pe bulevardul lenin
auzeam câinii cum sfâşiau clipa
nu se opreau din lătrat
urlau tot mai răguşit şi înverşunat
încercau să smulgă luna
din pieptul unei musulman
m-am ridicat din pat
în pijamalele abuzate de sudoare
am trecut prin casa adormită
cu diazepam şi whisky contrafăcut
haina găurită de cuţite
am tras-o din mers peste cap
în stradă era femeia
cu trăsături de nefertiti

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea interioară

îmi ascult mereu vocea interioară
mi-e sete de Lumină ca de Izvor sacru
în suflet am iubire cea mai sfântă comoară
eu n-am creat în lume nici un simulacru.

mă trezeşte în zori cântec sublim de mierle
mirările lunii le mai resimt şi eu
zâmbetele stelare se transformă-n perle
minunile nopţii le-am admirat mereu.

cred în mine cum cred în Dumnezeu
ca să înving moartea îmi trebuie curaj
vechi arme de luptă dorm într-un muzeu
arma mea-i cuvântul desprins din miraj.

poezia e mândria sufletului meu
cu minunaţi poeţi ce-i am în anturaj.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu

Mereu sub vremuri şi sub vreme,
C-un trai, din ce în ce, mai dur,
N-am timp de basme şi poeme,
Căci trebuie, mereu, să-njur!

Ai noştri şefi se duc în lume
Să guste marele azur,
Eu nu am timp, nicicum, de glume,
Căci trebuie, mereu, să-njur!

Cum toamna-şi pune pe alee
Tezaurul de aur pur,
M-aş pierde-o vreme, prin muzee,
Dar zilnic sunt forţat să-njur!

Cu dor nebun de poezie
Şi de-al metaforelor şnur,
M-aş duce într-o librărie,
Dar trebuie, mereu, să-njur!

[...] Citeşte tot

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptorul orb

Lupii verii nesătui
Mişună că sunt destui
Vârful crestelor abrupte
După pradă să se-nfrupte
Într-o ţară-a nimănui

Versurile dintr-o strofă
Urcă scările în top
Încât fiecare clop
Îl umplea o catastrofă
Amintind de-un alt potop

Cu ciocanul şi cu dalta
Parcă-alergi dup-o statuie
Care e şi parcă nu e
În muzeul de la Malta
Bine potrivită-n cuie

Într-un bloc amorf de piatră
L-am văzut pe sculptor orb

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de topaz

minunea dintre ani o încrustez în strofă
beau vinul bucuriei să ating un eztaz
ies la lumină din noaptea limitrofă
risipesc norii cu gânduri de topaz.

vreau să mă scald în valuri de soare
întunericul din mine să-l aprind
melancolia neagră să prindă culoare
vântul să mă împrăştie ca pe-un colind.

vreau să descifrez taine din univers
să ajung înţeleaptă precum un tezeu
îi dau iertarea îngerului pervers
credinţa mea e liniştea lui Dumnezeu.

las în urmă mea vers după vers
cu chipul sculptat în colţ de muzeu.

sonet de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!