Citate despre naștere și pedeapsa cu moartea
citate despre naștere și pedeapsa cu moartea (inclusiv în versuri).
Certificatul de naștere ne condamnă la moarte.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (4 septembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ar putea oare un certificat de naștere să condamne la moarte?!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Moartea este singurul lucru de neevitat și sigur. Suntem condamnați la moarte din ziua în care ne naștem.
citat din Gary Mark Gilmore
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea este sentința prin care viața ne condamnă la moarte, fără drept de apel. Toți însă avem dreptul la ultimul cuvânt.
citat din Lucian Pavel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi că Hristos Domnul S-a născut odată în lume, A trăit și-a pătimit ca să mântuiască lumea și în inima ta nu S-a născut niciodată, ceea ce știi este deajuns ca să te condamne la moarte veșnică în ziua Judecății!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Lavinia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la naștere și pedeapsa cu moartea, dar cu o relevanță mică.
Ultima consolare
Când "scaun" n-ai devii coleric,
Iar de-l obții și ghinion
Tu poți să ai, ca bietul John,
Aflat pe scaunul electric
El comportându-se isteric,
Bocindu-se cu jalnic ton,
Ședea pe-al său "amfitrion"
Știind că pleacă-n "întuneric"
Și-un popă, grija să îi poarte,
L-a consolat, milos a vrut
Să îi explice ca la carte
Sărmanului om deținut:
Oricine-i condamnat la moarte,
Din clipa-n care s-a născut!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atrofieri de-un cânt de lebădă
Mi-e frică să mai nasc, că și condamn la moarte
și să aud, am teamă, că sunt multele... cerințe,
iar mână țin la ochi, urât să nu deșarte
și-mi pun mănuși s-am simț, atrofiind silințe
de atingeri, rău murdare... doar gust îmi stă pe limbă,
amar de atâtea frici, ce viața mi le plimbă.
Stupid, tot se termină de abia înspre jumătate,
peste, doar fiind un fel de extins, în privilegiu,
de-o întoarcere, din nou, la iar singurătate...
cum portativ de note; "do"-i cap... sfârșit, solfegiu.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demonism
O raclă mare-i lumea. Stele-s cuie
Bătute-n ea și soarele-i fereasta
La temnița vieții. Prin el trece
Lumina frântă numai dintr-o lume,
Unde în loc de aer a un aur,
Topit și transparent, mirositor
Și cald. Câmpii albastre se întind,
A cerurilor câmpuri potolind
Vânăta lor dulceață sub suflarea
Acelui aer aurit.
Acolo stă la masa lungă, albă,
Bătrînul zeu cu barba de ninsoare
Și din păhare nalte bea auroră
Cu spume de nori albi. Și îngeri dulci
În haine de argint, frunți ca ninsoarea,
Cu ochi albaștri cari lin lucesc
Și-ntunecat în lumea cea solară,
Cu sânuri dulci, ca marmura de netezi,
Îi mângâi' barba lungă, -și razim' capul
De umerii bătrâni cuprinși de plete.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisori din eternitate
De acum, așteptăm să ne aducă,
Nea Poștașul,
Scrisori din eternitate, scrise
De mame,
De bunici și alte neamuri adormite,
De cei a căror cădere au săvârșit
Pentru glie,
De tineri, de copii nenăscuți
Scrise pe foițe de aburi,
Împodobite cu miresme de lauri...
Încet-încet, se mută în cimitir satul,
Nu vor mai fi fete mari care s-aștepte
Scrisori de la iubiții lor plecați în armată,
Sau copii să meargă la scăldat la Sâi...,
Iar toamna la școală,
Căci, nu vor mai fi nici dascăli.
Nu vor mai rămâne
Nici capre, nici ciobani să le pască...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petiție
Ne naștem condamnați la moarte
Toți, echitabil, în sentință...
În fond nimic nu ne desparte;
Suntem, predestinat, neființă.
Criteriul este unicat;
Ne prosternăm pe firul vieții...
Crezând că promovând păcat,
Visăm eternul dimineții...?!
Cu programări de subzistență
În simpli reproducători,
Facem doar actul de prezență
Și parțial... 'n educatori.
Îndreptățiți la răzbunare
-Să cerem la Divin dreptate-
Am câștiga perpetuare...
De-am renunța la rău, păcate.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine să-mi mai înțeleagă dansul
oricum privesc inutil
cu ochii mult prea larg deschiși
la un eveniment atât de pământean
dintre mine și umbra mea
ca și cum ar fi ceva mult prea imoral
aproape o blasfemie la adresa zeilor
iar eu numai bun de condamnat la moarte
dansez și zâmbesc aproape fantastic
precum un soare din spatele lunii
la final de eclipsă
deși cunosc verdictul acesta încă de la naștere
poate de aceea râd ca un nebun
și dansez atât de drastic
ca la un referendum despre sfârșitul lumii
iar judecătorii se tot întreabă
dându-și coate între ei
chicotind pe înfundate
balansându-se în ritmul nisipului
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un fel sunt călău
unul blând
desigur
un profesionist arogant
cu pretenții că înțeleg mecanismul trecerii
fără să provoc durere
am început cu mormolocii
la broscuțe am eșuat
am presat flori de colț
mușețelul și floarea soarelui
păpădia cât era un pui de soare
fluturii i-am răstignit cu bolduri
insectarul cui l-a inventat
apoi am ucis maci cu miile
de atâta drag
dansam cu spicele valsul secerei
iarba știe bine tăișul coasei mele
apoi îmi odihneam visele în mirosul de fân
și chiar dacă nu am inventat eu ghilotina
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
De ziua ta ți-aș dărui o viață,
De-ar fi posibil însăși viața mea,
Suflet de vis cu zâmbetul pe față,
Zeiță-Lună și Zeiță-Stea!
Și-aș vrea să fiu din viața ta măcar
Un soare ce durează o secundă,
Privirea ta și zâmbetul tău rar
Să mă topească și să mă pătrundă...
Să pot măcar s-apuc să strig și eu
Că știu ce-nseamnă toată fericirea,
Căci m-a pătruns o clipă Dumnezeu,
Cu zâmbetu-i de foc și cu privirea.
Mă simt etern căci m-am atins de tine,
Zâmbind și moartea o voi îndura,
Chiar dacă pentru totdeauna ține,
Cât amintirea-ți nu poate dura.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă vorbă a lui Hamlet către duhul tatălui
ceea ce îl îndepărtase pe shakespeare
de hamlet
fiul
prea iubit
pentru care shakespeare a înnebunit într-o noapte
ținându-se de crucea anglicană
dacă există așa ceva
gândind la reverberațiile grecești
după care se pune punct
în viața lui shakespeare
10 ani care nu-s nici invenții
nici fantomatice făpturi gânditoare
marele shakespeare
a asmuțit toată lumea asupră-i
a
m
u
ț
i
n
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre naștere și pedeapsa cu moartea, adresa este: