oratorie şi timp

Retorică de sărbătoare

Ei bine

Cui îi pasă
că
jumătate
de
veac

M-am chinuit

Să
nu mă
sinucid

Că

Poezia mi-a şters
lacrimile

Seară de seară

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (10 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă o mare, în timp ce soarele domneşte singur deasupra plajei, nu mai e nevoie de nicio retorică pentru a da un înţeles vieţii. Trupul singur umple lacunele filosofiei. El găseşte o mângâiere într-un adevăr care pe filosofi nu-i satisface: ca există.

Octavian Paler în Caminante
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte exista sofistica. Învăţau oamenii cum să gândeşti despre orice şi ce să răspunzi oricui. Pe urmă, veacuri întregi, s-a învăţat retorică. Învăţau copiii cum să vorbeşti, care sunt părţile unui discurs, şi cum să spui ceva, chiar când nu ai nimic de spus. Azi nu se mai învaţă sofistica şi retorica. Dar ceva trebuie să le fi luat locul. Oamenirea nu renunţă aşa de ajutor la dreptul ei de a schimba învăţătura vie în învăţătură moartă. Ce le-a înlocuit? Am crezut multă vreme că e dreptul. Nu, e pedagogia.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vreme ce decadenţele cele mai pricepute într-ale elocinţei nu ne lămuresc mai bine asupra nefericirii noastre decât bâiguielile unui păstor, de vreme ce, la urma urmei, există mai multă înţelepciune în rânjetul unui idiot decât în cercetările laboratoarelor - nu-i oare curată nebunie să urmăreşti adevărul pe cărările timpului sau în cărţi?

Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949), traducere de Irina Mavrodin
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorica unui gând

- N-am mai trecut pe strada ta, sunt ani,
Nici nu mai ştiu castanii cum se-mbracă,
Magnolia mai râde la profani
În zori de zi când are chef de joacă?

Pe banca noastră te-ai mai răcorit
De dorul lunii în amiaza mare,
Cu mine-n gând ai mers la asfinţit
Să mai săruţi o gură de răcoare?

Ai mai trecut visând pe la Pardon
Să guşti un strop de poezie nudă
Ori să asculţi un vals la gramofon?
Mă-ntreb ades, dar cine să-mi răspundă?

- E-atâta timp de când pe lângă turn
N-am mai călcat de teamă că lumina
Ce cade-n zori pe zidul taciturn
Ar scrijeli poeme pe tulpina

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El (Leonardo) nu cunoaşte câtuşi de puţin acea opoziţie, atât de grosolană şi definită aşa prost, între spiritul de fineţe şi spiritul geometric, pe care trebuia, trei jumătăţi de secol mai târziu, să o denunţe un om cu totul insensibil la arte (Pascal), care nu-şi putea închipui o asemenea delicată, dar firească îmbinare a feluritelor daruri; care credea că pictura este deşertăciune; că adevărata elocinţă îşi bate joc de elocinţă; care ne vâră într-un rămăşag în care-şi iroseşte orice fineţe şi orice geometrie; şi care, schimbând, pe una veche, noua-i lampă, e absorbit să-şi coase hârtii prin buzunare, deşi venise ceasul să ofere Franţei gloria calculului infinitului...

Paul Valery în Introducere la metoda lui Leonardo da Vinci
Adăugat de PsychEul
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă îndrăgostesc
o dată la două secunde de tine,
cred că în cele impare.

deşi aş putea să am răbdare,
între ele sunt o sută de ani
în care mă dezîndrăgostesc.
dar cine stă să cronometreze
nişte tristeţi?

hai mă,
am spălat şi covorul
pentru tălpile vesele şi elocinţa
imparelor.

e ceva ce nu ştiu dacă există -
există o stare
între
a fi îndrăgostire
şi a fi dezîndrăgostire?

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât

Stigmatizaţi de timpul pelegrin
Atât trecut avem de tras din urmă
Cât intuiţia dindărăt retorică
Şi-l târâm brutal zgândărindu-i zelul
Peste sincope cu aceeaşi nedumerire
Peste creneluri introvertite în clipe
Până când cade prezentul în trombă
Compresat în punctul de provenienţă
Atâta viitor împingem năprasnici
Până la meleagul intuiţiei cu tâlcuri
Cât ne apucă pe semne previziunile
Progresiv cu exponentul anticipaţiei
Cât suie fiorul inopinat printre goluri
Atâta trăim cu nedumerirea în sânge
Cât spectru luminilor complementare
Până la limita prezentului expectativ
Atât prezent mai ducem per pedes
Până la semnul piruetelor metafizice
Atât cât mesajul unor percepţii sacre.

poezie de David Boia (7 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnule parlamentar

moto: Cenzurează toţi guvernul
Cu demisia şi strigă
Dând în geam cu mămăligă
Până când îi doare sternul
---------

Eşti ales, ţii un discurs
Poţi să latri şi la lună
Şi-ai să vezi cum pe parcurs
Intri-ncet în lumea bună

Pedagogii, demagogii
Jubilează biruinţa
Cum nu pridideau nici dogii
Să-şi arate elocinţa

Disoluţia nu are
Priză la reacţii blitz
Doar pretenţii fiecare,
Pentru-o cameră la Ritz

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă pe tunuri

Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditaţiei,
Al speculaţiei,
Al filozofiei.

Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.

Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele şi-n nopţile vieţii mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Şi nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roşie,
De care s-au învrednicit toţi actorii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorica fiilor risipitori (sau cine mai suntem)

nu ziua aceea era potrivită s-o azvârlim pe fereastră
vandalizând aerul cu iminenţa unei recuperări imposibile
dacă ne-ar fi avertizat cineva că fiecare despărţire va transgresa perdele/ ziduri
inutilă ca un glob de crăciun/ pentru care nu mai există niciun brad
adevărată ca bipolaritatea unui înger/ când nu-şi ia medicamentele la timp
dacă ne-ar fi spus cineva că vom scăpa din accidente de avion
de maşină
din accidente vasculare
şi nu scăpăm
din trecutul reverberat în maneta ce schimbă vitezele vieţii
altfel ar fi fost viaţa noastră acum

fără transfuzii de ozon
ne tratăm cu electroşocurile întârzierilor de-acasă
aproape ruşinaţi că ne-am iubit cândva
nu putem inventa refugii între două tramvaie spre cer
cu bagajele noastre etichetate cu pantofii noştri ce muşcă din călcâie
noi
cine mai suntem

[...] Citeşte tot

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti zâna mea

Eşti zâna mea, dulce ispită,
Mătasea trupului din stele,
Speranţa blândă şi-mplinită,
Prinţesa lacrimilor mele.

Ai apărut dinspre uitare,
Din valuri plânse-n răsărit,
Retorică şi-ntrebătoare,
Caldă... ca un cuvânt şoptit.

Învaţă-mă să zbor cu tine
Cuprins de vraja unui dor,
Alintă-mă cu-n mărăcine
Şi-ntinde-mă... lângă izvor.

Tu vii cu visele-nspre vale,
Rătăcitoare-nspre destin,
Când inorogi îţi ies în cale
Din matca timpului... puţin.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere ( extrase)

Păstrează tăcerea,
Numai Mâinile Domnului
Îţi pot ridica
Greutăţile de pe inimă.

Am făcut un jurământ al tăcerii
Şi limba mea este legată,
Şi, totuşi, eu sunt cel care,
Fără cuvinte, vorbeşte
În seara asta.

Cuvintele trebuie eliminate.
Numai atunci poţi fi tăcere.
Inima Mea îşi duce degetul
La buze pentru a spune:
Păstrează tăcerea,
Acesta nu este un timp pentru a vorbi,
Acesta nu este un timp pentru a plânge.

Tăcerea este un ocean.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba Română

Nu-mi place să vorbesc în limbi străine
Eu sunt un vultur, nu sunt papagal
Privighetoarea cântă pentru sine
Un singur cântec, dar e magistral.

De ce-aş vorbi engleză sau germană
Sau graiul rus, francez sau spaniol?
Când limba mea-i balsam de pus pe rană
Izvor de apă vie, nu nămol.

În limba asta mă simt cel mai bine
Ea varsă raze de argint în jur.
Mai dulce e ca mierea de albine
Limba Română, templu de azur.

Ea s-a născut şi a-nflorit sub mâna
Lui Dumnezeu în 2.000 de ani.
Regină între graiuri e româna
N-o poate nimeni cumpăra cu bani.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (9 februarie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorica glumei

Descopăr viaţa,
Mă descopăr constant
Şi ca vechi militant
Subţiez, zilnic, aţa.

Adun vechi cutume,
Retrăiesc zboruri lent
Şi ca vechi insurgent,
Mă dezic de-astă lume.

Mituri vechi le dezbat
Cu aplomb de şcolar
Şi ca orice fugar,
Vă las clipa pe-un pat.

Nu te caut, acum,
Mă găseşti unde vrei
Şi cu simple idei,
Veşnic, eu recompun.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (20 februarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânjet de câine

Iubirea se bălăceşte într-o lacrimă,
Valve stelare îi cuprind diamantul,
Statui de rumeguş răstoarnă trunchiul
În suspensia timpului maturizând bărbatul.

Materia vuieşte în creştete de nea,
Scara încercării coboară în unde,
Pe burta incoloră a somnului doarme
Nenaşterea care-n vacarm se ascunde.

Zbuciumul adăposteşte elocvenţa,
Realitatea derizorie doarme pe-o pâine,
Muşcă din ea şi forma rămâne
Un rânjet albastru de câine.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elsa Wertman

Eram o fată de ţăran din Germania,
Cu ochi albaştri, roză, puternică şi fericită.
Primul loc de muncă a fost la Thomas Greene.
Într-o zi de vară - pe când ea era plecată,
El s-a strecurat în bucătărie, m-a luat
De-a dreptul în braţe şi m-a sărutat pe gât,
Am întors capul. Apoi niciunul dintre noi
Nu pare să fi ştiut ce s-a petrecut.
Am plâns gândindu-mă la ce se va întâmpla cu mine.
Am plâns şi am tot plâns pe când secretul meu se dezvăluia.
Într-o zi doamna Greene a spus că înţelege
Şi că nu-mi va face nici un rău,
Şi, neavând copii, îl va adopta.
(El m-a trimis să stau departe la o fermă).
Aşa că ea s-a ascuns în casă Şi a trimis zvon că este însărcinată.
Şi totul a mers bine şi copilul s-a născut-
Au fost atât de buni cu mine.
Mai târziu, m-am măritat cu Gus Wertman, şi anii au trecut.

Dar la un meeting politic, când cei din apropiere credeau că plâng

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina de Spade (Sonet Tarot)

Femeie perspicace şi deşteaptă,
Onestă, receptivă, vizionară,
Nu minte, nu înşală, este dreaptă,
Iar gândul până-n depărtări îi zboară.
Învaţă lucruri noi cu uşurinţă,
Căci are-o minte foarte ascuţită,
Şi dovedeşte multă elocinţă
Cu vorba ei prea bine cumpănită.
Dar uneori e dură, arogantă
Urzeşte planuri cu intenţii rele
Spune minciuni, e falsă, intrigantă
Şi poate să îţi facă zile grele,

Căci mintea-i ca o sabie uşoară
Te apără de rău sau te omoară.

poezie de Octavian Cocoş (9 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre ape şi păcate

ora curge în etape
gânduri azi se frâng pe ape
toată omenirea doarme
eu aştept să ard pe rug
rug creat de astă lume
din surcele şi minciuni
peste mine plâng tăcerile aldine
un cuvânt mai trece, oare
offf, se pierde iară în retorica întrebare
despre lume, despre care
se aşterne în splendoarea unei fraze risipite
printre trecătoare raze
noaptea mă preling prin stele
scriu pe coaja asta ruptă
din copacul de pe munte
scriu cu sufletul, cu lacrimi
degetele toate le-am uitat
în desaga de la spate
sunt ciobanul din cetate
ce mioarele îşi mână

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cassius Hueffer

Mi-au dăltuit în piatra funerară cuvintele:
"Viaţa lui a fost blândă, elementele care îl alcătuiau astfel amestecate
Încât natura putea, mândră, declara întregii lumi:
Acesta a fost un om."
Acei care mă cunoşteau, zâmbeau
În timp ce citeau această retorică goală.
Epitaful meu ar fi trebuit să fie
" Viaţa nu a fost blândă cu el,
Elementele care îl compuneau erau astfel amestecate
Încât viaţa lui a fost o luptă
În care el a fost cel măcelărit".
Cât am trăit, nu m-am putut împăca niciodată cu vorbele mincinoase,
Iar acum, mort, trebuie să mă supun unui epitaf
Engravat în piatră de un tâmpit.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!