Citate despre păduri și veverițe
citate despre păduri și veverițe (inclusiv în versuri).
O pasăre
O pasăre foarte-apropiată mie
- un fel de rudă -
mi-a indicat un izvor ascuns în pădure,
de nimenea știut pâna atunci.
Am gustat din el
si m-am umplut de frunze.
Doua veverițe mi-au sărit pe umăr,
iar izvorul însuși
mi-a încolăcit picioarele
ca o buruiană limpede.
Am stat așa pâna seara.
Apoi pasarea mi-a anunțat
sfârșitul tinereții.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cap de Faun
Prin frunze, verde scrin în aur prins,
Într-un frunziș incert, minunăție
De flori în care-n somn sărutu-I stins,
Vioi, ripând suava broderie,
Și-arată ochii-un faun speriat,
Cu dinții albi mușcând flori roșii, sare.
Brun-sângerie, ca vin vechi, curat,
Sub ramuri buza-I hohotește tare.
Fugind ca veverița, -n urma lui,
Prin frunze râsul său mai trece.
De-un căldăruș se teme-al Codrului
Sărut de aur ce se reculege.
poezie celebră de Arthur Rimbaud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Răgaz
Ce-i viața asta, dacă-n griji scăldat
Nu ai răgaz de stat și de visat?
N-ai timp să stai sub ramuri de copaci
Privind la turmele de oi și vaci;
Trecând prin codri n-ai timp să vezi unde
O veveriță nucile și-ascunde,
Pâraiele-nstelate în amiezi
Sticlind ca bolta în al nopții miez.
Să prinzi ocheada Mândrei nu ai când,
Nici să-i privești picioarele dansând;
S-aștepți până îmbogățește gura-i
Surâsul ce-l stârni căutătura-i.
Rea-i viața asta dacă-n griji scăldat
Nu ai răgaz de stat și de visat...
poezie celebră de W.H. Davies din Antologie de poezie engleză (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
Dărâmă-te casă întârziată
Pe un mormânt de fată; în fumul răsturnat alene
În cer pătat și în găini grăbite, ploaia ne trimite semne
Ai vrea să întâlnești săraci cu păr cărunt, pomană să le faci
Sunt ochii tăi prea mari, sunt buzele tale reci
Oglinda o întrebi mai rar dacă placi
Aici sunt patru oameni întregi
Care pleacă în patru locuri străine
Pe drum sunt plantații de maci, sunt plopi fărâmați de fulger
Sunt poduri aruncate peste ape regești
Peste nisip galben ca pucioasa unde nici buruienile nu cresc
La poalele munților sunt sate noi și curate
Cu păsări în curte, cu grădini de fructe
Cu clopotnițe, mori de vânt, curți boierești
La marginea pământului sunt dealuri rupte
Sunt mașini de treierat și hambare cu bucate
În gara cea mică unde singuri o să coborâm
[...] Citește tot
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muntele și veverița
Ziua trecută,
muntele și veverița
au avut o dispută,
el o numit-o
"mititica-veverița-tâlhărița,"
Iar ea a replicat,
"Tu, bineînțeles, ești mare;
Dar toate lucrurile, inclusiv vremea,
Trebuie acceptate împreună, în aceeași atmosferă,
Pentru a forma un an și-o sferă.
Eu nu mă supăr că tu, deși voinic,
Ocupi și locșorul meu cel mic.
Dacă eu nu-s mare ca tine,
Nici tu nu ești micuț ca mine,
Și nici pe jumătate-atât sprinten:
Dar nici n-am de gând să neg că mi-ai făcut
Încolo și-ncoace drumuleț bătut.
Avem talente diferite, asta-i partea lumii bună;
[...] Citește tot
poezie clasică de Ralph Waldo Emerson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la păduri și veverițe, dar cu o relevanță mică.
* * *
Din pădurea fără aripi,
Un lup ieși, dezorientat,
A alergat toată noaptea,
Căuta ceva, hămesit,
Urechile plecate,
Dădea din coadă,
Cu o crenguțe de vâsc
Cetini de brad,
Mult la veverițe
S-a rugat,
Flori nu stiu
De pe unde a luat,
Să -i împletească un buchețel,
Acum vă caută pe voi,
Andreea si Andrei!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răgaz [Leisure]
Ce-i viața dacă timp n-avem
S-o admirăm ca pe-un poem?
Să stăm sub crengi, cu ochii goi,
Să ne uităm la vaci și oi,
În codrii deși să zăbovim,
La veverițe să privim,
Să observăm, ca noaptea-n cer,
În râuri stele și mister,
Al Frumuseții drag picior
Să îl vedem dansând de zor,
Și ale ei buze subțiri
Sporind surâsul din priviri?
Așa o viață e un chin
Când n-avem timp ca să privim.
poezie de W.H. Davies, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă-n freamătul pădurii
Pașii mei miros a verde, a străfunduri de pădure,
Și-aș rămâne-n primăvară pe sub poalele-i obscure,
Să mă-mbăt cu glăsuirea păsărilor cântătoare,
Să mă spăl cu roua rece și să mă usuc la soare.
Și-n desimea neatinsă de securile hulpave,
Mângâi scoarța crăpăcioasă fredonând domol octave,
Ascult freamătul când boarea trece prin frunzișul care
Își mai schimbă din nuață cerând ploi spre vindecare.
Calc ușor ca să nu sperii nicio gâză adormită,
Și să nu strivesc absurdă, melci, gândaci sau vreo termită,
Urmăresc o veveriță cum se zbenguie-n șiroaie,
Și-aș sălta pădurea-n brațe de-ar veni apa-n puhoaie.
Cade ploaia, bate vântul și apleacă în vocale
Ramuri care strigă-n verde versurile-mi muzicale.
sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea dragostei la peisajele în care-a trăit
Noi credem, dragostea mea, că peisajele-acelea
au stat pierdute în somn, ori au murit laolaltă cu noi,
la vârsta și-n ziua în care ne fură sălaș;
noi credem că arborii-și pierd memoria
și că nopțile trec, dând uitării
ceea ce le făcuse frumoase și veșnice, poate.
Dar e destul tremurul cel mai ușor al unei frunze,
al unei stele brumate care respiră,
pentru a ne afla la fel de voioși ca atunci când locurile,
pline de noi, ne stăpâneau laolaltă.
Și iată că te trezești, alături de mine, dragostea mea,
printre tufișuri de coacăze și fragii ascunși,
adăpostită de inima tare-a pădurii.
Iată și mângâierea umedă a picăturii de rouă,
crenguțele delicate ce-ți împrospătează culcușul,
și spiridușii fericiți să-ți pună podoabe în păr,
și misterioasele veverițe care fac să plouă de sus,
deasupra somnului tău, verdele mărunt al rămurișului.
O, frunză, fii fericită de-a pururi, să nu știi ce-i toamna,
[...] Citește tot
poezie clasică de Rafael Alberti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut
locuiesc într-o lume fără cer
jos se vede adunând un braț
crengi uscate
ele nu pot să ardă
a uitat sa iasă soarele să usuce pământul
știre incendiară
troacă, fost ministru de interne, arestat
greblă, finul și țigănci trimise la produs
Curtea Constituțională
un copil scâncește, nu mai are lapte
iarba a ars și pământul este uscat
doua veverițe se ceartă, pe o creangă
ea râde, simte că o să se rupă
copacul a fost tăiat, pădurea nu mai există
un bolovan uriaș sculptează inundații
cu chipul unui om rezemat într-o cârciumă
o fată frumoasă se simte părăsită, ia luat banca casa
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veverița și Martinică
- Ursule, de ce ești necăjit
Și te văd la tomberoane?
Pe mulți am auzit
Că duci lipsă de mâncare.
Ia, nu mai fi carnivor,
Lasă carnea și grăsime,
Fii ca mine herbivor
Și trăiești foarte bine.
Eu mănânc nuci din nuc
Și alune de pădure,
Mă alungă omul, eu fug,
Dar îmi este foarte bine.
Mai sar din creangă'n creangă
Prin livezile cu mere,
Nu-s bolnavă, nici beteagă
Pentru mine e o plăcere.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inainte de Crăciun
Peste tot plin este de zăpadă,
Neaua-și arată mantaua sa dalbă,
Renii se plimbă, aleargă-n pădure,
Din pomi zăpada în roiuri se cerne,
Pe întinderea pustie, fără de nume
Se văd pe alocuri, pași și urme...
Soarele apare, pe cerul roșiatic,
Si noaptea dispare, se retrage apatic.
Zorii de gheață răsar pe alocuri,
Veverițele se joacă-n stejarii de-alături.
Codrul fremătând, se-apleacă agale,
Peste cărarea argintie, netedă, pustie,
Pescarii la copcă, pescuiesc în vale,
Cu undițe străvechi, pe lacul cel mare.
[...] Citește tot
poezie de Edmond Ioan Siladie (19 decembrie 2019)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se apropie April
Deasupra codrului trufaș,
E-un soare palid cum e ceara
Și spune blândul toporaș,
Că iarăși vine primăvara.
...
Dar ghiocelul, pesimist,
Încovoiat și cam docil,
Se vaită amărât și trist,
Că va mai ninge și-n APRIL.
...
Iar veverița săltăreață,
Cu coada ei ca o minune,
Se-agită dis de dimineață,
Să cate-n scorburi trei alune.
...
O cioară neagră și zurlie,
Când norii nu mai prind să cearnă,
Se gudură de bucurie,
Că a ieșit și ea din iarnă.
...
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădure nebună
--ocoliți pădurea!
se aud șoaptele ploii pe pomeții pietrelor fierbinți
--lăsați pădurea în pace!
murmură vântul dansând cu colbul la braț în văzduh
vânătorul speriat caută din priviri poteci ocolitoare
iar tăietorul se uită cu spaimă în luciul securii
și cu fereală face cale întoarsă
de departe pădurea cu pleoapele închise vibrează a taină
iar lumea temătoare privește peste umăr și
pașii grăbiți, sfărâmicioși se aud tot mai slab
pădurea nu ascunde un zmeu sau o ghionoaie
nu există farmece cumplite sau spirite neliniștite
nici o vrăjitoare nu-i așteaptă pe hansel și gretel
răufăcători puși pe jafuri nu-și au sălașuri în poieni
nu afli ștreanguri în care atârnă oameni
trași de picioare de angoasele sinuciderii
pădurea este o oază cu miresme de libertate
[...] Citește tot
poezie de Vasile Lungeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tenacitate
Ascuns adânc, într-o pădure deasă,
Un mic păianjen plin de zel trudea
Să-și țeasă pânza fină și frumoasă,
Ca să mai prindă câte-o muscă-n ea.
Și isprăvind într-un târziu lucrarea
S-a tras deoparte și a adormit
Fiindcă-l epuizase încordarea
Și se simțea în pânză ocrotit.
A doua zi, o veveriță mare,
Ce a sărit pe-un ram alăturat,
Cu coada a lovit, din întâmplare,
Și minunata pânză i-a stricat.
Privind neputincios nenorocirea,
În loc să se agite în zadar,
Păianjenul, că aceasta-i este firea,
S-a apucat să-și țeasă pânza iar.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (26 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pandantive vii...
Când luna vălul de mătase își scutura,
Pe toată valea răpusă de tăcere,
Îmbrobodiți în scutecul iubirii,
Vrăjile nopții pe drumuri ne purtau,
Sfidând statura lunii pline.
Și mânâ în mână colindam păduri, câmpii virgine,
Botezate de mirul florilor alese enigmatic,
Descântați de spiritul divin și singuratic,
Ne înfrățeam cu cerbul mândru și ciuta săltăreață,
Când veverițele se speriau de șoapta noastră,
De orice foșnet viu din lumea lor măreță.
Ce înalt era focul, ce-l ațâța-i voios,
Cu cetină de brad sfidând bolta crească și pădurea,
Mă răsfățai cu glume și gesturi copilărești,
Ca amintirii noastre să nu-i știrbim statura,
Când pipa fericirii noi amândoi scrumam.
Potcoava găsită, acum e mărturia.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (12 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ursulețul
Rătăcit în toamna gri din pădurea întristată,
stă un puișor de urs, fără mamă, fără tată.
Doi ogari și-un vânător, lacomi, răi, ca scoși din minți,
isprăvind un joc murdar, l-au lăsat fără părinți.
Mic, cuminte, ne-nțărcat, habar n-are ce-l așteaptă!
Tot ce știe-acuma e c-ar bea lăptic-o găleată.
Plânge peste el stejarul și îl mângâie cu frunze,
ghinde cu pălăriuțe și-amintiri de buburuze.
Obosit și-nfometat, ațipește și visează
că stă la o masă mare și pădurea-l ospătează.
Masa e o buturugă și-o veveriță 'i-ntinde
un menu cu bunătățuri, preparate doar din... ghinde.
Ursulețul se-ntristează și începe să scâncească...
Se întreabă ce va face? Fără lapte, cum să crească?!
Și, frecându-și ochișorii, glasul mamei, clar aude:
" -Dragul meu copil, poți crește, mâncând numai ghinde crude!"
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pipăruș modern
A fost ce-a fost. De n-ar fi fost,
Achim ar fi șezut acasă;
Dar după ce Savinca lasă
Pe-Achim în ajunări și post,
El, zău! nu face lucru prost,
De-și cată draga-i jupâneasă.
Dar vezi! Achim era-nsurat
Cu fata lui Mihai Terinte:
Femeie bună și cuminte,
Cum alta nu găsești în sat,
Și oablă-n mers și dreaptă-n stat
Și rumenă, părea o fragă-
Rar om, să n-o găsească dragă!
Avea doi ochi de brebenei,
Să mori cercând viață-n ei;
Și-avea obraz rotund, molatec;
Deci nu-i mirare, dragii mei,
Savinca da din ochi scântei
Și-Achim era tot-tot jeratec.
Dar într-o zi poznit itos!-
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre păduri și veverițe, adresa este: