naivitate şi visare

În adolescenţă-am vrut
Multe vise să-împlinesc.
Am fost naiv, n-am ştiut
Că visele amăgesc.

catren de Dumitru Delcă (2 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar ce e o copilărie fericită...? O bunică generoasă, visuri de o viaţă, jocuri naive şi hazlii, un bunic blând, abecedarul, primele litere, iar mai apoi, o scrisoare pentru mamă, prietenii, zilele de vară când încerci să stai treaz şi să numeri stelele şi un loc în care ai voie să fii copil, să-ţi imaginezi o lume mai bună, să visezi cu ochii deschişi.

Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să fie curajoşi şi naivi cei care vor să viseze...

citat din Graziano Origa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ce ia mită visează ca un naiv tardiv să facă parte din elită.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce ?

Cum să visez că-n viitor când nu-s nici în prezent
Iubitul tău, căci tu nu mă iubeşti,
Aşa ţi-am stat în umbră permanent,
Dar nici că vrei să-mi spui ce îti doreşti.

Sunt bumerang, şi-un ochi din care lacrimi se mai storc,
Eşti sigură de mine că nu am cum să plec,
M-arunci cu uşurinţă căci ştii că mă întorc,
Dar oare pentru ce sau pentru cine mă întrec?

Aşa copil naiv în ale vieţii sunt,
Şi mă opresc adesea -n prag şi mă gândesc,
Am anii care-i am şi sunt cărunt,
La ce mi-a folosit în viaţă să iubesc?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adeseori tinerele fete îşi creează imagini măreţe, fermecătoare, chipuri cu totul ideale, şi îşi făuresc idei himerice despre oameni, despre sentimente, despre lume; apoi, naive, atribuie unui oarecare desăvârşirile pe care le-au visat şi se încred în el; şi astfel iubesc în bărbatul ce-l aleg această făptură imaginară; dar, mai târziu, când e prea târziu să se mai smulgă din nenorocire, înşelătoarea lor aparenţă pe care au înfrumuseţat-o, primul lor idol, în sfârşit, se schimbă într-un schelet odios...

Balzac în Femeia la treizeci de ani. Istoria celor treisprezece
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel netalentat şi necizelat care visează cu naivitate să rămână în posteritate e ca păduchele care aspiră la a elefantului înălţime şi fermitate.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fug voit de ispite şi umbre...
Ca o femeie naivă ce sunt,
Nu vreau amăgiri
Şi visuri cu umilinţă plătite,
Vreau doar ce-i sfânt,
În cer şi pe pământ.

poezie de Valeria Mahok (3 mai 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

Sunt unii naivi îndrăzneţi
Ce cred în poveşti nătăfleţi
Şi caută cu-nfrigurare
O Troie zărită pe mare.

Sau caută an după an
În vastul albastrul ocean
Bătrâna pierdută-Atlantidă
O uşă de dor să deschidă.

Din neamul lor cred că fac parte,
Doar visul pe noi ne desparte
Eu caut catharsisul drag
Deschisă mi-e uşa, mai larg....

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta

Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Doar să-mi spui că mă iubeşti şi că mă vei iubi mereu,
Eşti raza mea de soare şi eu sunt curcubeul tău.
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Doar să bem câte o cafea şi poate numai cu ochii
Să-mi spui că mă iubeşti şi sunt doar a ta.
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Să ne lăsăm purtaţi pe aripi de amor.
Şi tu să-mi spui doar atât,
Că dorul tău pentru mine e nemuritor!
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Hai mai bine să visăm cu ochii deschişi,
Că suntem doi copii naivi de nebunia dragostei cuprinşi.

poezie de Vladimir Potlog din Nu a fost publica (15 mai 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul din urmă

Am obosit umblând alandala
Prin hârburi, dudaie şi gloate.
Demult mi-e tocită sandala
Şi moarte iubirile toate.

Acuma, la actul final,
Numai strigoii-amintirii
Dănţuie crud, rătăcind, infernal
În jur, în meandrele firii.

Cerul e şi el putred, lălâu,
Nicio salvare nu-i ţipă în creştet.
Nicio minune în ciute, în grâu
Şi Domnul e veşted.

Meschin se dărâmă, rece coboară
Visul în cripta bolnavă.
Râme băloase, neguri omoară
Fruntea suavă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai pus iubirea noastră la arhivă

Ai pus iubirea noastră la arhivă,
Mi-ai prefăcut şi visele în scrum
Brutal, ai secerat, o inimă naivă,
Lăsând în urmă-o dâră de parfum,
Ce fantomatic, mă poartă în derivă.

N-ai zăbovit deloc, nici un minut,
Ca pe un condamnat m-ai pus la zid,
Nu mai esti aceeaşi ca la început...
O ştrengarită, ce-mi zâmbea candid,
Iară eu îţi sunt... un necunoscut.

poezie de Alex Dospian (iulie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lonely people can't jump

da e haios fascinant înfricoşător şi naiv
am renunţat la asigurare
cu mărunţişul recuperat
mi-am luat o bicicletă

şi cu ea era să-mi rup gîtul!

aşa e şi-n dragoste
nici pomeneală de prinţ
pînă nu pupi broscoiul pe bot

totul e o generozitate dilie
şi nimeni nu stă să-şi numere
lacrimile care îi dorm sub pleoape

trebuie să fii apa rece şi vie
care spală dimineaţa
visele pe ochi

să vezi cum o să te sară prăpastia

[...] Citeşte tot

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te române, profanii tăi să piară...

Ridică-te române şi uită-te în munţi
Înlănţuiţi de vreascuri, de brazi (şi ăia ciunţi).
Şi uită-te la tine, cămaşa ta-i de gheaţă,
Iar somnul tău de moarte confiscă orice viaţă.

Visezi coroane nalte şi regi călcând pe tun ;
Dar unde-ţi este oare mândria de român?
Că noaptea care vine e noapte pentru ţară,
Iar tu te stingi simţit în pâinea ta amară.

Rănit e pieptul tău de visul cel naiv,
Ce negura a-nghiţit... e mort definitiv!
Să ştii că zeii mor în tunet sau în fulger,
Şi-acela ce te-nşeală sub masca unui înger.

Ţi-atârnă ceru-n ştreang, te uiţi ca un străin
La doi bătrâni bolnavi cu inimi de pelin.
Deschide bine ochii... şi iată sărăcia - UMBLĂ!
Nu încuviinţa avarii, că patria nu-i umbră!

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din revista Constelaţii diamantine (februarie 2018)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivitate dusă la paroxism sau inconştienţă cu miasmă de sadism: omul care, după ce a făcut rău cuiva prin gest, faptă sau cuvânt, speră, visează, ori e convins că va fi fericit pe acest pământ.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa ar trebui să fie

Întins în pat cu ochii în tavan,
Încerc să sa dau un sens acestei nebunii,
Pretind că-s fericit, dar sunt de porţelan,
De lacrimi mă simt beat, iar tu nu vezi, nu ştii.

Mă ia gândul de tine, mă ia dorul de noi,
Şi mă gândesc că poate am procedat greşit,
Puteam să vin acolo, măcar luptam în doi,
Aici mă lupt, dar singur, şi-ţi jur c-am obosit...

Urăsc că nu te am, sunt un copil naiv,
Aşa de cald mi-era, acum simt că îngheţ,
Eram odată doi, pluteam pe portativ,
Aş vrea să mai vorbim...
Doar ştii că-s vorbăreţ.

Cred încă-n noi şi simt că nu s-a încheiat,
De -ai căuta ai şti ce mult te te preţuiesc,
Acum când visul nostru se-aşteaptă vindecat,
E timpul să -mi vorbeşti, e timpul să-ţi vorbesc...

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescenţa

Vînd dumbrăvi şi optsprezece ani
Stradă cu salcîmi şi cu castani
Primăvară-n balta renăscută,
Zile ce amintirea le sărută.

R. Pe nisipul plajelor de aur
Soarele ne-a întins cununi de laur
Fata mea de Dunăre şi şoapte
Fata mea cu păr de miazănoapte.

Fată, mijloc de viorică
Unde-i casa noastră de latină
Mîzgălită printre ablative
Cu distihuri şchioape şi naive.

Se arcuiau prin sălcii catedrale
Luntrea noastră se pierdea agale
Într-o ţară de tăcere şi stuh
Gîndul dispăru şi din văzduh.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj [Paysage]

Eu vreau, pentru-a scrie curate elogii,
Să dorm lângă cer, cum fac astrologii,
Şi stând lângă turle, ca-n vis să mă încânt
De imnuri solemne purtate de vânt.
Cu capul în mâini, din mansarda înaltă,
Să văd clar studioul cum cântă şi saltă;
Şi turnuri şi coşuri – catarge moderne,
Şi ceruri înalte cu vise eterne.

Ce fain e prin ceaţă să vezi bolta albastră
Şi-o stea cum se naşte, şi-o lampă-n fereastră,
Cum râuri de smoală în ceruri se urcă,
Iar palida lună o vrajă aruncă.
Dar vara şi toamna vor trece fugare,
Şi iarna când vine cu dalba-i ninsoare,
Cu uşile închise şi storuri lăsate
În noapte-mi voi face măreţe palate.
Şi-apoi voi visa orizontul albastru,
Grădini şi fântâni din gips şi-alabastru,
Săruturi şi păsări cântând dimineaţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşurează-mă

uşurează-mă de lacrimi şi durere
sufletu-mi ce prea lesne se pierde,
în vise de iubire - o părere
în care, naiv, tot mai crede.

alungă ale infernului păcate
de care-ntotdeauna m-am ferit,
salvează-ma acum, dacă se poate,
fiindcă, sincer, eu te-am iubit.

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu eşti frumuseţea...

Tu nu eşti frumuseţea spiralelor candide,
În ochi tu nu duci moarte şi perlele lichide
În cari răsfrîng misterul văpăile livide.

Nici flori n-atingu-ţi fruntea spre dînsele plecată,
Nici pagini cu poeme rămase de-altădată
Nu se desfac nostalgic în dreapta-ţi inelată.

Tu nu cunoşti otrava gîndirii şi-a vegherii:
Fantasmele de fildeş, regini ale tăcerii,
Nu ţi-au suflat miresme subt salciile serii.

Tu ştii că de cînd lumea e linişte şi pace,
Că drumul e pe care păianjenul îl face
Ţesînd în umbră caldă velurele să-mbrace
Subt cari stagnează ochii şi pletele-ţi opace.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!