Citate despre noapte și șotron
citate despre noapte și șotron (inclusiv în versuri).
Ceva miroase a putred
în danemarca mea
poate că-i inima care
sare coarda prin parcuri
joacă șotron cu păianjenii
și cântă despre prăbușirea
împreună cu frunzele toamnei
ce curg ca dintr-un robinet stricat
pornind o hemoragie planetară
și-o insomnie ce destrăbălează
până și cuvintele
poate că-i fărâma din tine doamne
totemul care nu-mi mai zice salt
și care se vrea extirpat
pe cearșaful acestui poem
sub o mare agitație de corbi
tu te uiți la mine și-mi spui
delirezi sau ce dracu
hai să traversăm
și ceața
din care soarele iese
[...] Citește tot
poezie de Cezar Florescu din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la noapte și șotron, dar cu o relevanță mică.
Sub umbra ta
Mă gândeam să m-așez în iarbă sub umbra ta.
Pe vremea aceea gândurile noastre erau mai mici,
chiar și fără să le înghesui, ar fi încăput într-o cutie cu bomboane de ciocolată
cu care mă amăgeai,
când vroiai să te iubesc mai mult,
când vroiai să-mi ascund iubirea în mai puține cuvinte...
Sub umbra ta aveam timp să nu mai fiu eu,
evadam uneori pe o stradă alăturată,
o alee înfundată în amintiri unde copiii jucau șotron,
unde stăteam pitită după niște copaci care ar fi putut fi castani,
așteptând să se facă noapte, să iau șotronul cu mine și să-l duc acasă,
acolo unde mai adunasem câte ceva, lucruri tăcute, inutile, stingherite de liniștea lor,
nedumerite să se vadă ostatice într-un muzeu în care nu intra nimeni,
poate doar tu, pe furiș,
temându-te să nu strivești cu umbra ta mare lumea aceea sterilă pe care o apăram îndârjită,
pe care o iubeam cum nu învățasem să te iubesc și pe tine vreodată...
Pictam buline pe unghii sub umbra ta.
An de an, bulinele au crescut, s-au facut mai multe, mai năbădăioase, într-o zi unghiile nu le-au mai ajuns,
[...] Citește tot
poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șotron
vine ca o percuție
executată în tempo rapid
ziua când scad orele pereții aducerilor-aminte
iar ferestre rabatabile se deschid
atunci cand noaptea alunecă în firul de nisip
stau lângă solstițiul zilelor de vară
precum un câine legat de luna pătrată
și libertatea îmi simulează un șotron
peste care sar ultimii cai nepotcoviți
ceasurile ticăie rotund iar tu învârți
ruleta albă a morții placid
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul e ca un copil...
Roata vieții
mă trece prin ea
ca printr-o ploaie de toamnă,
cu păsări ce își netezesc cărarea
spre destinații de ele știute.
Timpul e ca un copil
ce joacă șotron
în ochii mei,
nu se încumetă sa taie iarba
rămasa la fel de crudă
în împrejurul buzelor
ce ți-au frăgezit în atatea nopți carnea...
Cum să nu îți iubesc mâinile,
când îmi culegi atât de tandru
toate ridurile,
sărutându-le ca pe niște duminici
întârziate?!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am murit
pot să jur că stau la răcoare
hienele m-ar sfâșia când teii
ar fi în floare mă pipăi nedumerit
cu profane mâini de poet care urlă
la realitatea de plâns făcută în râs
întâmplător mă trag de părul uscat
duioșia iese din neuroni pe-afară
la șotron povestește seara bine
se pricepe să culeagă laurii
n-am murit pentru că nu trag
niciun folos mi-am zis că înțeleg
apoi am sărit toată noaptea sub cerul
senin sunam la ușa mea și fugeam
fără să-mi deschid e tot ce rețin
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum 40 de ani
10 minute.
Un tablou desenat, pictat și retușat,
o doamnă bătrână, înaltă
plimbâdu-și nervii în principală,
câteva ore pierdute în telenovele
și întâlnirea cu Florina...
o după-amiaza tristă...
Nord și Sud
pentru Eforiile nopții ce urmează,
pentru uraganul isteric al dimineții,
pentru 450 de îngeri
și pentru următoarea după-amiază tristă.
Închid ochii cu
gândurile zugrăvite
și văd mai puțin normal cum joacă șotron în fața blocului fata pe care am cunoscut-o azi.
În absența dărăpănată a cuvintelor tale mă lupt cu toate înfățișările obsedate ale anului 2018...
Și așa mai trece un apus...
[...] Citește tot
poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi, Doamne, timp
Sunt supărată, Doamne,
Sunt supărată că ți-ai trimis timpul
Care mi-a intrat în grații
Și eu l-am crezut
Că-i cinstit, că nu fură
Că lui nu-i trebuie nimic
Și i-am încredințat, Doamne,
Clipe, zile, nopți, dimineți
Coarda cu capetele colorate în roz
Fundițele din panglică albă înnodate de mama
Și chiar șotronul zgârâiat cu cărămida
Prin clasa a treia
Pe pământul reavăn din curtea școlii.
Eu de bună credință m-am învoit
Am plecat să îmi văd de ale mele
Dar nu înainte de a-l asigura
Că îl voi răsplăti.
Și da, m-am întors,
Dar a dispărut șotronul
[...] Citește tot
poezie de Daniela Vîlceanu (iulie 2023)
Adăugat de Daniela Vîlceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau sărutul timpului, înapoi
mă strâng
strada nu-mi mai este dreaptă, are colțuri
în ele sângerez, postez noaptea linii imaginare
la un calculator, orele sunt târzii, mă seacă
diminețile scot fum, din coșuri, care nu mai sunt
lipsesc lemnele, ferestrele tremură, gheață nu mai vor
cândva ascultam cum joacă șotron o amintire
pe strada sufletului ei, atunci trecea o înmormântare
langă gardul cu o ulucă, strambă
o urmă din mine o privea
este și acum cu mine, pe peretele alb, noaptea
o insectă se zbate
plasa păianjelui sugrumă trăirea, durere
nu vreau să fiu nici eu, nici tu, în ea
au adunat prea mulți dintre noi, în cifre, în conturi
în digiți, la o bancă, privesc noaptea
nu mai este nici strada a mea
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașele respiră
s-a terminat sezonul turistic. au căzut și frunzele. mai e ceva soare, dar nu durează.
casele își lasă voaletele cenușii și așteaptă nopțile mai lungi
au atâtea de povestit și nu vor să fie întrerupte
copacii desfrunziți se spală cu cer curat și-l lasă să coboare
iar cerul pășește cu grijă printre mașini
și așteaptă cuminte la semafor. nu de alta dar știe ritmul vieții.
poveștile născute prematur sunt ținute la incubator
primesc zile intravenos și respiră cu greutate
dar se știe că orice început e mai greu
plouă. casele se oglindesc în băltoace amintindu-și cum săreau șotronul
fără să le pese că se udă. copilăria nu e o amintire. e o stare
numai că stările se retrag încet încet la azil. chiar și casele mor. cad pur și simplu
orașele respiră. cenușii la față. târându-se printre amintiri. dar încă respiră... noi?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
s.o.s
cuvinte patinate nechează delirant.
nu vede nimeni trecerea în zebră...
marcaj spre nebunia scoasă din orbite,
cu gura știrbă, buze nefardate,
mușcate de altă nebună, gelozia
ascunsă-n vieți îngălbenite.
sensul, ambiguu, spânzurat...
silabele... paiațe încâlcite,
joacă șotron, neconturat,
în fabrica de litere.
o nebunie, o zi sau două,
anchilozate în promisiuni,
se-neacă lângă malul vieții
surpat de veșnica trădare,
cu șolduri mari și talie de pară
dansând în ploile minciuni.
hora paiațelor,
existența descrisă de cuvinte îmbrăcate-n tuș,
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
7
pe aici TGV-urile sunt foarfeci pentru panorama munților
căpițele-și ridică pălăria la zei
în vreme ce brazii fac reverențe
aerul rece te ciupește ștrengărește de obraji
în canton au intrat în recreția mare
les vaches qui rirent vițeii joacă șotron
poienele cu maci și capre și crestele
semețe se expun bronzului alpin aerul e aidoma
vulturilor pleșuvi ocolind steiurile
privirea se pierde ca un felah în deșert
instinctele s-ar urca pe picioarele primei trecători
păstrăvii și-arată pistruii ca subretele buzele siliconate
șopârle profită de soare îmbrățișând brusturi
o vântoasă aruncând cu găteje impune supunere oarbă
stejarii burnițează cu ghinde
susur de izvor ca o bolborosire de vraci
veverițe se zbenguie pe crengi de alun
și la amiaz' zmeura de vrej se desprinde
bătăi de toacă vor a goni moartea
cu amurg își înroșesc frunzele fagii
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ilarie Voronca
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Mi-e dor de casa părintească
Și de căpițele de fân
De mine, puiul de român,
De tot ce poa' să-mi amintească,
De-acea copilărie sfântă
Când umblam cu pantalonii scurți,
De droaia de copii din alte curți
Cu care mă luam la trântă;
Prispa de lut a casei noastre
Luminată-n nopțile cu lună
Și astăzi nostalgiile-mi adună
De pe întinderile sihastre
Îmi cereau părinții să-i ajut
Legam joiana cu un lanț
Să pască iarba de pe șanț
Alături, cei mai mari, jucau barbut
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumânări stinse
tot ce ține de moarte există
în mine și în lucruri
doar numele
poate face diferența
întâmplările sunt aproape aceleași
și nimic nu mă leagă de ziua
care sfârșește în mine
oamenii au uitat să mai salute
ba chiar și mersul pe jos
copiii habar nu au să joace șotron
în locul cheii de la gât atârnă oboseala
e o zi ca oricare alta în care
nu se mai întâmplă nimic...
azi a murit mătușa din partea lui tata
de la o vreme vorbea în somn
ultima dată am văzut-o în curtea
spitalului municipal
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strada
Învăț să zâmbesc
sub cupola acestui imens circ albastru,
zâmbesc în la minor,
emotiv,
trupu-mi vibrează,
corzi ciupite de gâtul viorii
zdrăngăne materia timpului.
Explorez lumea
bucată cu bucată,
fibră cu fibră,
desprind carnea de pe oasele albe
peste caldarâmuri,
îmbrac umbra
spartă în cioburi
în rotundul șotronului
desenat pe asfalt
cu linii albe până aproape de asfințit.
Simt în nări izul tău
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și șotron, adresa este: