Citate despre pagubă și religie
citate despre pagubă și religie (inclusiv în versuri).
Nu e necesar pentru un principe să fie milos, drept, uman, onest sau religios este doar necesar să pară așa. Să crezi în aceste calități e păgubos; să pretinzi că le ai poate fi însă folositor.
Niccolo Machiavelli în Principele
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bogăția trăiește cumpărând, zile în dauna divinității...
Corneliu Vornicu în autocitat (13 aprilie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În perspectiva veșniciei
Cum viața-ntreagă am tânjit la Rai
Oprit de sfinți ca în păcat să cad,
De-acum, Sân-Petru, ai putea să-mi dai
Ca... daune, mici escapade-n Iad?
epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să zicem: poate Dumnezeu există, poate nu există... Să cântărim câștigul sau paguba pe care le-am avea dacă spunem că Dumnezeu există. Sunt două posibilități: dacă câștigi, câștigi totul, dacă pierzi, nu pierzi nimic. Deci nu mai șovăi, pariază că El există!
citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cât ne gândim mai mult la dogmele și principiile religiei, cu atât ne convingem mai mult că singurul lor țel constă în apărarea intereselor tiranilor și clerului, în dauna intereselor societății.
Baronul d'Holbach în Cugetări despre religie (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această consimțire o numim la propriu păcat, adică vina sufletului prin care acesta ne face pasibili de învinovățire, sau care este socotită răspunzătoare în fața lui Dumnezeu. Căci ce este oare această consimțire dacă nu disprețul față de Dumnezeu, o ofensă adusă Lui? Căci ofensa adusă lui Dumnezeu nu constă în vreo daună, ci în dispreț, deoarece El este puterea supremă pe care nicio daună n-o poate leza dar care pedepsește disprețul față de ea.
Pierre Abelard în Etica, III
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipsa de viziune a indivizilor în mod democratic aleși poate ajunge păguboasă până la Dumnezeu. Cu greu o mai îndrepți.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biserica lui Christos este acolo unde sufletele credincioase Domnului stau ca boabele de strugure în maturitate și dulceață, nu acolo unde stau risipiți în confortul material izbitor ochiului, dar păgubos sufletului.
Sanda Tulics în Șoaptele Luminii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt total pentru separarea Bisericii de Stat, fiindcă văd că cele două instituții și separat fac destulă pagubă, așa că unirea lor ar fi o moarte sigură.
citat din George Carlin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu are câte o lecție pentru fiecare, ca să îl trezească. La unul o boală, la altul o pagubă, la altul alt necaz, ca să ne trezească conștiința.
citat din Mihai Coadă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp frumos
Un pământ roditor
O lună cumsecade
O mare bucuroasă de oaspeți
Un soare surâzând
Deasupra apei
Copilele sărace
Și toți băieții de pe lume
Se lasă pradă celei mai profunde bucurii
Nu va mai fi vară nu va mai fi iarnă
Nu vor mai fi toamnă primăvară
Numai timp frumos tot timpul
Și Dumnezeu zvârlit din raiul pământesc
De-acești copii simpatici
Ce nu-l mai recunosc drept părinte-al lui Adam și-al Evei
Se duce la uzină să-și caute de lucru
De lucru pentru el și pentru al său șarpe
Dar nu mai sunt uzine
E numai
Un pământ roditor
O lună cumsecade
[...] Citește tot
poezie clasică de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lauda
De laude răsună glia,
O fac titrații și netoții
De parcă toți compatrioții
Ar fi uitat ce-i modestia
Asociată cu prostia,
E lauda, o știu și hoții
Și parcă am dori cu toții
Să compromitem România
Cum tot românul e fudul,
De la opincă pân-la bossi
Nu cred că pătimim destul
La cât suntem de "păguboși",
Că e poporul prea credul
Iar șefii nu-i sunt "credincioși".
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la pagubă și religie, dar cu o relevanță mică.
Ultima trăsură
Astăzi am pierdut din nou trăsura
Următoarea vine doar la anul
Și m-au dat afară de la hanul
În care îmi țineam harababura
Am renunțat pe rând la câte toate
M-au însoțit în viața asta scurtă
Un pachet de cărți că pentru burtă
Zoresc braunian atâtea gloate
"- Ia-mă nene!", le fac semn la toți
Demnitarii care au calești
De care dragul meu să te ferești
De nu vrei să nimerești sub roți
Și-aștept așa de-o veșnicie poate
Un cățel chiar mi-a stropit pachetul
Că mi-a venit să-l prind de cap procletul
Să-mi plătească daunele toate
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiritul (în esența sa, etern) se folosește de materie (care este efemeră în toate formele sale), drept material didactic, care evoluează tot mai mult în decursul experiențelor nesfârșite ale sufletului, având drept scop atingerea comuniunii cu Supremul Dumnezeu. Atunci când prejudiciem materia, noi practic complicăm și întârziem planul prestabilit pentru noi, care este esențial în vederea progresului nostru spiritual.
Chico Xavier în În slujba vieții eterne (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
României, de ziua ei - 1 Decembrie
Nu ești tu de vină, țară,
Că te-au înșelat ai tăi,
Că satrapii de afară
Îți provoacă vânătăi.
Nu ești tu de vină, țară,
Că sunt Iude-n neamul tău,
Că ne fură, ne separă,
Ăl din frunte sămădău.
Nu ești de vină, țară,
Că-s hotarele ciuntite
Pentru-a nu știu câta oară
De popoarele smintite.
Nu ești tu de vină, țară,
Dar sa-ți fure Marea Neagră?
Marea însăși se prepară
De-a se despica întreagă.
[...] Citește tot
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumos... ce frumos este atunci când credința nu se negociază, nu se vinde, nu se "folosește" cu fudulie și rea voință și nici nu devine o povară ori mai rău, o anatemă în mâinile slujitorilor Domnului... nu avem nevoie mereu de intermediari, biserica nu este o instituție și nici un drept al celor ce-și înfoaie staturile crezând că sufletele se păstoresc cu biciul și cu amenințările urgiilor cerului, e locul sacru în care intri să-ți primenești sufletul și să-ți găsești liniștea. Îmi pare că pe zi ce trece, credința devine un bestseller de care uiți să-l mai recitești, fiind practic siluită de cei ce cred în adevărul propriu, în dauna iertării fără de patimă... în nemernicia mea, nedus de mulți ani la biserică, am îndrăznit să-l caut în gânduri pe Dumnezeu, simțind mereu un înger păzitor pe umărul stâng... nu cred că cineva - oricine ar fi el - îmi poate interzice să-L doresc în ființa mea pe Dumnezeu, cu sau fără biserică între noi... Dar nu afirm că trebuie ocolită biserica ca și instituție, fanatismul însă și mai ales, falsitatea cu care ne este "servită" credința, văzând fățărnicia celor numiți să răspândească cuvântul Domnului (mai mult sau mai puțin) asta mă omoară! Clerul - dacă-l pot numi așa - este cel care mie nu-mi inspiră încredere. Nu la monahi mă refer, realitatea este că cei din fața norodului au POS-ul la purtator, nu degeaba se spune să faci ce zice popa și nu ce face el!
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry
Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry.
Pentru că el e slujitorul Dumnezeului cel Viu,
pe care-L servește zilnic cu credință.
Pentru că de la prima vedere a gloriei Domnului la Răsărit
el, în felul lui, I s-a-nchinat.
Pentru că asta se face prin rotunda încununare a trupului
de șapte ori cu grațioasă rapiditate.
Pentru că el sare să prindă aroma de cătușnică,
o binecuvântare a Domnului, un răspuns la rugăciunile lui.
Pentru că se răsucește-n orice ghicitoare pentru a-i afla răspunsul.
Pentru că, făcându-și datoria și primind binecuvântarea,
el capătă tot mai multă încredere în sine.
Pentru că așa ceva se face în zece feluri.
În primul rând, el se uită la labele din față, să vadă dacă-s curate.
În al doilea, împinge cu labele-n spate, să se-asigure că locul e liber.
În al treilea, își extinde trupul cu labele întinse-n față.
În al patrulea, își ascute ghearele de-un lemn.
În al cincilea, își curăță blănița.
În al șaselea, se rostogolește pe mochetă.
În al șaptelea, se puricește pentru a se asigura
[...] Citește tot
poezie de Christopher Smart,1722-1771, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căsătoria din zilele noastre este munca diabolică a bisericii creștine. Privită fără pasiune și prejudiciu, legile căsătoriei din prezent sunt absolut imorale. Se presupune că legile căsătoriei de azi au fost scrise pentru protejarea familiei, dar au condus de fapt la declinul numărului membrilor familiilor. După război... se va înceta forțarea monogamiei asupra unei omeniri imorale. SS și eroii acestui război vor avea privilegii speciale. Vor avea dreptul imediat de a avea o a 2-a soție, care va fi considerată la fel de legitimă ca și prima. Permisiunea de a avea două soții va fi un semn al distincției.
citat din Heinrich Himmler (3 mai 1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero
oricât de mare l-aș desena cu creta
pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare
pe care-l simt și eu
din când în când sau aiurea
între două grătare și un acatist
când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceeași limbă cu care dau dracului
toată însăileala asta de galaxii și găuri negre
printre supernove și mai știu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi mă caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale
în care se fluieră a pagubă
sau doar se sâsâie
oricum infinitul nu are nevoie nici de șansă
nici de îndoiala mea netoată
să tot fie infinit
chiar și să se întoarcă în sine
cum o facem și noi din când în când
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manuscrisele de la marea lume moartă
Din jurnalul unei tipe necunoscute
am scos taina: cum să colorăm iarba iarna.
Am senzația că v-am mai spus asta.
Continui să cred, că sfârșitul lumii a fost anul trecut
iar acum orbecăim într-o pungă de timp,
căutând altă lumină și alt întuneric.
Noi rătăceam resemnați, intrările din noi.
Uneori, femeia erai chiar tu,
alteori erai doar o imagine, cu aceleași detalii.
Întunericul meticulos pășea în urma noastră,
ca un fachir pe cioburi de amfore demodate.
Pierzând simțul tactil,
o vreme pipăibilă și bună
se scurgea, printre veșnicii înnoptate.
Din câte știu, n-aveau nici lună!
Aș fi putut să mă ridic și să plec,
recunoscându-i lui Dumnezeu
zilele pline de bârfe și minciuni...
dar afară e-o bătaie cu manuscrise
și poemele grele făceau pagube mari,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre pagubă și religie, adresa este: