oraş şi timp

La sfârşitul săptămânii, vulturii se lăsară în balcoanele palatului prezidenţial, distruseră cu ciocul plasele de la ferestre şi răscoliră cu aripile lor timpul încremenit dinăuntru, iar în zorii zilei de luni oraşul se deşteptă din letargia-i de veacuri la adierea unei brize călduţe şi gingaşe ce aducea un iz de mort important şi de putredă grandoare.

Gabriel Garcia Marquez în Toamna patriarhului (1975), traducere de Tudora Şandru Mehedinţi
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un oraş necunoscut ai mai mult timp să trăieşti pentru tine.

Cella Serghi în Această dulce povară, tinereţea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orăşenilor, ce e drept, le e din ce în ce mai greu să admire bogăţiile cereşti, căci lumina oraşelor în timpul nopţii e din ce în ce mai puternică, edificiile tot mai înalte şi poate şi grija zilei de mâine mai mare.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care stă în oraş în luna mai îşi pierde propria primăvară.

citat din George Herbert
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aritmetică citadină

Stradela din periferie
Cu-atâtea gropi creştea lunar,
Încât a trebuit să fie
Închisă pentru inventar.

epigramă de Nicolae Ţaţomir din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu oraşul meu se întâmplă ceva ciudat

plouă de ceva timp cu aripi de păsări
din scheletul lor răsar
la fiecare treizeci de minute de cenuşă
poeţi orfani
soarele îşi ascute colţii în barele de oţel ale zilei
aşezate piramidal susţin o civilizaţie prezumtivă
peste care se aşterne noaptea ca o maladie cronică a singurătăţii
şi nu-mi mai e poftă de zbor

semăn tot mai mult cu bătrânul Santiago -
mă zbat ca un salao în plasa destinului
incapabilă să renunţ la peştele cel de toate zilele
din care să-mi hrănesc muza -

pe podul plutitor cineva aşteaptă cu timpanele oarbe
terapia miraculoasă a florii de lotus mimând un requiem

de cealaltă parte a pământului
un oraş şchioapătă
din lipsa poeziei

poezie de Mihaela Meravei din Volumul "Cu roaşul meu se întâmplă ceva ciudat", Editura Ex Ponto, Constanţa 2019
Adăugat de Mihaela Meravei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fănuş Neagu era copilul mare în anii noştri fragezi când el a încălecat unul dintre caii albi din oraşul Bucureşti. Era frumosul nebun al marilor oraşe... dar îngerul l-a strigat de dincolo de nisipurile întunecoase ale cosmosului.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cinci ani fără frumoşi nebuni ai marilor oraşe... (24 mai 2016)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul în care am crescut, lucrurile se mişcau cu o asemenea încetineală, încât dura două ore să te uiţi la emisiunea "Şaizeci de Minute".

citat din Ken Devis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri

Cetate de veac, prăsilă de painjeni verzi
subt muşchi şi scocuri. -
Pe turn între semnele ceasului, gânditor
timpul stă. O vrabie umblă pe-arătător.

Subt bolţi de nicăiri nici un ecou.
Părul tău joacă în vântul
pe care 1-am întâlnit ieri în alt oraş
şi care ne-a ajuns din nou.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu voia altceva decît să lase netulburată imaginea pe care şi-o făcuse, de bună seamă, prietenul despre oraşul natal, în acest lung interval de timp şi cu care se deprinsese.

Franz Kafka în Verdictul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt un om al oraşului, iubesc natura, urc pe munţi, citesc, şi aceste activităţi au nevoie de timp. Nu poţi dirija Simfonia a 5-a de Dvorjak dacă nu cunoşti pădurile Cehiei.

Franz Welser-Most în TVR HD, interviu (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile toride
Oraşul se topeşte
Sub Soarele alb.

haiku de Mihail Mataringa (8 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

şură de paie -
luminile din oraş
sub luna nouă

haiku de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se miscă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad înainte.
Cu ovalul feţei să stea înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii de nisip
Întunecă oraşul
În miezul zilei.

haiku de Mihail Mataringa (14 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiţi toţi joi în gară la-nălţimea patriotismului vostru, care nu s-a dezminţit niciodată, mai ales în aşa plăcute, putem zice chiar fericite, ocaziuni! Cetăţeni!! Săptămâna viitoare este o zi solemnă pentru oraşul nostru!!!

Ion Luca Caragiale în 25 de minute... (1890)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noua mea carte - prima care se adresează exclusiv copiilor - se cheamă "Caii albi din oraşul Bucureşti" şi va apare, aşa cum mi-am dorit, în zilele cu felii de lună, cum îmi place mie să zic, se rup şi se fărâmă şi se aştern pe geamuri, pe arbori şi pe munţi, şi când Dunărea îngheaţă, şi sănii, ca vestitori din altă lume, îşi sună clopoţeii prin nemărginirea câmpiei.

Fănuş Neagu în revista Cutezătorii, 30 noiembrie 1967. Anul I, Despre cartea "Caii albi din oraşul Bucureşti"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aveţi să împliniţi cincisprezece ani, spunea bunica, o să aveţi voie să ieşiţi la faţa mării, să vă aşezaţi pe stâncă la lumina lunii şi să vedeţi corăbiile cele mari şi o să vedeţi şi oraşe, şi păduri.

Hans Christian Andersen în Mica Sirenă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Cu formele spectrale-ale eroilor morţi,
Tu, lună, umpli
Tăcerea din ce în ce mai mare a pădurii,
Lună nouă –
Cu îmbrăţişare tandră
Ca îndrăgostiţilor,
Cu toate stafiile veacurilor faimoase
În jurul stâncilor crăpate;

Luna străluceşte împrăştiind lumină albastră
Peste oraş,
Acolo unde trăieşte
O generaţie degenerată,
Rece şi rea –
Un viitor întunecat pregătit
Pentru nepoţi.

Voi, umbre înghiţite de lună,
Suspinaţi deasupra cupei goale
A unui lac de munte.

poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

cândva vom spune
au avut şi oraşele
timpul lor de aur

haiku de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!