păr blond şi păr şaten

Unei plimbăreţe nocturne

De eşti blondă sau şatenă
Nu umbla prin parc haihui.
Caută-ţi mai bine-o scenă
Unde poţi bate un cui.

epigramă de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşcatele vs. blonde, brunete şi şatene

Brunetele sunt mai deştepte,
Şatenele-s mai înţelepte,
Blondinele sunt mai sexoase,
Roşcatele sunt mai focoase!...

madrigal de George Budoi (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capriciile naturii

Desigur, e un fenomen
Că n-ai ajuns la psihiatru:
Nevasta blondă, el şaten,
Iar copilaşul lor... mulatru!

epigramă de Victor Macarevici din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia

Nu ţine cont de vârstă, gen,
Că eşti om blond, brunet, şaten,
Şi nici de treapta socială:
Prostia e... universală.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (8 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum Picasso, eu am avut perioada şatenă, neagră, blondă, iar acum, cea caruntă... Sper să nu ajung la chelie ca el.

Beatrice Vaisman (1 noiembrie 2021)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părul meu e şaten. Închis. Peruca blondă cu care mă vedeţi a fost norocul meu, după ce o dau jos pot merge oriunde fără să fiu recunoscută.

citat din Emilia Clarke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu avea nici unde să fugă, nici unde să se ascundă, pentru a scăpa de acele domnişoare dezlănţuite, urmate de restul oamenilor, care nu prea înţelegeau încă despre cine era vorba, dar veneau să vadă, poate vor reuşi să afle. Imediat, Lucian se văzu îmbrăţişat din mai multe direcţii. Blonde, brunete, şatene, roşcate, trăgeau de el, mai-mai să-i sfâşie tricoul; noroc că se schimbase totuşi de uniformă, altminteri aceasta n-ar fi avut o soartă prea bună. O domnişoară blondă, înaltă, îi luă şapca de pe cap şi nu i-o mai înapoie. O alta, şatenă, se alese cu ochelarii lui de soare. El le recunoştea, parcă, dar oare ce putea face? Cum să scape de ele? Iar acum, fără ochelari şi şapcă, cu chipul dezvelit, era o ţintă precisă chiar şi pentru reporterii sosiţi la Institut. Feri cât putu rucsacul, ca uniforma lui să nu păţească nimic.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre culorile

Culoarea pielii mele este cumva ciocolatie
Rozalie gălbuie albă.
Ochii mei sunt cenuşii albăstrii verzi,
Dar mi s-a spus că noaptea par partocalii.
Părul meu este roşcat blond castaniu,
Dar sclipeşte ca argintul când este umed.
Cât despre culorile pe care le port înlăuntrul meu...
N-au fost încă inventate.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul nopţii

aş vrea să-ntreb la despărţire
în câte paturi de mahon
ai presărat petale fine
în părul castaniu sau blond

târzie iarnă se aşterne
în filele din calendar
nu-ntinde mâna, o simt rece
iar gustul nopţii e amar

ciorchini de stele desenează
abisul cel nemărginit
povestea noastră cea frumoasă
ajuns-a astăzi la sfârşit

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Să nu faceţi referire la bancuri cu blonde şi să nu vă mire: eu sunt o şatenă sub acoperire!": vorbele mamei mele pe care mi le amintesc perfect şi care mă uimeau încă din copilărie. Ce voia să transmită interlocutorilor săi? Eram categoric fascinat de magnetismul, frumuseţea, inteligenţa, înţelepciunea ei şi mai ales de iubirea sa faţă de mine care ţâşnea ca o fântână arteziană şi pătrundea în toate gândurile şi colţurile inimii mele...

Michelle Rosenberg în Secretomanul Şarmant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunganul se calmase; îi venise inima la loc. Drept urmare, nu putu rezista fără a despacheta o ciocolată mare, cu alune de pădure. Îi oferi şi Adelei câteva cubuleţe; fata nu-l refuză. Se mai plimbară puţin, ţinându-se de mână, zâmbindu-şi din când în când unul altuia. Nistor o admira, dar şi Adela pe el. Îl găsea drăguţ, atrăgător. Şi de ce nu; băiatul avea farmecul lui. Îl dezavantaja puţin înălţimea, dar nefiind nici prea gras, nici prea slab, avea o alură atletică. Chipul îi era tare plăcut, cu trăsături fine, bine conturate, încadrat de părul său şaten; nici blond, nici brunet. Iar ochii, cu o privire ştrengărească, nu erau nici verzi, nici albaştri, ci o stranie combinaţie dintre acestea două, deşi nici una nu era predominantă. Prin urmare, nimeni nu putea spune cu precizie ce culoare aveau ochii lui. Deci, bineînţeles, Adelei nu-i era ruşine să meargă lângă unul ca el, doar nu avea de ce.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricum ai fi

Femeie cu ochi albaştri,
Plângi cu lacrimi mari, cât aştrii,
Şi zâmbeşti curat, ca zarea,
Chipul tău reflectă marea

Femeie cu ochi căprui,
De ce taci? De ce nu spui?
Tu iubeşti intens şi poate
Mai puternic decât toate

Femeie cu ochii verzi,
Mă priveşti... oare mă vezi?
Eşti atâta de frumoasă,
Floarea florilor în casă

Femeie cu ochii negri,
Atât de frumoşi, integri,
Care mă pătrund profund,
În simţire şi în gând

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din suflet

Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roşcat
Să scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă îşi ascund culoarea sub alte culori

Să scriu despre ochii lor
Albaştri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaştri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu ştiu...
Mă înnebuneşte culoarea ochilor de flori

Să scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infern

I

Morminte se deschid în noapte
Şi toamna-şi plânge galbenul amar,
Iar negre-mi coaste-s şapte,
Ce mi le-ai smuls printr-un calvar.

Ţi le-ai înfipt în spate, pe o parte,
Să-ţi faci o aripă de zmeu,
Să zbori spre fericiri deşarte,
Mai presus să fii, ca Dumnezeu.

Şi nu eşti singur, cârdu-i colosal,
Doar draci înfierbântaţi ce au,
Fiece, câte-un păcat universal,
Pentru câte-o coastă ce îţi dau.

Hilar îţi pui lopata-n cârcă,
Groapă să îmi sapi pe seară,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru-Spiridon Voicilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!