Citate despre nerușinare și timp
citate despre nerușinare și timp (inclusiv în versuri).
Celor care ne conduc (între anii 2009 și 2011)
S-au organizat mai bine,
Se dau pensiile-n plin,
Păcălesc fără rușine
Și ne fac un nou destin.
epigramă de Nicu Petria (11 ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cum poți fi filozof? Cum să ai neobrăzarea să încerci să descurci probleme ca timpul, frumusețea, Dumnezeu și toate celelalte? Spiritul se umflă-n pene și țopăie cu nerușinare. Metafizică, poezie - impertinențe de păduche.
citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Monument în timpul vieții
Se vrea el cățărat de-acum
În statuia foarte mare,
Tot pe locu-ntâi, postum,
La nerușinare.
epigramă de Corneliu Vasile din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!



El începu apoi a scoate limbile din sân și a le arăta la toată adunarea, și de câte ori arăta o limbă de atâtea ori cădea și câte o pernă de sub țigan, până ce, în cele din urmă, căzu și el de pe scaun, atât de tare se speriase dihania. După aceea voinicul nostru spuse toate câte a pățit, și cum a făcut de a ținut noaptea atât de mult timp. Nu-i trebui împăratului să se gândească mult și să vază că voinicul care vorbea avea dreptate, și cum era de supărat pe țigan, pentru mișelia și minciuna lui cea nerușinată, porunci și numaidecât se aduse doi cai neînvățați și doi saci de nuci, legă pe țigan de coadele cailor și sacii de nuci și le dete drumul. Ei o luară la fugă prin smârcuri, și unde cădea nuca, cădea și bucățica, până ce s-a prăpădit și țigan și tot. În urmă pregătindu-se lucrurile, după câteva zile făcu nuntă mare, și luă românașul nostru pe fata împăratului de soție, și ținu veselie mare și nemaipomenită mai multe săptămâni, puindu-l și în scaunul împărăției, iară fata lăcrămă și mulțumi lui Dumnezeu că a scăpat-o de sluțenia pământului, de harapina spurcată.
Petre Ispirescu în Balaurul cel cu șapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cinism și nerușinare academică: alegerea postmortem a unui geniu ca membru al unei academii naționale, care l-a ignorant sau respins cât timp a trăit. Alegerea lui abia după ce străinii i-au recunoscut valoarea, universalitatea, este ultima formă a cinismului și nerușinării academice. Exemple: primirea postmortem ca membri ai Academiei Române a lui Ion Luca Caragiale și a lui Constantin Brâncuși.
George Budoi în Dicționarul cinicului (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut și vină
... și trădător și veșnic pus pe goană
trecutul meu nerușinat și gol
se vrea în rând cu puritatea diafană
a viitorului prezent în Creator
bărbat fiind, oricare-i vinovatul
ba spațiul, ba timpul, ba chiar El
și nicidecum nu-mi recunosc păcatul
adiacent trecutului mișel...
de ar mai opri încaltea, să mai stăm
la cină cea de taină ca pe vremuri -
femeia - simultanul meu blestem
cu acel trecut din dulcele meu tremur...
poezie de Iurie Osoianu (1 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu pot evita neplăcerile bătrâneții și nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a ținut până aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrânii au o supapă foarte înțeleaptă: au dreptul la nerușinare. O nerușinare nelimitată. Când mă gândesc la suferințele bătrâneții, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul morții. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.
citat clasic din Petre Țuțea
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ateu care se ascunde sub 1000 de pseudonime, se crede critic literar, filolog, lingvist, matematician, fizician, istoric, jurist etc (cu doctorate în toate), nu suportă să fie contrazis și se laudă că-și acoperă interlocutorii cu diplomele pe care le are
Batjocorești, cu tot cinismul,
Pe autori, ca posedat,
Pe Crist, pe Domnul, creștinismul,
Nimic, nimic nu ți-a scăpat.
De îndrăznește cineva
Să spună că nu ai dreptate,
Iei foc și-oricât ar motiva,
Spui vorbe tari, nerușinate.
Te lauzi zilnic că ești cult,
Că diplome tu ai din plin,
Cu cât te lauzi tu mai mult,
Cu-atât te cred eu mai puțin.
Cununi de lauri spui că porți
Și unic tu te crezi sub soare,
Cum, oare, poți să te suporți,
Cum de nu crăpi de îngâmfare?!
pamflet de George Budoi din Epigrame, pamflete și satire cenzurate (6 februarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziduri
Fără niciun avertisment, fără milă și fără rușine,
au construit ziduri mari și-nalte în jurul meu.
Și-acum zac aici deznădăjduit.
Gândesc doar atât: această soartă-mi va roade mintea;
Am atâtea lucruri de făcut afară.
De ce n-am văzut la asta la timp, atunci când ei zidurile-înălțară?
E vina mea că n-am auzit zgomotul și sunetele făcute de zidari.
Imperceptibil, ei m-au despărțit de lume cu ziduri groase, tari.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rânduri pentru carte
(lui Ion Marin Sadoveanu)
Carte
Sora mea cea bună,
Din ce sfântă-mpreunare
Te treziși la mine-n casă
Intr-o noapte fără lună,
Când,
Cu coatele pe masă,
Obsedat de-același veșnic
Și suspect semn de-ntrebare
M-afundam în întuneric,
Ca un muc de lumânare
Intr-un sfeșnic?
Carte
Sora mea-nțeleaptă
Și cuminte,
Spune-mi, cine
Ma sorti frate cu tine
Intr-o noapte fără lună,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Palma mea
Palma mea sânul cuprinde,
Buzele... îl dezgolesc,
Degetul... coarda întinde
"Doamne", cât o mai iubesc.
Palma mea... binecuvântă,
Limba-i necuvântătoare,
Sufletul... în mine cântă,
"Doamne", câtă desfătare.
Palma mea... vise desface,
Ochii verzi... ademenesc,
Vinul în pahare... tace,
Degetele, doar, vorbesc.
Și o fac... fără rușine,
Nu au liniște, nici pace,
Nebunia o-ntreține
Ritmul inimii buimace.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am devenit o șoaptă
La naștere am fost un țipăt simplu
Și-ncet, încet am devenit cuvânt
Ca să-nteleg că dacă trece timpul
Umila șoaptă a tacerii sunt.
Ard combustibil care îmi îndreaptă
Spre altă lume cei din urmă pași
Mai port în mine doar atât, o șoaptă
Și bietul ei ecou sinucigaș
Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai rămas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii triști în frunte
Și scara ce o am de coborăt.
Sunt țipete și urlete în lume
Și tunurile trag nerușinat
Se strigă daruri și averi și nume,
Și tobele de cobdamnare bat,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la nerușinare și timp, dar cu o relevanță mică.
Pastorală
Căutându-mă pe mine
Într-un ceas ce bate-n urmă,
Am găsit fără rușine,
Dragostea în chip de turmă....
Turma ce din zori mă paște,
Până-n asfințit de lună,
Pe izlaz se recunoaște,
Behăind ca o nebună...
Încerc ceasul cu-ncordare
Ca să-l fac să înțeleagă,
Turmei trebuie migrare
Sus pe creastă să se dreagă...
Însă bâta-i de mătase,
Câinele, pierdut-a urma,
Creasta stă numai de șase
Să nu mi se fure turma!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 mai 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Glorie și deșertăciune
Voi pentru cine scrieți? Pentru popor? Nu cred.
Vă-ntreb descumpănit, pe la vreo sindrofie,
Când mă-ntâlnesc cu viermi, ce rod din mărul putred,
Al noii poezii, lipsită de grafie.
Cu vorbă redundantă și fără armonii,
Delirul la vedere, truisme derizorii,
Cu strâmbe suprapuneri de false simetrii,
De gângavi ridicați la rangul de notorii.
Nu spuneți nimic lumii, bolborosiți prostii
Și-amestecați cuvinte ca niște scamatori,
Ducând în derizoriu înscrisul pe hârtii,
Prozaici și ridicoli, voi bieții amatori.
Visați supremații, în clasamente șchioape,
Clamând inconștienți, cu tâmpă detașare,
Că geniul e în voi și vine să se-adape,
Din nerozii obscure ce-ascundeți în sertare.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde mi-a dispărut frontiera?
Nu e drept! Greșit, greșit, greșit!
Întreaga peninsulă coreeană s-a transformat în Seul.
Oh! E patria strălucitoarelor mii de events,
dar și eu, și tu, noi toți luăm chipul New York-ului.
Devenim un fel de hub, o făcătură de hub.
Dar vă spun: am ajuns să fim cele mai urâte și
nerușinate centre.
Locul în care cândva noi am cunoscut ce este tristețea,
locul din îndepărtare,
locul de unde nu am putut pleca până când de unde,
într-un final, am plecat
după ce am fost ținuți pe loc, ținuți pe loc,
duna de mâl a inimii mele,
locul senin unde, o dată la doi ani, gutuii înfloreau
locul de acum zece ani ce arăta neschimbat și după zece ani,
locul în care am locuit împreună cu străbunica
și străbunicul
[...] Citește tot
poezie de Ko Un
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul din Lună
S-a rușinat de atâta indecență
acoperindu-se cu nori,
transfigurată
privea spre pământ
înmărmurită
și nu putea înțelege transformarea,
întoarcerea omului
la primul impuls animalic
pierzâdu-și reperele cerești!
Ne călărim pe stradă de față cu mama,
cu sora,
fără rușine,
cu mintea ștearsă mai punem o... în gură,
pe buze,
să fie iubirea dată pe spate,
ajustată cu vânjoșii bicepși de taur viril!
Ce nerușinare se afișează în vreme,
în timpul acesta orfan de Dumnezeu,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Villonească
Culori borțoase, deșuchete.
(din frunză cursă și rachiu)
alb îl purta în trup pe verde,
rosu mișca-n potrocaliu.
culori strivite de sărutul
orașului de-un veac surpat
îmi amintiți de începutul
unui amor nerușinat.
El, fruntea își târa să-și culce
în degetele-evantai
cu unghii de zăpadă dulce,
dar nesolubile în ceai,
și. nu e nimeni să-l disculpe.
ani, șaisprezece, tăinuia
în arcul unor groase pulpe
ca în părăginiri de stea.
Îmbrățișări usturoiate,
mișcau un sânge vechi în trunchi,
stârnind făpturile culcate
în uriașii ei genunchi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Avem ascuns în inimi un veac de la Unire
Avem ascuns în inimi un veac de la Unire;
Decenii de-mpilare și ceasuri de speranță.
Cătând un echilibru pe-a timpului balanță,
Cu ani de nedreptate și-alți ani de lecuire.
Doar împietrite lacrimi ascund muta durere
Și-ngenunchind pe trepte de românești altare,
Vrând țara stând în tihnă în vechile-i hotare,
Împreunate palme se roagă în tăcere.
Se zbat încă ținuturi în greaua pribegie.
Zburat-au anii fără ca nimeni să socoată,
Câți dintre frații noștri sunt trași pe-a vieții roată,
De clicile spurcate, duhnind a lăcomie.
Năpârci fără coloană si pic de demnitate,
Lachei plătiți vremelnic, nerușinați prepuși,
Ce-ar vinde România și-avutul ei la ruși,
În litera de lege pun practici re-nviate.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Complotul bubei
I
Era-ntr-o bătrână pădure,
Din care vrăjmașa secure
Nu smulse o creangă de brad:
P-o stâncă de fulger crăpată,
P-o râpă de șerpi îmbălată,
P-o beznă cu fundul în iad.
În cuibul acei văgăune
Precum într-o cronică spune
Din secolul patrusprezeci -
A fost o petrecere mare:
Leproșii din mii de hotare
Veniră pe mii de poteci.
Vedeai o icoană grozavă!
Tot bube, pocnind de otravă,
Pe brațe, pe coapse, pe frunți!
Otrepuri, de mult închegate,
Lipite pe răni destupate,
[...] Citește tot
poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!



Doar o secundă nudă și fatală...
S-a sinucis o muză-ntr-o parcare
Unde zăceau poemele emine
Strivite sub bocanci de vânătoare,
Însângerându-le fără rușine.
Nu era nicio zi din săptămână;
Se întâmpla-ntr-o pauză astrală
În care Domnul a scăpat din mână
Doar o secundă nudă și fatală...
Numai atât i-a trebuit Satanei
Să își înfigă colții în cuvinte
Să scuipe pe sfințenia icoanei
Și să-și aleagă dintre versuri ținte...
Și a trezit din somn muza imundă
Întinsă indecent pe-un pat de zoaie;
Vădit bezmetică și furibundă
A-nveșmântat poemele-n noroaie...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre nerușinare și timp, adresa este:
