Citate despre neodihnă și viață
citate despre neodihnă și viață (inclusiv în versuri).
Bunica Safta era văduvă de zece ani și împlinea în vara asta, la Sfântă-Maria-mare, șaptezeci și
cinci. Toată viața ei a fost o femeie înaltă, uscățivă, iute în mișcări, neodihnită la lucru, pornită spre
mânie repede, învolburată, dar îi trecea degrabă, se liniștea și izbucnea în râs.
Se mira toată lumea cum a putut rămâne așa de subțire și frumoasă, și acum, la bătrânețe, aducând în lume cinci copii: patru băieți și o fată. Altele, cu atâta prăsilă, se îngrașe, se lăbărțează, se urâțesc, se încrețesc la obraji, de nu le mai cunoști, când le-ai știut de fete.
Ei, iată, Safta a rămas tot mlădioasă și subțire, atâta doar că nu mai este așa de înaltă ca
odinioară.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, Bunica Safta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eterna pace
Viața noastră e viața spumei
Și totuși, de-ar seca din fundu-i marea,
O altă mare-ar face lacrimi lumei.
Precum uitarea-i a durerii moarte
Astfel și moartea e uitarea vieții
Spre-a răsăsri din nou la altă soarte.
Da, e-o dorință mare, fără nume,
Pe care-n tot adâncul o cuprinde
Bătrânul haos, născător de lume.
Atâtea lumi care rotesc în haos
Cu zborul lor măsurător de vreme,
În veci pe cale, neaflând repaos.
Astfel tot trec, ca și un roi ce trece,
Și-n a lor fugă fierb și se-nfierbântă,
Plutind în veci prin universul rece.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1882)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi ruginit
Mereu trebuie să-mi șterg
articulațiile somnului
de neodihnă.
Undeva, mama
plivește zarea de singurătate.
Doamne, nu mai amputa lumina!
Ochiul acesta imens,
de rugină,
este urna oarbă
în care trăim pentru moarte.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la neodihnă și viață, dar cu o relevanță mică.
Ce semeni vei culege
Nimic nu odihnește un om neodihnit
Decât liniștea dată dintr-un al său sfârșit
Finalul consacrat trăirilor-carton
Și începutul vieții la un nou amvon.
În amurg cresc lacrimi, când cerul se închide
Gândurile fug și se ascund în noi,
Se lansează-n hore mândriile sordide
Suntem așa avuți, dar atât de goi!
S-au retras savanții să studieze vântul,
Ce nu-l pot vedea, sau ști cum s-a născut
Acest soi de oameni își sapă adânc mormântul,
De crezi doar ce vezi, vei rămâne lut.
Un capăt mic de țară așteaptă să te-ntorci,
Căci vasele de lut ascund comori eterne;
Nu-ți feri auzul când te strigă voci
Și nu-ți fie teamă să vezi doar printre gene.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candelă aprinsă
dedicată lui Angelick
Sufletului tău lumină,
Căci lumina aparține
Ființei ce, prin neodihnă,
Scrie versuri pentru tine...
Sufletului tău iubire,
Căci iubirea te înalță
Un vulcan - roi de albine,
Dor de cântec și de viață.
Sufletului tău doar pace,
Căci din ea răzbate dorul,
Dor de literă, ce-n arce
De lumini, veghează somnul.
Sufletului tău tăcere!
Viermii nopții să n-atingă
Dulcea, blânda-ți mângâiere...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imensă, marea dansează și fulgeră
Imensă, marea dansează și fulgeră
În toată veselia și gloria-i măreață.
O, nu mă-ngropați în lutul insensibil,
Ci în marea cea plină de viață!
O, îngropați-mă la o mie de mile de țărm,
Acolo unde clocotesc valuri verzi, enorme
Și unde-n neodihna oceanului fratern
Voi lua-n eternitate alte mii și mii de forme.
poezie de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecarea ultimei zile
Se-aude, ca un murmur printre ramuri,
un vaier scurs din frunzele căzute,
scurgându-se în moarte, fără flamuri,
războinice-ale zilelor trecute.
Ca o plecare pe furiș, tăcută,
își duce-n noapte albul tot mai rece,
o zi cu disperare-n șoapta mută
spre nori ce vor, degrabă, s-o înece.
Se mai privește-n ape și, pe față,
își vede adâncimi de neodihnă;
se pierde-n lupta c-un sfârșit de viață
pe care l-ar dori trecut în tihnă.
Își amintește viața câștigată
în zorii ce-au lăsat-o să apară,
dar vede-o înserare ce-i arată
sfârșitul ei, zi ultimă de vară.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Himera
Se aprinde ceața pe coline
Trupul tău arde ca o tortă de vară
Peste ochii mei adâncul se înseară
Își varsă neodihna ciuturile pline.
Se întorc cerbii din marele extaz
Apăsați pe bot de ierburile calde
Ai ars tăcută ca un lan cu greieri
Unde vin elegiile să se scalde.
Pădurile cer jertfe sub lună
Amurgul bate în clopote de frig
Vom învia pe ruguri împreună
Eu, condamnatul la viață, te strig!
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La capătul unei nopți albe, ne trezim mereu împovărați nu de neodihna trupului, ci de interogațiile care ne-au asaltat într-un răgaz în care, neavând altceva mai urgent de făcut, am fost nevoiți să ne întoarcem la adevărurile noastre. Și, dacă, luați cu grijile vieții și prea ocupați să ne păstram direcția alergăturii, în timpul zilei nu avem timp să ne căutăm sensul vieții, când se face noapte, iar somnul nu are milă de noi, ne pomenim bântuiți de întrebările esențiale.
citat din Alice Năstase Buciuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trepte
În amurg herghelii de cuvinte
în pântece de cai troieni
și apoi întâmplările
să nu îmbrățișezi întâmplările
ca pe bărci de salvare
deseori sunt trimise
de cei ce sapă galerii sub zidul cetății.
iarăși împresurare, încleștare, neodihnă
stăm în propria viață precum însângerați soldați
frământând în minte
pâinea păcii viitoare.
nimic nu e lăsat la întâmplare
nimic fără rost
și n-ar putea fi altfel
când toate te-ntâmpină pe porțile ce le-ai deschis.
În odăjdii translucide
oficiază timpul
neîncetat
ritualul
(fără învoiala lor,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare de dragoste
Dimineața își face rondul de viață
Ca o corabie alba
Se așează pe prispa lui Moromete
Când truda sa zilnică
Este de forma unei pâini aburinde
În grinda istoriei noastre
A înflorit un ram de cireș
Nicăieri tunuri, nicăieri săbii
Nicăieri zale, nicăieri rachete
Doar zdrențuite cămăși,
Și pluguri ruginite
Și cai înhămați la nemurirea acestui pământ...
Bunicul meu, Costică a lu' Vasile,
Mareșal ostenit de neodihna țărânii
Cu iarba încolțită între pleoapele sale
Cu palemele crăpate de veghe
Inspectează contingentele de sape și pluguri
Nebărbierit și nădușit în căruța
[...] Citește tot
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țiganca
Miroase a pustiu și a cenușă
Jurând credință lunii, trece șatra,
Tot de la lună aprinzându-și vatra,
Șerpoaică aurie jucăușă.
Pe câmpurile unduind mătase,
Pasc murgii suri demult neodihniți,
Cu boarea libertății dăruiți,
Pe drumuri de rugină și de oase.
Crâmpei furat din flori și curcubeie
Dansează țigăncușa ca un pește,
Se răstignesc pe negre cozi, hoțește,
Bănuți cuminți în plete de femeie.
Cu degetele triste răscolind
Prin jaru-n care-i se răsfrânge chipul,
Cu incantații mai gonește lupul
De prin păduri, miresme adumbrind.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leacul
răsari în gându-mi uitat pe noptieră
c-o mirare înaintea mirării de ieri,
purtată sub corset aproape de gâtuire.
golește patul de amintirile antologice
pe care ai presărat naftalină ieftină destul,
până ce eu ț-oi veni din aspirațiile dragi ție
destrămate-n suspin.
învață-ți bibeloul martor să tacă vertical
nimic lumii nu a spune
de plecările tale în distanțe gri,
ori de fluturii ce-ți sorb
rezervele surâsului roz.
eu sunt leacul sentimental
ce sare direct în inimă și undă
invitat să ucid dorul năuc deodată,
mai repede decât săgeata mângâiată
de venin.
sunt o stea înaintea nopții apărută
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de vară
Coborâi astăzi pe vale, gândul dincotro m-ar bate,
găsii dorințele tale pân' la râu împrăștiate.
Pas cu pas le luai urma și văzui că nu se poate
să păzesc eu singur turma vorbelor nemăsurate.
M-așezai ușor pe iarbă cum făcurăm toată vara
când iubirea sta să fiarbă și ne-astâmpăram povara.
Ce mai trai și ce mai viață petrecurăm doar în tihnă
când ne-nvăluiau în ceață zori din zi de neodihnă!
Când te țineam strâns în brațe nu te dezlipeai de mine,
îți sorbeam vorbele hoațe spuse cum nu se cuvine.
Erai galeșă-n tocmeală, priviri tandre, deslușite,
și-mi spuneai cu plictiseală cuvinte înăbușite.
Mă mințeai cu nonșalanță și ziceai că nu vezi rostul
să-ți pun dragostea-n balanță, iară eu făceam pe prostul,
știind că ai spus în lume că mă ții doar ca pe schivnic,
și mă prefăceam, anume, să-ți pot rămâne ibovnic.
Tot te lăudai cu mine că fac dragoste zăludă,
mințeai că mă iei la tine și spui lumii că-ți sunt rudă.
Asta a fost toată vara, aș vrea să mă mai distrez,
de cu zori și până seara doar pe tine te visez.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă nopților de toamnă
În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul,
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră...
Ramuri frânte de durere au încoronat pământul,
Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă.
Nori, în treceri către mâine, se cunună în tăcere
Cu speranța reveriei. Plai lumesc se-mbujorează,
Parcă-a înviat deodată și grădina cu zorele...
"Toate-s vechi și noi sunt toate!". Toamna iar se instalează.
În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul...
Parcă preoți de lumină, în veșminte ruginii
Vin și-n goana după timpuri, iar cutreieră pământul
Unde vara stă închisă sub poeme viorii.
Nouri negri de mătasă învelesc întreaga lume
Dans de frunze și de ploaie pe aleile pustii
Se unesc și-și dau binețe, ca un clopot să răsune
Și vuiesc, se pierd în noapte, în tăcerile târzii.
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră,
Plâng viorile de ramuri într-un vicios concert,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru altarul iubirii
În sălbatică iubire,
În altar de versuri line,
Peste culmi îndepărtate,
Trece zvon de libertate.
Timpuri vechi și noi se-arată,
Toți avem o crudă soartă.
Coasa morții strălucește,
Iarba peste trupuri crește...
În sălbatică iubire,
Trec în goană nopți și zile,
În tic-tacul vieții noastre,
Se clădesc vise frumoase.
Flori de mirt, poveri și vise,
Multe amintiri nescrise...
Un caleidoscop și pace.
Timpu-n noi lumina-și toarce.
În altar de versuri line
Cufere cu temeri pline,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre neodihnă și viață, adresa este: