neruşinare şi viaţă

Confesiune

iubesc târfa asta
iubesc fără ruşine sau reţinere
viaţa

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aroganţa şi neruşinarea sunt rotitele de învăţare a mersului pe bicicleta vieţii pentru oamenii slabi care nu îşi pot menţine echilibrul fără ele.

citat din Laura Theresa Marquez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monument în timpul vieţii

Se vrea el căţărat de-acum
În statuia foarte mare,
Tot pe locu-ntâi, postum,
La neruşinare.

epigramă de Corneliu Vasile din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui parvenit

Tu mereu ai dat din coate
Pe cărarea afirmării,
Viaţa ta 'mbracat-a toate
Formele neruşinării.

epigramă de George Budoi din Epigrame (24 aprilie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinism şi neruşinare academică: alegerea postmortem a unui geniu ca membru al unei academii naţionale, care l-a ignorant sau respins cât timp a trăit. Alegerea lui abia după ce străinii i-au recunoscut valoarea, universalitatea, este ultima formă a cinismului şi neruşinării academice. Exemple: primirea postmortem ca membri ai Academiei Române a lui Ion Luca Caragiale şi a lui Constantin Brâncuşi.

George Budoi în Dicţionarul cinicului (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

literat

Literatul? Un gură-spartă ce-şi vinde nefericirile pe doi bani, le face publice, le repetă întruna: neruşinarea - paradă de gânduri inavuabile - este regula lui de viaţă; el se prostituează. Orice formă de talent merge mână în mână cu o anume neobrăzare. Distins e numai insul sterp, cel care piere cu secretul lui, pentru că nu se înjoseşte să-l scoată pe tejghea: sentimentele dezvăluite sunt o umilire a ironiei, o palmă la adresa umorului.

definiţie celebră de Emil Cioran în Ispita de a exista (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiatul ordinar înseamnă să tragi la xerox viaţa unei persoane pe care o admiri şi să susţii cu neruşinare că te afli în posesia exemplarului original.

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiatorului D.I. Marin, care, culmea neruşinării, predă la universitate un curs de etică în ştiinţă

Multe sunt pe dos în viaţă,
Hoţul astăzi ne învaţă:
"Să fiţi drepţi, să fiţi cinstiţi,
Nu furaţi, nu amăgiţi!"
Ia ascultă-aici, Marine,
Chiar nu ţi-e deloc ruşine?!

hexagramă de George Budoi din În Ţara lui Invers (22 iulie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria reuşeşte să îi facă pe oameni mai buni. Doar astfel, sufletul... poate aprinde în trupurile noastre, lumina dulce a vieţii. Bucuraţi-vă fără ruşine, tristeţea e o ruşine mai mare. (Îngăduitor, privesc impertinenţa acestor rânduri. Câtă "poezie" într-o zi atât de plictisitoare.)

Iosif M. Cristian în Forţă şi metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaudite amici

Eu ştiu de ce românii mei
Aplaudă la-nmormântare:
Nu-i creştineşte ce fac ei
Dar ce spectacol! Ce-ncântare!

Da, îi aplaudăm pe morţi
Fiindcă cei vii sunt de ocară
Nu merită respect să porţi
Acelor ce-şi bat joc de ţară.

Pe cine vreţi să salutăm:
Pe cei ce mint fără ruşine?
Nimica nu le datorăm
La palme să îi luăm, mai bine!

Aşa că dăm în cimitir
Expresia recunoştinţei
Zvârlim un fir de trandafir
Şi plângem din adâncul fiinţei.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul din cele mai sigure mijloace de a obţine fericirea este de a fi ştiut să păstrezi neatins respectul faţă de tine însuţi; de a putea privi viaţa ta întreagă fără ruşine şi fără remuşcări; fără să vezi în ea ceva josnic, nici vreo nedreptate sau vreun rău făcut altuia şi pe care să nu-l fi reparat.

citat din Marchizul de Condorcet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Annie: Faptul că un copil de-al meu este mai preocupat de pedeapsă decât de greşeală îmi spune ceva. Şi ştii ce îmi spune? Copilul meu este un neruşinat.
Mary: Deci, bănuiesc că sunt pedepsită pe viaţă?
Annie: Asta se subînţelege.

replici din filmul serial Al şaptelea cer
Adăugat de Niţă Ioana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, nevinovato

Augustul tău Brutus August
Am fost mai nebun ca Faust
Cu mercenari tăi caralei
De te-au lăsat pe doi lei

Dor de cânt prea apostolesc
Cu Paul şi Matei,.. mai vrei!
Cât imi spui să mai postesc
Te-am iubit şi cu tot cu ei..

Dar tu calci neruşinată
Sfântă prea nevinovată
Cu ce am greşit eu fată
Spune-mi-n viaţa asta odată

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-n amânare

Cântă iar a dimineaţă
Toţi cocoşii de prin sat.
Eu mai picotesc ingrat,
Păcălind puţin din viaţă.

Patul e atât de mare,
Că din el ai evadat.
Eu să fiu, doar, încântat
De-o iubire-n... amânare.

E aşa de-nghesuită
Viaţa noastră! Ce păcat
Că iubim emancipat,
Eu în alb şi tu cernită...

Ne vedem de ale noastre -
Numai "noi" e supărat
Pe un vis nevinovat
Cu frânte aripi măiastre.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile sunt clipe de iubire, momente în care sufletul face negoţ cu fericirea. Universuri paralele de trăiri işi deapană poveştile, stabilind în noi primele motive de căutare, de răsfăt şi de alint, de visare, de zbor şi de neruşinată beatitudine. Poveştile lor lor devenind trăirile noastre - o carte bună mereu face magie-n viaţa noastra, aşa-i?

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!
Din foc divin şi amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminţi
Deşartă sau prea rece, sau clocot de dorinţi!
Sub vraja frumuseţii, ori dulcea ta zâmbire,
Ascunzi tu suferinţă, ruşine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încântată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?
Ah, ce perverşi ai ochii, surâsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipeşte s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, şi-n taină, porniri spre desfrânare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ţinuta, vorba, faţa şi glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunţi cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Faţadă-i tot la tine şi prefăcătorie
Şi chiar a ta ştiinţă e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Şi-ndeosebi să placă! E vanitatea-ţi dragă!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de noi gândul de a condamna orice confort material. Căci, dimpotrivă, n-avem cuvinte destul de tari pentru a exprima revolta noastră când auzim, în dreapta şi în stânga, repetându-se - cu prostie ori neruşinare (sau amândouă) - sentinţa că Eminescu n-ar fi fost poet aşa de mare dacă n-ar fi trăit în sărăcie, câteodată chiar în mizerie, şi n-ar fi suferit din cauza aceasta.

D.D. Roşca în Existenţa tragică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva ca tine

Visam de multe ori la cineva ca tine
Care să mă ajute, să mă-nţeleagă bine
Să îmi iubească râsul şi ochii să-i iubească
Şi-atunci când sunt speriată el să mă ocrotească.
Şi-acum când eşti aici eu nu ştiu ce să fac
E uimitor ce fluturi am astăzi în stomac
Te văd că eşti real şi toată mă topesc
Cu fiecare zi eu mai mult te iubesc
Când viaţa mă loveşte cu al ei aspru bici
Cu inima ta bună tu eşti mereu aici
Eşti lumea mea, eşti cerul, eşti o frumoasă stea
Să schimb ceva la tine în veci nu aş putea
Probleme şi necazuri acum dispar de tot
Căci tu mă ţii în braţe când simt că nu mai pot
Mă tem de-un singur lucru şi-l spun fără ruşine
Că n-aş putea trăi fără un om ca tine.

poezie de Jessica Sings, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de ianuarie

I
Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte,
Şi încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit,
Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsaşi pe el un munte,
Dar mi-ai dat ş-a ta putere spre a nu fi de el strivit.
Îmi făcuseşi o coroană ce ca pietre nestemate
Avea lacrimile mele ce luceau la focul tău;
M-ai ţinut în orice clipă cu simţirile-ncordate,
Mi-ai fost soră preaiubită şi mi-ai fost şi crud călău.
Ca Iacov frumos şi tânăr ce-adormise la fântână,
Deşteptat fără de veste de un înger lucitor,
Mă chemaşi la luptă cruntă şi ai vrut să-mi fii stăpână
Şi să-mi pui pe beregată uriaşul tău picior...
Ca Iacov intrai în luptă ş-am ieşit ca el de-asemeni,
Şi nici tu nu eşti învinsă şi nici eu învingător,

Dar alături de-oboseală ne-am culcat ca nişte gemeni
Ş-am dormit, de este-o vreme, într-un somn îngrozitor.
Lumea care este-o mare cu talazuri furtunoase
Mi-a văzut a vieţii navă ici şi colo alergând,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afară de iubire, nu există nimic mai important decât încrederea, iar unul din avantajele vieţii de cuplu este însăşi posibilitatea de a te bucura din plin de ea. Încrederea de a-ţi dezgoli sufletul, de a-ţi dezvălui corpul în faţa partenerului, fără nici cel mai mic semn de pudoare, de a te dărui cu dezinvoltură, de a te deschide, de a te abandona fără neruşinare în braţele altcuiva, fără teama de a fi rănit.

Laura Esquivel în La fel de iute ca dorinţa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!