Citate despre noapte și tristețe
citate despre noapte și tristețe (inclusiv în versuri).

Lui Nigrim
De ce e tristă luna oare
În noaptea asta? Da, ghicim:
A ascultat la șezătoare
O epigramă de Nigrim...
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Motanul castrat în prima noapte, alergând din casă în casă
Aleargă-acuma pe furiș,
Scrutând doar amintirile,
Când trist fiind pe acoperiș,
Amână întâlnirile.
epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Oare vei ști vreodată cât sânge am plâns în nopțile mele triste?
citat clasic din Jose Santos Chocano
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cincinat lui Nigrim (1)
De ce e tristă luna, oare,
În noaptea asta? Da, ghicim,
A ascultat la șezătoare,
O epigramă... de Nigrim!
epigramă de George Topîrceanu din Parodii originale
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Julieta: Noapte bună, noapte bună! Așa mâhnire dulce-i despărțirea, c-aș sta să-ți spun tot "noapte bună" până-n zori.
replică celebră din piesa de teatru Romeo și Julieta, Actul II, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



* * *
Fii ca un râu curgător,
Tăcut în noapte,
Să nu te temi de bezna nopții.
Și dacă stele sunt pe cer, să le oglindești.
Și dacă cerul se înnorează,
Nu-i nimic:
Ca și râul, noru-i apă;
Oglindește-l fără mâhnire
În adâncurile-ți liniștite.
poezie celebră de Manuel Bandeira
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia căruia i-a fugit mireasa în noaptea nunții
Nuntașii-s triști pe lângă vatră,
Curg vorbe rele cu toptanul: -
Din toată casa lor "de piatră"
A mai rămas doar "bolovanul"!
epigramă de Nicolae Zărnescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fanfară
Ce tristă operă cînta
Fanfara militară
Tîrziu, în noapte, la grădină...
Și tot orașul întrista,
Fanfara militară.
Plîngeam, și rătăceam pe stradă
În noaptea vastă și senină;
Și-atît de goală era strada -
De-amanți grădina era plină.
Orașul luminat electric
Dădea fiori de nebunie -
Era o noapte de septembrie,
Atît de rece și pustie!
Și tot orașul întrista
Fanfara militară...
Tîrziu, în noapte, la grădină,
Ce tristă operă cînta
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Somnul
Blestemate voi negre otrăvuri,
Somn alb!
Această grădină preaciudată
Amurgiți copaci
Plini de șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci.
Străinule! Umbra-ți pierdută
În roșul amurg,
Sinistru corsar
În a mâhnirii apă sărată.
La marginea nopții reaprinse păsări albe
Peste prăbușite orașe
De oțel.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!



Șoapte
În noaptea tristă care ne desparte,
Tu poate simți în jurul tău suspine
Și fâlfâiri de aripi și de șoapte...
E dorul meu ce vine de departe
Și ostenit adoarme lângă tine,
Cuminte ca un fluture de noapte
Ce s-a lăsat la capul tău, pe-o carte
Închisă de la sine
Când ai simțit că somnul ne desparte...
poezie celebră de George Topîrceanu (1919)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pantofii
Pantofi de aur, expuși în vitrină,
Veți sta sub dantele, în nopți de baluri,
Și-n ale valsului leneșe valuri
Veți râde prin săli,- potop de lumină.
Pe trist catafalc, cu tristă regină,
Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt,
Și-n trecerea vremii veți arde-n mormânt,
Pantofi de aur, expuși în vitrină...
poezie celebră de George Bacovia din volumul, Cu voi - 1930
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Niculina:... Fetele, domniță? Stau, cum au apucat. Triste ca noaptea în iatacul lor. Țin pe Sfânta Vineri de azi, c-ar fi rău...
Doamna Tana: C-ar fi rău?...
replicile de început din piesa de teatru Viforul, Actul I, Scena 1, scenariu de Barbu Ștefănescu Delavrancea (1910)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Fata tristă
Firul gândului frumos
Un suspin mi-l taie,
Că de-atâta vreme cos
Singură-n odaie.
Și doar mâna mea, cu greu,
Flori de fir împarte.
Flori aleg, dar gândul meu,
Gândul mi-e departe!
Uneori, când țin la piept
Strânsă cusătura,
Închid ochii și-l aștept
Să-mi sărute gura.
Iar când umbra serii vine
Dorul crește-n mine
Și tristețea mă doboară
Grea, ca o povară...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu vă pot spune cât de trist era să fac dragoste cu propriul meu personaj și nu cu fata pentru care m-aș fi lăsat jupuit de viu altădată. Dar întotdeauna când am înnoptat lângă ea m-am trezit noaptea și am văzut-o cum privea tavanul, fără să clipească, fără să-l vadă, cu ochii lucind slab de la semi-lumina ferestrei.
Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Somnul
Blestemate fiți voi, întunecate otrăvuri,
Somn alb
Această prea ciudată grădină
De copaci în amurg,
Plină cu șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci!
Străine! Umbra ta pierdută
În roșul serii,
Un corsar întunecat
În marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopții se ridică păsări albe
Peste orașe de oțel.
În prăbușire.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Amintire
Când zarva zilei se preface-n șoapte,
Și-n piețele, de liniște-acum pline,
Și-așterne umbra străvezia noapte,
Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea și chinul,
Și ceasurile picură-n tăcere:
În nemișcarea nopții simt veninul
Mustrărilor arzând pân' la durere.
În cugetul meu trist, noian de vise,
Sfâșietoare gânduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-și ghemul nesfârșit.
Și recitindu-mi viața mea în silă
Blestem și mă cutremur, plâng amar,
Dar rândurile triste de pe filă
Răsar prin pânza lacrimilor iar.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vom astâmpăra vreodată insomnia umbrelor și adormi-vom cândva întunericul? Neastâmpărul nopților, al tuturor nopților - prin care respiră mâhnirea și cazna - a săpat șanțuri în care putrezesc hoiturile amintirii.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Fiul cel mare al împăratului se puse la pândă o săptămână întreagă: noaptea pândea și ziua se odihnea; iară când fu într-o dimineață, se întoarse trist la tată-său și-i spuse cum priveghease până la miezul nopții, cum mai pe urmă îl apucase o piroteală de nu se mai putea ținea pe picioare, cum, mai târziu, somnul îl copleși și căzu ca un mort, fără să se poată deștepta decât tocmai când soarele era rădicat de două sulițe, și atuncea văzu că merele lipsesc. Nepoftită fu mâhnirea tatălui său, când auzi spuindu-i-se astă întâmplare. De silă de milă, fu nevoit a mai aștepta încă un an, ca să facă și voia fiului său celui mijlociu, care cerea cu stăruință de la tată-său ca să-l lase și pe dânsul să pândească, și se lega că el va prinde pe hoții care îi făcea atâta întristare. Timpul veni, merele începură a se pârgui; atunci fiul său cel mijlociu păzi și el; dară păți ca și frate-său cel mare.
Petre Ispirescu în Prâslea cel voinic și merele de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


La ancoră noaptea pe fluviu
Puțin somn și multă mâhnire călătorul
Se trezește la miezul nopții și privește înapoi spre casa lui.
Nisipurile sunt strălucitoare-n lumina lunii;
Vela e albă, umedă de la roua care-acoperă barca.
Apropiindu-se de mare, fluviul devine din ce în ce mai lat:
Se-apropie toamna nopțile-s tot mai lungi.
De treizeci de ori am dormit în mijlocul cețurilor și-al valurilor,
Și n-am ajuns încă la Hang-chow!
poezie de Bai Juyi din Flori de peste șapte mări și de pe șase continente, Despre mare și oamenii apelor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viața de zi cu zi, Cioran nu era deloc o ființă sinistră. Era un om vesel, cu umor. Și aș spune că nu-i scăpau bucuriile și frumusețea lumii. Dar nu scria decât atunci când era trist, în accesele lui de disperare, totdeauna noaptea.
Simone Boue în interviu (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și tristețe, adresa este:
