natură şi supravieţuire

Suntem cu toţii diferiţi, dar împărtăşim acelaşi spirit uman. Poate că este în natura umană să ne adaptăm şi să supravieţuim.

citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etica nu este o fantezie mistică - nici o convenţie socială - nici un lux de care ne putem lipsi, subiectiv... Etica este o necesitate obiectivă a supravieţuirii omului - nu prin providenţa supranaturală, nici a vecinilor dvs., nici a toanelor dvs. – ci prin "graţia" realităţii şi natura vieţii.

Ayn Rand în Virtutea dăruirii de sine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între alte daruri mari pe care ni le-a făcut natura se numără şi acela de a fi scos din orice moft rândul necesităţilor. Numai ceva inutil îngăduie alegerea: "Asta nu-mi convine, cealaltă e prea puţin elegantă, asta nu-mi place cum arată." Cel ce a creat universul şi ne-a dat legile vieţii s-a îngrijit ca noi să supravieţuim, nu să trăim cu mofturi: tot ce ne trebuie pentru a trăi este gata şi la îndemână; plătim însă cu multe chinuri şi suferinţe faptul de a ne satisface dorinţele. Să ne folosim, deci, de acest mare dar al naturii şi să ne gândim că meritul ei cel mai de seamă constă în faptul că putem lua fără greutate tot ceea ce ne este necesar.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Traian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există om care să fie demn de dragoste, pentru că natura nu ne-a înzestrat s-o purtăm, ci doar s-o îndurăm şi să-i supravieţuim.

citat din William Faulkner
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii nepăsători ai naturii doar cel potrivit supravieţuieşte; pe de altă parte, Dumnezeu îl favorizează pe acela pe care El îl consideră potrivit.

citat din Mark Amend
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capacităţi intelectuale de seamă n-au apărut pe planeta Pământ decât în ultima zi a Calendarului Cosmic. Funcţionarea corelată a celor două emisfere cerebrale constituie un instrument pe care ni l-a dat natura pentru ca noi să supravieţuim. Este puţin probabil să putem supravieţui dacă nu folosim întregul potenţial creator al inteligenţei noastre umane. "Suntem o civilizaţie ştiinţifică." spune Bronowski. Aceasta înseamnă o civilizaţie în care cunoaşterea şi integralitatea cunoaşterii sunt esenţiale. Cuvântul ştiinţă nu este decât denumirea latinească a cunoaşterii... Destinul nostru este cunoaşterea.

Carl Sagan în Balaurii Raiului
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot concepe un Dumnezeu care-şi răsplăteşte şi pedepseşte creaturile, sau are o voinţă de felul celei pe care o găsim în noi. Nici nu pot, nici nu aş vrea să concep că un individ supravieţuieşte morţii fizice; să îndrăgească astfel de gânduri sufletele slabe, din teamă sau egoism absurd. Eu sunt satisfăcut de misterul eternităţii vieţii şi de cunoaşterea unei mici părţi a structurii minunate a lumii existente, împreună cu eforturile devotate pentru înţelegerea unei părţi, oricât de mici, a Raţiunii care se manifestă în natură.

Albert Einstein în Lumea aşa cum o văd eu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot concepe un Dumnezeu care-şi răsplăteşte şi pedepseşte creaturile sau are o voinţă de felul celei pe care o găsim în noi. Nici nu pot, nici nu aş vrea să concep că un individ supravieţuieşte morţii fizice; să îndrăgească astfel de gânduri sufletele slabe, din teamă sau egoism absurd. Eu sunt satisfăcut de misterul eternităţii, al vieţii şi de cunoaşterea unei mici părţi a structurii minunate a lumii existente, împreună cu eforturile devotate pentru înţelegerea unei părţi oricât de mici a Raţiunii care se manifestă în natură.

Albert Einstein în Lumea aşa cum o văd eu
Adăugat de bobo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo

Noi credem că cea mai scumpă posesiune a noastră e Viaţa.
Noi credem că trebuie să mobilizăm toate forţele Vieţii
împotriva forţelor morţii.
Noi credem că înţelegerea reciprocă duce la cooperare reciprocă:
cooperarea reciprocă duce la Pace;
iar Pacea este singura soluţie pentru supravieţuirea omenirii.
Noi credem că trebuie să protejăm, nu să risipim resursele naturale,
ele sunt moştenirea copiilor noştri.
Noi credem că nu trebuie să poluăm aerul, apa şi solul,
ele sunt condiţiile preliminare de bază ale vieţii.
Noi credem că trebuie să protejăm vegetaţia planetei noastre:
modesta iarbă care a supravieţuit cincizeci de milioane de ani
şi copacii măreţi apăruţi acum douăzeci de milioane de ani,
astfel pregătim planeta pentru oameni.
Noi credem că trebuie să mâncăm numai hrană naturală, curată,
proaspătă, alimente integrale, neprocesate şi fără chimicale.
Noi credem că trebuie să ducem o viaţă simplă, naturală, creativă,
absorbind toate sursele de energie,
armonie şi cunoaştere în noi şi-n în jurul nostru.
Noi credem că ameliorarea vieţii şi-a omenirii pe planeta noastră

[...] Citeşte tot

poezie de Romain Rolland & Edmond Bordeaux Szekely, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate fiinţele umane sunt influenţate de mediul înconjurător. Aceste influenţe se fixează atât de bine în obiceiurile, gândurile, sentimentele şi perspectivele noastre, încât noi chiar credem ceea ce ni se spune. Comportamentul învăţat face parte din natura umană. Chiar şi aceia care cred că iau decizii pe cont propriu, în pofida îndoctrinării lor culturale, au fost influenţaţi de mediile în care au trăit. Acesta este motivul pentru care noi nu reuşim să supunem valorile şi credinţele unui examen critic şi aderăm la mituri, superstiţii şi obiceiuri perimate, care au o însemnătate redusă sau nu au nicio însemnătate pentru supravieţuirea noastră.

Jacque Fresco în Cea mai bună lume pe care banii nu o pot cumpăra
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu pentru tine mă rog, acum, natură

Stau în genunchi, în iarba-naltă,
Şi pentru tine, eu mă rog, natură,
Să supravieţuieşti
În lumea mea modernă,
Să nu te piardă, a omenirii viitură.
Să-ţi mai rămână falnici codrii înalţi,
Şi verde iarba din câmpie,
Iar florile să nu-şi piardă mirosul,
Şi minunatele culori,
Tot limpezi, izvoarele-ţi rămâie.

Stau în genunchi, în iarba-naltă,
Şi pentru tine, eu mă rog, natură,
Să-i ţii în braţe; pe cei ce te iubesc,
Adevăraţi prieteni să-ţi rămână.
Să te preamărească păsările în cântul lor,
Şi trecătorul să uite să mai plece,
Iar copilaşi fugind, după mici fluturi,
Picioarele în rouă să le înece,
Şi-atunci, când cad, împleticiţi prin iarbă,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (23 mai 1992)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul gunoaielor

este aici, pe pământul natal
toate au fost a
duse cu acte din toată lumea
şi noi găsim atâta frumuseţe
ascunsă-n deşeuri
încât nu reuşim să ne debarasăm
de gunoiul de fiecare zi

fără gunoaie nu poţi trăi
unele sunt toxice cum e firesc
colorează verdele naturii ne
maturizate în dizolvarea
gunoiului industrial sau menajer
te simţi abandonat pe ultima
grămadă care pare un arbust
putred de viaţa ce roade
câteva circuite integrate în absolut
nici viermii nu mai supravieţuiesc
au fost mâncaţi de şobolanii cenuşii

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adorarea eroului

Un chip pe care-l vezi trecând pe stradă,
O voce limpede cântând, liberă, plină de har;
Din clipa-aceea viaţa-i alta, chiar dacă nu ţi-e clar,
Se simte-n noi un fel de eroism, escaladăm o baricadă,

Punem întrebări, găsim răspunsuri, plodim plămadă,
Iluminăm credinţe, îndrăznim să fim chiar
Ceea ce ne-a făcut natura. Idolatrie care, iar şi iar,
Îndrăzneaţă, naşte eroi. Niciun fel de fraudă,

De cunoaştere căpătată-n frecuşul anilor nu-i pot lua locul,
Nu pot stinge această dorinţă feroce, neîmblânzită.
Ştim că, odată muşcat fructul râvnit, dorinţa devine trecut,
Satisfacţia moare. Rămâne şi temerea agonisită;

Chiar dacă ne părăsesc toate care ne încântă, totuşi focul
Arde – supravieţuiesc multe din cele-n care crezi şi ai crezut.

poezie de Amy Lowell, 1874 – 1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circulară din America

Urechile mele de editor
Sunt într-o supraveghere
Permanentă-a celor
Două emisfere –
Şi ce mama naibii
Crezi că-aud
Pulsând cu putere?
Aud Beat-ul, Ritmul,
Nu ritmul inimii care bate,
Ci palpitaţiile posace-ale
Noii Arte.
Ascult cum o idee moartă,
Măcinată-n căpăţâni cu minte lipsă,
Urmează implacabili lideri
Printr-o prelungă eclipsă.
O, Kerouac, Kerouac,
N-ar fi oare de poveste,
Dacă vreo idee
Chiar îţi supravieţuieşte?
...1/2 de idee

[...] Citeşte tot

poezie de George Barker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţiul limitrof

Se spală putina des, se luceşte trotuarul
în paşaua asta plină de anahoreţi de mâna-doua,
care iau smalţul mătăniilor
frecându-le indiferent ca pe nişte iubiri comune.
E clar că perioadele tulburi nasc nebuni responsabili,
manierişti ai propriilor capricii, cu ochi dezlânaţi
şi chelii nedemne, lipite. Ceilalţi, teferi, nu-şi vorbesc:
umblă cu câte un şurub de tramvai în gură,
să se justifice în orice clipă.

Dimineaţa, în zori, miroase a cârpă arsă
şi-a grătare stinse de brumă şi flegmă.
Se feresc unii de alţii, ei aşa se trezesc, ferindu-se,
învăţându-se uitatul în pământ şi spaima de moarte.
Nu-şi mai fură miresele, ci sufletele, aşa, mascat,
feciorelnic, ca unul, ca plecaţi dintr-o obârşie.

Coboară, în casele părăsite, mâna lui Dumnezeu,
să-şi ia singură oul din candelă. Ou fiert
în untdelemn rece, tremurător la scârţâitul porţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!