neruşinare şi religie

Stăruie. Ca un copil care bate la uşă. Bate... şi bate încă... şi bate tare şi îndelung, fără ruşine. Şi cel ce iese să deschidă înfuriat se îmbunează în faţa nevinovăţiei făpturii inoportune... Aşa trebuie să fii înaintea lui Dumnezeu!

citat clasic din Sfântul Josemaria Escriva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi fi filozof? Cum să ai neobrăzarea să încerci să descurci probleme ca timpul, frumuseţea, Dumnezeu şi toate celelalte? Spiritul se umflă-n pene şi ţopăie cu neruşinare. Metafizică, poezie - impertinenţe de păduche.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD-istul Mihnea Costoiu, ministru delegat pentru Învăţământ Superior, şi-a făcut cu neruşinare campanie electorală în curtea bisericii din satul Fântânele, jud. Gorj, unde le-a dat mâncare ţăranilor pentru a fi votat senator

Ia, ţărane, o sarma,
Trage-o ţuică la măsea,
Ia de-aicea şi cotoiu'
Şi dă-i votul lui Costoiu!

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni, Alegeri, alegători şi aleşi (22 mai 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum ştiu că discreţia nu e uneori decât un pretext pentru pasiunile care n-au destulă putere ca să fie scandaloase. Când cineva nu e în stare să ardă, invocă virtutea ca să ascundă adevărul. Dar aceştia nu vor putea iubi niciodată marea ca pe o femeie. Ei nu vor avea neruşinarea de a iubi ce se află la poalele Golgotei şi nu vor înţelege de ce a zis Baudelaire că iubirea râde şi de infern şi de cer.

Octavian Paler în Polemici cordiale (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

General KGB Kirill, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, susţinătorul pe faţă şi fără ruşine al teroristului de stat Vladimir Putin şi a invaziei Ucrainei de către armata teroristă rusă, le-a promis ruşilor invadatori, care ucid, distrug, jefuiesc şi violează femeile în Ucraina, că vor ajunge în rai. Ce fel de creştin e ăsta? Ce fel de Biserică e asta? Ce fel de patriarh e ăsta? E Satana în sutană.

aforism de George Budoi din Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (23 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generalul KGB Kirill, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, susţinătorul pe faţă şi fără ruşine al teroristului de stat Vladimir Putin şi a invaziei Ucrainei de către armata teroristă rusă, le-a promis ruşilor invadatori, care ucid, distrug, jefuiesc şi violează femeile în Ucraina, că vor ajunge în rai. Ce fel de creştin e ăsta? Ce fel de Biserică e asta? Ce fel de patriarh e ăsta? E Satana în sutană.

aforism de George Budoi din Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (23 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea votului: cei doi coloşi cu picioare de lut, premierul plagiator Victor Ponta şi PSD-ul, au fost zdrobiţi de români la alegerile prezidenţiale din 2014 (pamflet)

Votul nu l-ai câştigat,
Ci, perfid, l-ai cumpărat
De la oameni nevoiaşi
Şi de la puşcăriaşi,
De la patriarh şi popi,
De la hoţi şi interlopi,
Cu pomeni electorale,
Finanţări de catedrale,
Cu minciuni, neruşinare,
Groaznică manipulare
Şi, cu-o importanţă foarte,
Cu promisiuni deşarte.
Trebuie să-ţi amintim:
Dai pomeni, dar noi plătim.
De-ai fi fost de Domnul uns,
Iată că n-a fost de-ajuns.
N-ai putut tu cumpăra,
Cât putut-am noi vota.
Pot acum să-ţi spun, potaie,
Că la vot ai luat bătaie,

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Pamflete şi satire, Alegeri, alegători şi aleşi (16 noiembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot evita neplăcerile bătrâneţii şi nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a ţinut până aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrânii au o supapă foarte înţeleaptă: au dreptul la neruşinare. O neruşinare nelimitată. Când mă gândesc la suferinţele bătrâneţii, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul morţii. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

citat clasic din Petre Ţuţea
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am pricopsit cu neruşinarea asta de a spune tot. Da, sunt un histrion nenorocit, în urma căruia poţi scuipa sau te poţi mira cum de-l mai poate îndura bunul Dumnezeu.

citat din Valentin Uritescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul pustiirii (Urgia cerească)

Iarăşi lupte, iarăşi sânge
Iarăşi zgomot de război,
Iarăşi lacrimi nesfârşite,
Iarăşi valuri şi nevoi!

Când a şters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăşi
Alte valuri de necaz.

Văduvele iar vor plânge
Cu bătrânii cei sărmani
Şi copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.

Pustii-se-vor oraşe
Şi pe mulţi îi vor robi,
Unde sunt cântări deşarte,
Gloanţele vor dănţui.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret şi convingere

îndrăgosteşte-te de o piatră – şi nu regreta
îndrăgosteşte-te de o femeie rea – şi nu regreta
sări într-o prăpastie – şi nu regreta
îmbarcă-te pe o navă de piraţi – şi nu regreta
înghite pesticite otrăvitoare – şi nu regreta
comite o fărădelege – şi nu regreta
complace-te în cele mai neruşinate laude – şi nu regreta
convinge oceanul să devină gheaţă
convinge un iceberg să se topească
convinge o rafală de vânt să întoarcă frunzele pe partea cealaltă
convinge o prostituată să devină călugăriţă
convinge un copil neastâmpărat să gândească de două ori înainte de a acţiona
convinge un catâr încăpăţânat sau un om bătrân
convinge un zeu sau o furnică minusculă
convinge împăratul iadului să se sinucidă
convinge-te pe tine să adormi liniştit

poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

El începu apoi a scoate limbile din sân şi a le arăta la toată adunarea, şi de câte ori arăta o limbă de atâtea ori cădea şi câte o pernă de sub ţigan, până ce, în cele din urmă, căzu şi el de pe scaun, atât de tare se speriase dihania. După aceea voinicul nostru spuse toate câte a păţit, şi cum a făcut de a ţinut noaptea atât de mult timp. Nu-i trebui împăratului să se gândească mult şi să vază că voinicul care vorbea avea dreptate, şi cum era de supărat pe ţigan, pentru mişelia şi minciuna lui cea neruşinată, porunci şi numaidecât se aduse doi cai neînvăţaţi şi doi saci de nuci, legă pe ţigan de coadele cailor şi sacii de nuci şi le dete drumul. Ei o luară la fugă prin smârcuri, şi unde cădea nuca, cădea şi bucăţica, până ce s-a prăpădit şi ţigan şi tot. În urmă pregătindu-se lucrurile, după câteva zile făcu nuntă mare, şi luă românaşul nostru pe fata împăratului de soţie, şi ţinu veselie mare şi nemaipomenită mai multe săptămâni, puindu-l şi în scaunul împărăţiei, iară fata lăcrămă şi mulţumi lui Dumnezeu că a scăpat-o de sluţenia pământului, de harapina spurcată.

Petre Ispirescu în Balaurul cel cu şapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

13 strofe despre mancurţi

Ei ne hăcuiră graiul
Şi doina, şi harta!
Ei, care astăzi vânează
"Literatura şi Arta!"

Ei datina o spurcară
Barbar şi sinistru!
Ei, care astăzi adulmecă
Revista "Nistru"!

Ei gâtuiră prădalnici
Biserici frumoase!
Ei ne răstigniră pe crucea
Lui '46!

Ei ne-au mânat spre Siberii
Cu pistolul din urmă!
Ei ne-au scos din ogradă
Văcuţă şi turmă!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă avariţia, duplicitatea, falsitatea, fariseismul, făţărnicia, invidia, ipocrizia, înfumurarea, îngâmfarea, lăcomia, luxul, minciuna, neruşinarea, orgoliul, perfidia, răutatea, şiretenia, trufia, vanitatea şi viclenia i-ar împietri pe oameni, mulţi preoţi, episcopi, mitropoliţi, cardinali, patriarhi şi papi s-ar transforma în stane de piatră.

aforism de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul din Lună

S-a ruşinat de atâta indecenţă
acoperindu-se cu nori,
transfigurată
privea spre pământ
înmărmurită
şi nu putea înţelege transformarea,
întoarcerea omului
la primul impuls animalic
pierzâdu-şi reperele cereşti!

Ne călărim pe stradă de faţă cu mama,
cu sora,
fără ruşine,
cu mintea ştearsă mai punem o... în gură,
pe buze,
să fie iubirea dată pe spate,
ajustată cu vânjoşii bicepşi de taur viril!

Ce neruşinare se afişează în vreme,
în timpul acesta orfan de Dumnezeu,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complotul bubei

I
Era-ntr-o bătrână pădure,
Din care vrăjmaşa secure
Nu smulse o creangă de brad:
P-o stâncă de fulger crăpată,
P-o râpă de şerpi îmbălată,
P-o beznă cu fundul în iad.

În cuibul acei văgăune
Precum într-o cronică spune
Din secolul patrusprezeci -
A fost o petrecere mare:
Leproşii din mii de hotare
Veniră pe mii de poteci.

Vedeai o icoană grozavă!
Tot bube, pocnind de otravă,
Pe braţe, pe coapse, pe frunţi!
Otrepuri, de mult închegate,
Lipite pe răni destupate,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre seară a mea inimă

Seara se-aude al liliecilor ţipăt.
Doi murgi aleargă pe-o câmpie.
Arţarul roşu foşneşte.
Călătorului i-apare-n drum o tavernă mică.

Gustoase-s nucile şi tulburelul.

Minunat: să te clatini în pădurea amurgită beat.
Prin ramuri negre dureroase clopote răsună.
Pe frunte picură roua.

Comentarii

Titlul sugerează cântecele religioase sau o rugăciune, cum ar fi rugăciunea introductivă în "Confesiunile" lui Augustin cu fraza "et inquietum est cor nostrum, donec requiescat in te"(şi neliniştită este inima noastră pînă nu se odihneşte în tine – trad. I. D.).
Dar această rugăciune pioasă este imediat ruptă de la primul vers în care "Seara se-aude al liliecilor ţipăt" şi in următorul vers, "Doi murgi aleargă pe-o câmpie". Ambele imagini, pe care, dacă le luăm din punct de vedere mitologic şi religios, sunt mai mult asociate cu seducţia şi suferinţa psihică. Astfel, al treilea călăreţ apocaliptic stă pe un corb în Apocalipsa lui Ioan, care poartă înţelesuri de devalorizare de seducţie.
Corespondând celui de-a treilea vers "arţarul roşu", care apare doar ca o imagine de toamnă, într-o propoziţie foarte scurtă, ea pare destul de ameninţătoare. Această interpretare este susţinută de "Călătorul" care se refugiază în versul următor într-o "tavernă mică" şi acolo se desfată cu vin şi nuci verzi. Anotimpul este, ca de obicei la Trakl, toamna. Dar o toamnă iritantă, predestinată, parcă, spre a se îmbăta. "Minunat" este acest lucru şi adjectivul trebuie luat ad literam cu două cuvinte, cu referire la "Domnul". În contextul unui poem care, în titlu, sună a rugăciune, mesajul devine ambiguu. "Domnul" este mai probabil Dionysos şi nu Domnul(Dumnezeul) lui Augustin. Dar această impresie ambiguă este imediat retrasă. "Dureroase clopote răsună", propria tradiţie religioasă se anunţă deîndată cu pretenţiile ei, dar ea poate şi promite.
Beţivul pare, dacă transpunem imaginea în concret, situat sub copaci în pădure, cu picături de rouă pe faţă. Dimineaţă în rouă? Apoi "clopotele" pot fi atribuite şi clopotelor serii.
Cu toate acestea tensiunea de bază a poeziei dintre mesajul creştin, vitalitatea şi beţia pot rămâne, de asemenea, ca şi "clopote de seara". "Cântecul beat" din Zarathustra lui Nietzsche se pare a fi fostbine cunoscut de Trakl. Totuşi apropierile literale par a fi slabe, "inima", "vinul", "clopotele", "roua" - nu se apropie de textul mai sus amintit a lui Nietsche.
Textul a fost scris în septembrie / octombrie 1912, probabil în Innsbruck. Trakl l-a introdus în volumul său "Poezii". Se pare, a fi fost important pentru el, chiar dacă sensul poate fi dificil de înţeles.. Într-o scrisoare adresată lui Erhard Buschbeck de la Innsbruck, la mijlocul lunii octombrie 1912, Trakl scrie: "Vinul era minunat, ţigările rafinate, temperamentul dionisiac şi drumul greoi, dimineaţa neruşinată, capul plin de durere!"

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcul Romanescu

Aleile încărcate de ani
Din mirificul parc craiovean,
Duc îndrăgostiţii spre lucruri ascunse,
Să se îmbrăţişeze, să se sărute.

Pomii se îmbrăţişează între ei,
Ştiind că în parc ei sunt corefei,
Străjuind pajiştile frumoase şi verzi,
De-ţi vine uneori să le dezmierzi.

Lacul sclipeşte cu ochi de soare,
Câte-un peştişor se-avântă şi sare.
Nuferii plutesc pe lac
Câte-o broscuţă mai face "oac-oac".

Podul cel mare, aruncat înspre cer
Priveşte în jos ca un mare boier,
Văzându-l pe om ca pe-un prichindel
Care trece nepăsător pe sub el.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoana, personajul nici măcar nu realizează că părerea lui în faţa Infinitului este de râsul curcii. Oare pe cine interesează părerea unei iluzii numită cu grandomanie "eu"? Cu siguranţă nu pe Dumnezeu. El va dizolva orice individualitate, ca orişice părere. Eşti atât de simplu! Oare cum de nu vezi că tot ceea ce crezi despre tine, ştii sau "îţi aparţine" este încătuşare, nu libertate?! Tu nu ai fost născut vreodată, eşti fără formă şi atunci ce ştii, ce ai, ce crezi, ce posezi? SPUNE-MI UN SINGUR LUCRU CARE SĂ FIE "AL TĂU" FĂRĂ CA MAI ÎNTÂI TU SĂ-L FI FURAT CU NERUŞINARE DE LA MINE?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi mamă, tată, părinte în general nu este o meserie. E cea mai mare provocare a omului. Aşa cum am scris într-o antologie de aforisme, prin copii, Dumnezeu ne aminteşte tot timpul ce fiinţe frumoase suntem menite să fim. Provocarea (care este şi şansa noastră de a ne reîntoarce în paradisul pierdut al bucuriei pure, al iubirii necondiţionate, al abandonului fericit) este să redescoperim această frumuseţe în noi înşine, s-o recunoaştem în copii şi să n-o mai distrugem nici în noi, nici în ei. Să ne reîntoarcem la instinctul de a trăi. Fără pretenţii, fără aşteptări, fără ruşine. Să lăsăm copiii (şi creaţiile literare) să-şi trăiască propria viaţă, urmăriţi îndeaproape de bucuria manifestată de a le fi dat formă.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefaţă (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!