noapte şi sânge

Sug zi şi noapte
sângele poporului
vampiri politici

haiku de Costel Zăgan din Virtutea Haiku (25 martie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş săruta fiecare deget în parte, până când sângele tău ar înnopta pe buzele mele.

Any Drăgoianu în Recuperarea sinelui (2016)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legolas: Răsare un soare rubiniu, noaptea trecută a fost vărsat mult sânge.

replică din filmul artistic Stăpânul inelelor: Cele două turnuri, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (5 decembrie 2002)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare vei şti vreodată cât sânge am plâns în nopţile mele triste?

citat clasic din Jose Santos Chocano
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tortură, ma­sacre, ruguri. Iată istoria! Un trecut de noapte şi sânge. Trebuie să căutăm lumina în viitor

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Anamaria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul se îmbracă în sânge şi aur. El nu face loc nopţii, ci unei difuse lumini care mult timp lasă transparent albastrul palid.

Nicolae Iorga în America şi românii din America, Note de drum (1930)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care-i diferenţa dintre un avocat şi un vampir?

Vampirul suge sângele numai noaptea...

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu perpetuu

Roşu sânge, diurn, nocturn,
febră a speţei îndrăgostite.
Marele arbor interior
frunzele tragice ni le transmite.

E o memorie roşie, roşie,
care răsare, care apune,
de la vitala, continuă panică,
pân' la suprema ei sfiiciune.

Roşu din roşu, roşu spre roşu,
se învârteşte spectrul înalt.
Sângele sclav al unuia suie
liber în sângele celuilalt.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de Mariana Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sete de sânge –

un vampir înţepenit

de frigul nopţii

senryu de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

N-am văzut de nicăieri o lună mai mare
Ca din vârful muntelui înzăpezit.
Parcă i-a împrumutat limpezimea
Sufletul meu nesfârşit.

Vântul poartă-n văile-albastre
Râuri de scântei ca-n vrăji străvechi.
Florile iernii suflate pe cetini
Îmi alunecă melodii de cleştar în urechi.

Aici totul, pădurile doinare,
Cerul bun, colibile goale de stână,
Ramurile nopţii, adunate în inimă,
Se prefac în sânge sănătos, tânăr.
(...)

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Noapte întreagă. Dănţuiesc stele în iarbă.
Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile,
gornicul nu mai vorbeşte.
Buhe sure s-aşază ca urne pe brazi.
În întunericul fără de martori
se liniştesc păsări, sânge, ţară
şi aventuri în cari veşnic recazi.
Dăinuie un suflet în adieri,
fără azi,
fără ieri.
Cu zvonuri surde prin arbori
se ridică veacuri fierbinţi.
În somn sângele meu ca un val
se trage din mine
înapoi în părinţi.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorică

Comentând
o
pată
de
sânge

Am
ajuns
în
inimă

Doamne

Cine
bate
în
urma
mea

Cuiele

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi la Zarcă

Şoapte putrede, nu voci,
Bezne înfiorătoare.
Ca-ntr-o baltă duhnitoare
Colcăim, bieţi mormoloci.
Ce urşi vin din peşteri reci
Şi sub paşii grei ne calcă?
Dai un geamăt, strâmbi o falcă
Şi adormi apoi pe veci.
Ca din haos, din abis,
Vântul sub zăbrele plânge;
Leşul lunii, plin de sânge,
Se rostogoleşte-n vis.
Stelele cu ochi de lup
Ies din văgăuni la pânde.
Haite de vampiri, flămânde,
Ne sug sângele din trup.
Ah, degeaba facem cruci
Să ne ocrotească Domnul,
Să nu ne mai fie somnul
Plin de şerpi şi de năluci!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ionel Zeană din Aceşti mari poeţi mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înnoptare

m-aş cuibări în osul timpului
durerea îngenuncherilor aş asculta
înspre o altă lumină târându-mă
mi-aş lăsa numele scobit până la sânge
leagăn l-aş face fiilor pe nopţile mele
în somnul lor ar trăi flămânde patimi

secătuită mi-aş îngropa urmele
în carnea bătrână a pământului
aş răsări într-un miez de nufăr
mlaştinile pântec mi-ar fi încă o zi

mi-aş aprinde înserarea la căpătâi
îndurând naşterea ca pe o moarte
n-aş mai închide ochii la marginea căinţei
osul timpului mi-ar fi deja mormânt

poezie de Ela Victoria Luca
Adăugat de Deea_deea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi pământul

Atâtea stele cad în noaptea asta.
Demonul nopţii ţine parcă-n mâni pământul
şi suflă peste-o iască
năprasnic să-l aprindă.
În noaptea asta-n care cad
atâtea stele, tânărul tău trup
de vrăjitoare-mi arde-n braţe
ca-n flăcările unui rug.
Nebun,
ca nişte limbi de foc eu braţele-mi întind,
ca să-ţi topesc zăpada umerilor goi,
şi ca să-ţi sorb, flămând să-ţi mistui
puterea, sângele, mândria, primăvara, totul.
În zori când ziua va aprinde noaptea,
Când scrumul nopţii o să piara dus
de-un vânt spre-apus,
în zori de zi aş vrea să fim şi noi
cenuşa,
noi şi - pământul.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Porţile Nopţii

Am ajuns? Mi-s tălpile sânge
De-atâta pustie de cale,
Stau frânt, aşteptând pe prag de prăpastie în umeda vale.
Nici pisc. Nici stea. Nici vultur. E tare-ntuneric. Nimic nu răsare: nici licăr, nici zare.
Ce vuie-n adâncuri? Tăcerea? Prăpădul? Ori zvon de urale?
O, Tată-al speranţei, te-ntreb, Tu răspunde-mi:
Sunt Portile Nopţii? Sau Porţile Tale?

poezie celebră de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Felicia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am suferit tăcerea

Am revenit pe planetă născut dintr-o moarte
A unui despotic rege bătrân,
Cu mâini desperecheate de-atâtea despărţiri
Cu o coroană ruptă şi-nfiptă între tâmple
Cu picuri grei de sânge scurgându-mi pe obraz.

Nu vreau s-adulmec noaptea trăirilor trecute
Nici vreau să duc abisul gândirilor ce-au fost
Pe culmea voastră sfântă de-atâta inocenţă,
Vreau doar să stau la umbra cuvintelor nescrise.

Am suferit tăcerea luminii-n miez de noapte
Am călărit pe caii ce mi i-aţi dat odată
Pe caii care însă nu i-aţi hrănit de-atunci
Iar eu n-aveam nici apă şi nici n-aveam ovăz.

poezie de Christian W. Schenk din Răstignirea ultimului cuvânt (mai 1994)
Adăugat de Constantin Dorin Stancu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de anemic

În cupa verde-a văii,
Noaptea se topeşte rece şi degrabă,
O boare răcoroasă, dar prea slabă,
M-a trezit prin uşa deschisă a odăii
Lumina limpezită-a zorilor

A început să piuie sfios şi cristalin în luncă.
E timpul minunat de muncă.
Cu toate că şoseaua doarme încă
Sub plapoma greoaie de praf neînceput,
Pe sub stâncă
Au şi pornit spre munte potecile înguste.
Se-ntinde-n mine proaspătă viaţa
Mi-s gândurile sprintene.
Ca mersul de lăcuste,
Şi sângele înviorat mi-aleargă-n vine

Cum şerpuie, prin ierburile mărunte,
Apa de şuvoi.
Soarele se urcă poate dincolo de munte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângea şi Crucea însângerată

PLÂNGEA ŞI CRUCEA ÎNSÂNGERATĂ

De noaptea când pe Golgota, Crucea-Şi ducea Iisus,
Toată omenirea ştie că s-au cutremurat
Pământul şi Cerul, de -Fiu ce-a fost sacrificat
Cu voia Celui de Sus.

Dar Iisus îndura chinurile în tăcere,
Cu sângele să spele păcatul necredinţei;
Pe om să-l lumineze cu flacăra căinţei,
Prin a Sa Înviere.

De mila Lui lăcrima Crucea însângerată,
Când spinii rugului Îi răneau fruntea divină,
Iar El chema pe Dumnezeu, în Duh Sfânt să vină,
Să-i curme crudă soartă.

Doar strigăt din rugăciunea Maicii se auzea
Peste întreaga suflare de la Pământ la cer,
Că numai Tatăl ştia de-al Învierii mister,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceas ocolit

Pecete e sărutul de sânge ars pe buze,
cu şoapte fugărite în noapte ca jivine,
în loc de nuferi marea se joacă cu meduze
şi atât spaţiu rătăcit în timp se întinde pân' la tine.

Drumul gâfâie în praf neştiind tu de unde vii
în paiete iarba tresare aprinzându-şi licurici,
numai pe unde au mai trecut paşii tăi cei mici
din care a rămas doar ecoul cu rezonanţe arămii.

poezie clasică de Stephan Roll
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!