ninsoare şi visare

Fă-mă Doamne vis nestins,
Cu recunoştinţă nins,
Şi nu-mi spulbera speranţa,
Că într-o zi îţi merit faţa.

catren de Valeria Mahok (20 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai citi, mamă, zise ea cu glas tare!
Nu vezi cum ninge cu flori din carte?!
Să privim ninsoarea florilor uscate, mamă!... I-auzi cum lemnul aprig trosneşte în vatra sobei!
Bine, Iasomie, bine... iartă-mă, s-a prins de mine visul...

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Povestiri cu tâlc de copil
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii

Paşii mei sunt grăbiţi
Peste poduri tociţi
Au plecat răzvrătiţi
Iar acum sunt cuminţi
C-au întâlnit paşii tăi
Scuturaţi fiind de ploi
Aruncaţi în ninsori
Au lăsat urme moi
Încolăciţi fiind de flori
Au zburat pân' la nori
Au visat că sunt doi
Visători până-n zori
Şi-au luat paşii-n zbor
Colorând urme noi.

poezie clasică de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile vieţii

Am învăţat să visez
Şi visul m-a primit cu braţele deschise.
Stai cu mine, mi-a spus! Eu sunt puterea ta!
Te voi purta pe braţe spre vârfurile ninse!
Am învăţat să visez, am învăţat să zbor!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

ningea cu vise
ploua cu speranţe
peste amorezi

haiku de David Boia (16 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul...

Am visat într-o noapte planeta,
Unde plouă cu stropi de metal
Se facu, că scăpasem luneta
Peste coama abruptului deal

Fulgera și tuna diabolic
Prin şuvoaie de vreme topită
Oscilau norii negri bucolic
Ca o lavă trecută prin sită....

Pe o pajiste stenobiontă
Alergau hergelii de faianţă̆
Și sclipea în siroaie de fontă
Raza soarelui fără nuanță

Eu priveam la dezmățul sporadic
Și văzduh din metale lichide
Mă sorbeau dizolvăndu-mă sadic
În greoi anticorpi și lipide

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (24 februarie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

plouă nins şi ninge ploaie
parcă totul se înmoaie
înaintealui învins
Dă Doamne să fie vis!

poezie de Elena Tibrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopoţelul

În fiecare noapte un clopoţel
Aud, de cum lumina se stinge,
În vis mă iau după el
Fie că plouă, fie că ninge...

Şi merg şi merg... Clopoţelul
S-aude la capătul lumii.
La capătul lumii mă uit ca viţelul
La poarta nouă a mumii.

O stea străbate cerul, ursuzul,
O scânteie, printre mii de scântei.
Făcut numai pentru auzul
Visului meu este clinchetul ei.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoarea speranţelor (sonet)

NINSOAREA SPERANŢELOR
(sonet renaşterii spirituale

Mă ning speranţele înzăpezite
De troienele dorurilor stinse,
Din roiul amintirilor desprinse,
Aşteptând renaşterea în cuvinte.

Să nu simt viscolul în tâmple ninse
Şi de sarea tristeţilor albite,
În ochi aprind făclii, ce sunt menite
Să strălucească pe gânduri nescrise.

Ca în cascadă, pe lacrimi coboară
Idei în condeiul de-o muză vrăjit,
Când vise aprind zori de primăvară.

Însufleţesc un vis, la viaţă trezit,
În abisul morţii să nu dispară
Cu speranţe-n chip de lut acoperit.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu (17 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin(s)

Mi-a murit pe covor
Un fulg de zăpadă,
Ucis de un vis,
Aşteptat de livadă.

S-a stins sărăcuţul
De dragoste ros
De cald şi iubire
Ca visul frumos.

E lapte afară
La tâmple sunt nins,
Mi-aprind o ţigară
Şi-s stins.

Aştept primăvara
Doar, doar, oi vedea
Un ars cu ţigara
Cu muguri ca ea.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Lupascu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin galaxii de vis

Trec păsări călătoare către sud,
lângă fereastră se frământă plopii,
dintr-un trecut îndepărtat aud
prin galaxii de vis cum te apropii.

Din drum însă-deodată te opreşti
pe-o margine de amintiri surpată,
prin ceţurile beznei nefireşti
văd umbra ta întinsă ca o pată.

Incerc să te ridic din bezna grea,
cu gândurile toate adunate,
dar în trecut dispari lângă o stea
pe căile galactice-ncurcate.

Se-aşterne depărtarea între noi,
icoana ta din visul meu se stinge,
în suflet îmi rămân copacii goi
înfricoşaţi de iarna care-i ninge.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de Crăciun

E iarnă iar...
Ca în Ajun
Dalbe ninsori valsează
Gândul îţi zboară
La Crăciun
Si sufletul visează...

Spiritul cald
Colindători
Familia cerească
Râs de copil
Ce-aşteaptă-n zori
Un dar nou sa primească...

Miros de brad
Cu stea în vârf
Si luminiţe multe
Legat la grindă
Fir de vâsc
Ca el sa te sărute...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Noghiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavaler al florii de cireş

Chip de cireaşă muşcată de un elf
zburând tot timpul într-un alt
miraj visat.
... Sandà pe care mi-o-ncalţă un zeu
în salt pe inorogul vel înalt
şi inşăuat.
Şi voi veni să mă prostern
mai mult rănit şi mult
învins,
Când ai să baţi pe un cadran etern
un nor mai alb şi mult mai mult
care a nins.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge spre oameni de zăpada

Ninge spre oameni de zăpadă
Ni se oglindește chipul
Să fim iarăși copii, un vis realizat
Se bucură cerul,
Se bucura pământul de atâta zăpadă
Te bucuri și tu copila cu ochi purpurii
Să punem cărbune și morcov și aur
Şi în gura omului de zăpadă un spic de grâu,
Încolțit din glastra casei, ținută la geamuri
un pic de visare un pic și mama ta e copilă Şi tu ești copilă!
Sania trage timpul spre norii de argint
Se trezește noaptea în icoane și ninge un pic
fulgi colorați înfășurați în basmale în iele în cosânzene de poveste
Şi fulgul coboară și urcă la cerul albastru
La cerul stingher, la cerul senin al ochilor tăi, iubito
Ninsoare în ochii omului de zăpadă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise

Agaţă-te de vise
Căci de vor dispărea
Viaţa-i o pasăre cu-aripa ruptă
Ce nu poate zbura.
Agaţă-te de vise
Căci dacă ele pier
Viaţa-i ca un ogor pustiu
Când ninge şi e ger.

poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare

Ninsoare
Din soare
Răsare

Într-un gând
Viscolit
De cuvânt

Alunec
Sub fumul
Ce îmi destăinuie
Drumul

Pribeag
peste pragul
Dintre doua lumi
Magul

Mă descântă
De întuneric.

[...] Citeşte tot

poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta

În seara asta ninge undeva;
O lume se aprinde de omăt;
Se năruie un vis de mucava
Şi crivăţul se-ntoarce îndărăt...

Sub genele uitării de cobor;
Să-mi râdă nălucirile din bolţi,
Azurul dintr-o acvilă de zbor
Îmi ferecă iubirile la porţi.

În seara asta, sfinte depărtări
De freamătul uitării se-nfioară,
Lumina necuprinselor cântări
În nufărul iubirii se coboară...

Mă leagă amintirea de ninsori;
Iubirile de vise viscolind
Şi gândurile mor, de-atâtea ori
Când zilele se vântură-n colind...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ningea în plină noapte iar eu, adormit, priveam Calea Lactee. Treaz, înţeleg – e o aberaţie. Dar ştiu că adevărul meteorologilor e altul şi nu atinge cu nimic clima din vise, îndatorată altei astronomii, altor aştrii, teritoriu unde vieţuiesc şi eu în bună parte.

aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare,
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albi de fum

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie uşoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gutui cu obrajii înfriguraţi

îmi aşez bagajele cu grijă alături
văzduhul ninge înspre amiază

cred că aş putea să învăţ
pe dinafară plânsul unei ninsori sclipind de durere
am simţit de-atâtea ori cum mă nărui
în mine când scriu
şi ce mult am visat să fiu frumoasă preacurată zăpadă
să mă iubeşti până la poluri să mă sorbi
ca pe vinul fiert cu scorţişoară
ţinându-mă cu două mâini tremurând

se răsucesc în ninsori copacii
am pus stop-cadru pe munţii târzii
să mai pot visa
până la întoarcerea acasă

unde mama mi-a pus în cameră
gutui cu obrajii înfriguraţi

poezie de Ştefania Puşcalău din Măr copt de iubire (30 noiembrie 2010)
Adăugat de Ştefania Puşcalău
Comentează! | Votează! | Copiază!