Citate despre noapte și pagubă
citate despre noapte și pagubă (inclusiv în versuri).
Zile și nopți a plouat; a plouat o săptămână, două. Oamenii umblau pretutindeni veseli, călcând fără să se uite prin mocirle. O zi apoi a contenit curgerea: soarele căta înapoi de la asfințit, din munți. «Se face vreme bună deacu...» ziceau oamenii. Dar peste noapte prinse a turna cu găleata. Și pe urmă ploaia lungă a miezului nopții s-a întemeiat iar, fumurie, pornită pentru veșnicie parcă. Pâraie umflate s-au năpustit în ogoare. Păgubiții se scărpinau în cap; ceilalți îngânau cu filosofie: «Tot mai bine așa decât secetă!»...
Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la noapte și pagubă, dar cu o relevanță mică.
Ultima noapte
Am petrecut o noapte lângă tine,
Lângă cea mai frumoasă dintre femei,
Nu știu ce-a însemnat Elena pentru-ahei,
Dar știu ce-ai însemnat tu pentru mine.
A fost, deci, noaptea noastră de adio,
Ne-a despărțit un viitor nesigur,
Și-alte multe prejudicii desigur,
Și nu ne-ai dat nici-o șansă, adio
Deci; sunt obligat să plec, tu vrei să plec,
Dar ți-e greu să mă scoți afară-n iarnă,
Cerul nu se mai oprește să cearnă.
Chipul tău frumos îmi zâmbește încă,
Doar inima mi s-a zdrobit de-o stâncă.
Dormim. În locuință mai arde-un bec.
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul pașilor pierduți
Scriu poeme de urgență
paguba îmi dă răsplată
o ce tandră recurență
pe-o piele neagră de fată
Îmi dă paguba răsplată
muzele-s deja la coadă
le-aș primi cu drag pe toate
zău la mine în ogradă
Stau cu muzele la coadă
o ce tandră recurență
toate vor ca să mă vadă
într-un poem de urgență
Noaptea când îmi dă răsplată
să-i scriu umbra ei de fată
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești eminentul
Negreșit, undeva ni se inventariază
clipa în care, singuri
învățăm să înlocuim,
să ștergem la nevoie
dioptriile zilei.
Zodiacul așterne ispita
în palme de rouă.
Noaptea se-nconvoaie în chenarele
așteptării.
Fluierând a pagubă
arunc în latul drumului
cu castanele acelui octombrie
ce mi-a zdrențuit sufletul.
Prin râsul despletit al lumii
Nimic nu se mai leagă
știu,
accepți sentimentalismele
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nehotărâre
Cu binefacerile care ne ocolesc
nu reușim să intrăm în contact
și crezi că nu-i nicio pagubă,
mai mult, le dăm uitării și mergem înainte
fără să ne mai amintim de lipsuri.
Vor apune treptat stelele nopții,
se va face o dimineață de primăvară,
dragostea câtă a fost
s-a consumat într-o iubire sălbatică,
tu și în amiaza zilei mai tânjești,
dar eu am plecat pe drumul promis.
Nu știu dacă vrei să mă urmezi,
n-ai spus nimic
și timpul nu face pauze.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-au căzut nasturii de la cuvinte
m-am trezit într-un vacarm îngrozitor
în mijlocul unui miting de proporții
zilele trecutului s-au revoltat
cereau daune morale pentru timpul irosit
din memoria colectivă am reținut o zi
când mi-au căzut nasturii de la cuvinte
și am rămas însărcinată cu limba română
atunci ne-am încolăcit starea
în singurul ochi al mării
rămas deschis peste noapte
nu mai rețin momentul când au căzut în gol
de la etajul tragediilor nescrise
spânzurate de funia sau furia ideilor...
poezie de Any Tudoran
Adăugat de Any Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisul, o patimă sau moft
El înghite litere, ronțăie cuvinte și se hrănește cu poeme,
lumea se miră cum trăiește din pagubă,
cum stă toată ziua și noaptea la masa de fapt goală,
doar cu file albe, unele chiar scrise și îngălbenite,
are și o veioză demodată și prăfuită
pe care o aprinde din instinct și uită de ea.
Când orașul doarme el privește pe geam
și fumează o țigară cu fumul făcut rotocoale.
Într-o noapte i s-a deschis ușa odăii sinilii,
toate hârtiile au zburat care încotro
și nimeni nu s-a sinchisit să le adune,
nici chiar el.
A închis geamul și s-a culcat îmbrăcat
de parcă a doua zi trebuia să fie în tranșee
să cucerească orașul în care se simțea străin,
dar cine ar putea înțelege
cum se plimbă fantomele prin gândurile obosite,
dimineața fug și rămân câteva cuvinte frumos scrise
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem iubire
Să îmi scrii poezii și eu să te trag după mine
într-un subsol supraîncălzit artificial
Să îți arăt o expoziție de reptile
Să îmi spui că mă iubești
într-unul din scurt-circuitele tale nocturne
Din subconștientul tău ca o cutie neagră a unei epave
și eu să încerc să nu te iau in brațe de bucurie
să nu îți cauzez cumva daune cerebrale
să ne plimbam pe străzi pietruite, absolut străine, scăldate-n soare
și să îmi fie teama că o sa se întâmple ceva rău
mereu se întâmplă ceva rău când ești prea fericit
ca atunci când înfloresc copacii
mult prea devreme
și vine un ger sovietic
și îi ucide pe toți.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai de bine
despre poeți-mai puțin în ziua de azi
(absolvenți triști ai iluziei despre care se
vorbește cu pioșenie
la ora când se închid cimitirele)
numai atât cât să poți afla ceva compromițător
numai atât cât să te poți îndrăgosti de o
legendă sau
să înveți diprețul suveran ("O, râsul
satisfăcut al proștilor!")
numai atât cât în oglindă să-ți
batjocorești chipul cu o imagine
bat clopotele aici în singurătatea morții
mi-e a pelin și a sunete deșucheate
pe aceste pământuri târzii peste care noaptea fluieră a pagubă
mai e puțin și va bate o altă înviere a
simțurilor
(lămurește-ți unghiul adult al nașterii tale!)
în rest numai de bine
poezie de Horațiu Ioan Lașcu din Înălțarea (1994)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minipoem cu femeie care plânge frumos
Tăcerea
ca o stăpână a liniștii
are și strâmtorile ei.
Ochiul
ca o cameră de compresie
cu ieșire rectangulară de cearcăn nocturn
scanează,
resentimente sclipitoare de dragoste.
Tristețea
atrage întâmplări interioare:
melancolii de-a valma despre nerod și pagubă,
surplus de lichid ocular, freamăt nazal,
fără chef de somn!
Între două fulgere
e-o vreme încorsetată, ca un blestem;
doar ecoul surprinde
făcând trimiteri, spre a doua judecată.
Smintiții rătăcesc benevol,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minipoem cu femeie care plânge frumos
Tăcerea
ca o stăpână a liniștii
are și strâmtorile ei.
Ochiul
ca o cameră de compresie
cu ieșire rectangulară de cearcăn nocturn
scanează,
resentimente sclipitoare de dragoste.
Tristețea
atrage întâmplări interioare:
melancolii de-a valma despre nerod și pagubă,
surplus de lichid ocular, freamăt nazal,
fără chef de somn!
Între două fulgere
e-o vreme încorsetată ca un blestem...
doar ecoul surprinde,
făcând trimiteri, spre a doua judecată.
Smintiții rătăcesc benevol,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul așteaptă... (de vorbă cu mine)
Aștept
"Timpul nu așteaptă pe nimeni"
Veghez
Gândesc
Analizez
Calculez
Risc
Recompensă
Profit
Pagubă
Aștept
"Timpul nu așteaptă pe nimeni"
[...] Citește tot
poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era târziu, în plină noapte. În curtea Institutului se mai aflau doar două siluete: cea a domnului profesor Eugen Manea și a directorului... Cum cele șapte mașini plecaseră, acolo, în mijloc, rămăsese, stingheră, cea albastră, a directorului... Traian Simionescu o fixă cu privirea; și-l imagină pe Lucian, surâzător, la volanul ei, iar gândul acesta îl determină să zâmbească. Ce bine-i stătea afurisitului, ca șofer... Brusc, își aminti: cheile mașinii... Dânsul nu le mai avea; rămăseseră la băiat, ca și telecomanda pentru alarmă, celularul dânsului... Uitaseră de ele, dar ce conta oare acest amănunt minor?! Era clar că o perioadă, directorul nu va mai putea intra în propria-i mașină. Eh; și?! Ce, parcă înainte, când avea cheile, intra foarte des? Nici o pagubă... Eugen Manea remarcă privirea pierdută, răvășită, a prietenului său.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manuscrisele de la marea lume moartă
Din jurnalul unei tipe necunoscute
am scos taina: cum să colorăm iarba iarna.
Am senzația că v-am mai spus asta.
Continui să cred, că sfârșitul lumii a fost anul trecut
iar acum orbecăim într-o pungă de timp,
căutând altă lumină și alt întuneric.
Noi rătăceam resemnați, intrările din noi.
Uneori, femeia erai chiar tu,
alteori erai doar o imagine, cu aceleași detalii.
Întunericul meticulos pășea în urma noastră,
ca un fachir pe cioburi de amfore demodate.
Pierzând simțul tactil,
o vreme pipăibilă și bună
se scurgea, printre veșnicii înnoptate.
Din câte știu, n-aveau nici lună!
Aș fi putut să mă ridic și să plec,
recunoscându-i lui Dumnezeu
zilele pline de bârfe și minciuni...
dar afară e-o bătaie cu manuscrise
și poemele grele făceau pagube mari,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portal
când pietrele depășesc rezistența picioarelor
de sunetul vocii mele
atipic
meridional
mă bucur
cu izbucniri guturale ca în preajma unei femei
ce-mi aduce croasantul la pat
frica de timp - rezultat al reflecției și al studiului
împreună cu boabele din arabia împiedică
normalul să devină de nesuportat
precum oamenii și realizările lor
pervers de nerușinate
un pic de mândrie îmi face bine
sub acoperișul călcat de tâlhari
țintesc punctul unde va coborî soarele
pe frânghia iubitei rahav
astfel încât lumina să nu pricinuiască vreo pagubă
memoriei noastre de celuloid
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar nimeni nu pierde întotdeauna
nimeni nu pierde întotdeauna
am avut un unchi numit
Sol păgubos din naștere
despre care toți spuneau că era bun doar pentru a juca în vodeviluri
poate pentru că Unchiul meu Sol putea cânta perfect melodia
lui McCann "Un scafandru într-o noapte de Crăciun neagră ca Iadul"
lucru care putea fi sau nu relevant pentru faptul că Unchiul meu
Sol se complăcea în poate cea mai inexcuzabilă aventură posibilă
aceea de a-și permite să folosească
fraze pompoase și cuvinte prețioase
când se referea la muncile agricole
fraze și vorbe cel mai adesea
inutile
ferma Unchiului meu Sol
n-a mers pentru că găinile
mâncau legumele astfel că
Unchiul meu Sol a deschis
[...] Citește tot
poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dușmanul lui Bill*
"E-un gagiu căruia i-aș da mereu câte-o labă peste bot, bum-bum,"
A zis Bil, în cartul câinelui*; iar din pipă i se-nălțau nori gri de fum;
"În general e-o hahaleră cumsecade și-mi vrea binele, chiar îl admir,
Dar daunele pe care mi le-a făcut sunt prea multe ca să le-nșir.
Îmi cheltuie banii, trudnic câștigați, pe bere și vin, pe femei ușoare,
Mă pune rău cu polițiștii, iar cu amicii-n situații-ngrozitoare:
Îmi bea salariu', îmi amanetează avutu' și-mi golește cufăru';
Da' n-am snaga necesară să-l plesnesc și să-i spun: NU!
Mi-a compromis toate șansele pe care le-am avut e-o năpastă,
Dacă n-apărea, mă aciuam pe uscat și-aveam acum nevastă.
I-am fost alături în fiece voiaj, deși n-ar fi trebuit, băieți;
Tăiați-mi nasul, pociți-mi fața... și ce câștig de-aici o să aveți?
Nu există alt om căruia să-i fi-nghițit atât de multe," a mai zis Bill,
"Întotdeauna am navigat împreună și-o mai navighez, inevitabil;
E-un demon fericit sau un Bătrân Lup de Mare, țăcănit nițel,
Iar eu nu pot deloc scăpa de el cum de ce? Pentru că eu sunt el!"
[...] Citește tot
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry
Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry.
Pentru că el e slujitorul Dumnezeului cel Viu,
pe care-L servește zilnic cu credință.
Pentru că de la prima vedere a gloriei Domnului la Răsărit
el, în felul lui, I s-a-nchinat.
Pentru că asta se face prin rotunda încununare a trupului
de șapte ori cu grațioasă rapiditate.
Pentru că el sare să prindă aroma de cătușnică,
o binecuvântare a Domnului, un răspuns la rugăciunile lui.
Pentru că se răsucește-n orice ghicitoare pentru a-i afla răspunsul.
Pentru că, făcându-și datoria și primind binecuvântarea,
el capătă tot mai multă încredere în sine.
Pentru că așa ceva se face în zece feluri.
În primul rând, el se uită la labele din față, să vadă dacă-s curate.
În al doilea, împinge cu labele-n spate, să se-asigure că locul e liber.
În al treilea, își extinde trupul cu labele întinse-n față.
În al patrulea, își ascute ghearele de-un lemn.
În al cincilea, își curăță blănița.
În al șaselea, se rostogolește pe mochetă.
În al șaptelea, se puricește pentru a se asigura
[...] Citește tot
poezie de Christopher Smart,1722-1771, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul II
Era-n amurg, și-ntunecata zare
scăpa de truda sa pe tot ce-i viu
pe-acest pământ; eu singur fost-am care
făceam gătire ca-ntr-armat să fiu
și grelei căi și milei petrecute,
pe care-acum din minte le descriu.
Înaltul geniu, Muze,-aci mi-ajute:
și-a ta noblețe-aci să ți s-arate,
tu, minte-a mea, ce-ai scris cele văzute!
Și-am zis: "Tu, cel ce mă conduci, poete,
să-mi vezi puterea de e-n stare-ori nu-i
să intre-n căi atâta de secrete.
Părintele lui Silviu-a mers, cum spui,
la cei nemuritori nu doar în minte,
ci el aievea, cu-ntreg trupul lui.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
Voi munți sălbatici, al vulturului
Doliu solemn.
Nori aurii
Fumegă pietroasele pustiuri.
Răbdătoare liniște respiră pinii,
Mieii negrii lângă prăpastie
Unde albastrul deodată
Ciudat amuțește,
Blânda muțenie a bondarilor.
O, verzii pomi -
O, tăcere.
De vis cutremură sălbatecul pârâu
Întunecate stafii inima,
Beznă,
Ce peste hăuri se întinde!
Vocile albe
Orbecăind peste-nspăimântătoare atrii,
Zdrențuitele terase,
Părintele furioaselor feroce, vaietele
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și pagubă, adresa este: