pian şi poezie

Mama scria versuri ocazional, cânta cu o voce exactă de soprană, acompaniată de tatăl meu la pian. Era o atmosferă artistică în casă, ceea ce, evident, mi-a căşunat în bine.

Nina Cassian în revista Tango Marea Dragoste
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alternativă la dor

O noapte da şi-o noapte nu
ghiceşte-mi dragoste doar tu

O zi lumină o alta nu-i
nici cât floarea de gutui

Ramur cu flori iubita mea
printre poeme ai dispărea

Şi nopţi în şir parcă te caut
doar c-o vioară şi c-un flaut

Doar c-un pian şi-o pianină
muzica sferelor este divină

Şi-ngenunchez parcă-n poem
doar c-un sonet ca să te chem

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (6 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă poetică

Ploaia şi
deodată stelele
s-au revărsat în afara cerului,
peste lume.
Unele s-au aşezat
aici în marginea albă a paginii
şi aşteaptă să se nască poemul
în camera tăcută cu pian,
sau pe strada îngustă a vechiului oraş.
Adun câteva sentimente,
le aşez pe hârtie,
modelând cu grijă literele, cuvintele.
Îmi scot din piept inima
şi le încălzesc la flacăra ei.
Întinde mâna,
poţi să o atingi, să o săruţi...
Ai grijă să o aşezi la loc.
Din ea ies visele mele
ca nişte păsări
care fac autostopul

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ali, spre deosebire de Colin, nu era nici înalt, nici frumos, nu fusese ilegalist, nu-i plăcea poezia modernă, dar m-am îndrăgostit de el până peste cap şi fără argumente. (...) Când mă ascultase cântând la Ateneu sonata mea pentru pian şi vioară (cu Mircea Săulescu) i-a spus surorii lui, care stătea lângă el: eu cu femeia asta am să mă însor...

Nina Cassian în Memoria ca zestre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi gemene

Tristul pian într-o sală şedea
Şi mâna iubirii o tot aştepta.
Degete lungi el îşi imagina,
Că ar luneca pe clapa sa

Şi-atunci pianul cânta:
Vino, fetiţo, să mă mângâi,
Vreau dorul tău sub căpătâi!
În noi acorduri, să tresar uşor,

Sub mâna ta să simt că zbor,
Să-mi fii bucurie şi-amor!
Vino, să-mi scrii o poezie
Şi note dulci îţi dau, o mie!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi multumesc!

În primul rând,
Îţi multumesc!
Ca te-ai oprit puţin,
Din mica ta călătorie,
Prin această viaţă,
În gara fără trenuri!
Doar litere amestecate,
Vei găsi...
Un curcubeu,
Ce eu l-am transformat, în poezie!
În care litera, îmi este notă muzicală.
Un sunet de pian,
Vioara sau poate-o notă răguşită de contrabas.
Oricine poate scrie pe portativul sufletului meu...
În gama poeziei,
În care frumuseţea, iubirea, speranţta şi absurdul,
Alcătuiesc culorile... penelul... literelor mele,
Ce dau seva, vieţii şi scrisului!
Mie imi e de ajuns o clipă, un cuvânt.
Minut ce pentru tine, poate fi chiar aruncat în vânt...

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inteligenţe multiple

dacă scrii un poem
şi aripi fermecate fâlfâie în piept
bătăile lor sunt la fel de suave, precum
sunetele pianului, când se-mpletesc
într-un cântec de leagăn
şi atât de dulci, înţelegi de ce
acordurile lirei
au o dulceaţă
poetică

dacă rezolvi o ecuaţie
şi rotiţe fără de cusur ţi se-nvârt în creier
se rotesc la fel de repede, precum
piciorul balerinei, când se-mpleteşte
într-o piruetă
şi atât de exact, înţelegi de ce
mişcările unui boxer
au o precizie
matematică

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de toamnă

Petale de toamna mai plâng peste noi,

E vremea frumoasă, chiar daca sunt ploi,

Ne picura viaţa petale de vis

In păr peste ochi, peste frunti de abis.

Mai trece un an, in toamna intrăm

Pe-aripi de Iubire cu Viaţa zburăm,

Minune e Oameni sa poţi să zâmbeşti

Să numeri petale şi frunze cereşti
.

E viaţa şi vara şi toamna arzând

E şi primavara muiata-n Cuvânt

[...] Citeşte tot

poezie de Felicia Felidiorean (25 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi vreau să uit...

Azi vreau să uit...
Toamna la răscrucea iernii,
O stea zăvorâtă în lacrimă,
Un măr, stingher, pe claviatura pianului,
O floare adormită în versuri cu rimă,
Un ultim vals rămas în aburul ceştii de cafea,
Un spic de grâu în leagănul valului albastru,
Un fir de nisip cules din clepsidra timpului
şi încuiat în pandantivul meu inimă...
O amintire, veşnic încriptată pe o piatră funerară,
O literă rătăcită de cuvântul neterminat,
Adierea vântului, captivă într-un evantai,
O lumânare aprinsă în temniţa sufletului
... şi zborul captiv într-o pană...

Azi vreau să uit
Ca şi când mi-aş aminti totul...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia ta

La ce visezi iubito în timp ce-afară plouă,
Mă vezi un nor sau poate, o lacrimă de rouă?
Acolo-n curcubeul iubirilor lumeşti,
Pe cine vezi iubito, pe cine tu iubeşti?

Să fiu eu curcubeul ce din furtună apare,
Sorbind nectaru-ţi dulce cu-a buzelor ardoare?
Sau un pian cu clape ce-ţi cântă în surdină,
Poeme de iubire în nopţi cu lună plină?

Hai spune tu iubito, mă vezi o primavară,
Ce înfloreşte-n vise pe-acorduri de vioară?
Sau poate sunt eu vântul ce bat de-al vieţii dor,
Prin gândurile tale, cu şoapte de amor?

Ori poate sunt o toamnă uitată în noi doi,
Cu simfonii de frunze şi cu cernite ploi?
Sau sunt eu iarna care cu picuri mici de gheaţă,
Ţi-aştern mii de săruturi pe-a buzelor dulceaţă?

[...] Citeşte tot

poezie de Gabi Costin (15 octombrie 2015)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea, mâhnirea sau umbra nucilor

cafeaua-nvolburată într-o cană
o rugăciune-n strană
un pian
rostogolindu-se pe scări de porţelan

parcă adie la fereastră
o pagină de testament
o piatră dintr-un monument
sau un grăunte de nisip
care se-ncurcă-n rămăşiţe
băgate în cuptoare

vreţi
să ne lipsim şi de poeţi?

şi totuşi
ce se-ntâmplă, oare?

nimic
e doar cafeaua-nvolburată într-o cană

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues funerar

Aruncaţi telefonul şi opriţi ceasornicele, iute,
Daţi câinelui un os baban să nu mai latre-n curte,
Trageţi capacul la pian şi-n surdina marşului funebru
Chemaţi bocitoarele, şi scoateţi afară sicriul negru.

Aeroplanele să-înşire din cercuri largi de fum
Litere pe cer, scriind mesajul: El este Mort de-acum.
Puneţi mătasea doliului la gât alb de porumbei,
Iar poliţiştii să poarte mănuşi negre-n trafic şi pe-alei.

A fost Nordul şi Sudul meu, a fost Estul şi Vestul,
Zilele de lucru, duminicile – şi tot restul,
Amiaza, noaptea, poezia mea ştiută pe de rost,
Credeam că dragostea-i eternă. Am fost prost.

Să n-aud de stele, suflaţi în lampa lor pentru vecie,
Demontaţi soarele şi băgaţi luna la cutie,
Goliţi oceanele, strângeţi pădurea – ‘geaba se dă brează –
Pentru că din clipa asta nimic nu mai contează.

poezie clasică de Wystan Hugh Auden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ultragiant

Într-una din nopţile mele am făcut dragoste cu o servitoare
Totul a fost pe neaşteptare şi aproape fără voia mea.
Era undeva într-un oraş murdar de provincie
Şi locuiam la prietenul meu din copilărie.

Într-o seară am rătăcit singur pe străzi şi când m-am întors
Servitoarea făcea patul în camera mea
Era o servitoare tânără şi negricioasă
Mi-a spus că toţi ai casei sunt plecaţi în oraş la plimbare
A zâmbit
Şi a trecut pe lângă mine de nenumărate ori.

Eram destrămat în seara aceea şi n-aveam nicio poftă să fac dragoste
Dar servitoarea era tânără
Nu cred să fi avut mai mult de şaisprezece ani
Şi cum se aşezase aproape pe pat, parcă aşteptând
M-am apropiat zâmbind şi am întrebat-o cum o cheamă.

Mi-a spus un nume oarecare, mi se pare că Maria
I-am spus că e frumos, ea s-a prefăcut că se ruşinează,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Geo Bogza din Poemul invectivă (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bebică Ghiţă

Binecunoscut ca pictor,
Este un veşnic visător,
Brav, se avântă cu muza
In al poeziei zbor...
Cântând chiar şi la chitară,
Are har de pianist...

Grabnic, lemnul modelează,
Harul său nu stă pe loc,
Iscusinţa sa creează
Tot ce muza îi dictează...
Are suflet de artist.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel de toamnă

În toamna cu păducheria colcăind
Îmi cade bruma pe pianul mort
O partitură tristă-n piept îmi prind
Şi scap pe jos poemul meu avort

Gutuii se scălâmbăie la stele
Şi nucii-şi plâng nevoile păgâne
Furtuna se dezmiardă-n nopţi tembele
Şi răvăşeşte cinic o minune

Ca un asin tâmp rage patefonul
De se zbârleşte dealul îngrozit
Un greier înroşeşte telefonul
Sunând prelung la polul infinit

Şi în acest pastel de toamnă udă
Zdrobesc poemul sub blacheul rece
Mă urmăreşte nemurirea nudă
O lepră care parcă nu-mi mai trece

poezie de Mihail Soare din Înger de prisos (2007)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amar de toţi şi de toate

Un lampagiu în mintea mea
mai suflă iar în câte-o stea
că-i dimineaţă ori târziu
c-am apucat sau nu să scriu

Eu suflu-n cer că e fierbinte
şi poate îmi aduc aminte
pe lumea asta ce mai caut
de scriu sonete doar la flaut

Tăcerea cântă la pian
şi eu nu pot să-i dau un ban
că punga mea precum se ştie
e goală rău şi e zurlie

Şi către cer cu faţa-n sus
prietenii cu toţi s-au dus

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 august 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grota

mă tulbura pentru că era înaltă
nu reuşeam să mă lovesc
cu capul de tavan niciodată
şi asta mă necăjeşte
când te loveşti de pragul de sus
vezi pragul de jos
doream să văd ce e jos
să cobor pe pământ să fiu
tulburat ca toţi oamenii
obişnuiţi cu râsul cu plânsul
să dorm pe un pat plin
de seducţie de dezmăţ
să plâng cântând la chitară
degetele să le tăvălesc pe clapele
unui pian fără coadă
să scriu poeme cu buzele
pe pielea ta catifelată
voi înşira versuri
grota mă face să cerşesc
o viaţă obişnuită

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţa amintirilor se topeşte şi nu mai văd bojdeuca cea veche de lut. Mă opresc şi mama, cu părul alb ca pânzele celea din copilărie, aleargă în întâmpinarea mea. Mă înfior de fiecare dată când îmi aduc aminte de ochii ei umezi de bucurie. Ca şi acum, când stau la masa de scris, cu pianul în preajmă, care tace şi el pentru a-şi aduna gândurile... Ce straniu e!... Cum se întâmplă astăzi că eu sunt compozitor şi nu plugar, scriu muzică şi nu cresc pâine? Şi iarăşi prind a răscoli amintirile... Aplauze, aplauze... Şi numai mama în sală plânge. Alături de ea, întotdeauna mic, o întreb: "De ce plângi, mamă?". "Dacă ai şti, îmi răspunde, cum mă doare sufletul... şi dacă ai şti cât de bucuroasă sunt că am ajuns până în această zi...". Bucuriile şi suferinţele mamei. Nu ştiu dacă este o muzică mai frumoasă decît vocea mamei. Încerc să o pun pe note şi atunci cântecul ei de leagăn, pe care l-am uitat de mult, îl simt şi îl aud cântat în filmul "Maria, Mirabela". Încerc să-i surprind în sunete paşii ei uşori şi mereu grăbiţi şi, poate, anume atunci o văd alunecând pe Cătălina, fata de vis şi de basm a Luceafărului Poeziei noastre. Ce izvor fantastic de melodii este memoria noastră!...

citat din Eugen Doga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impromptu

Frig obscen, cancerigen,
Poem mai trist decât Chopin
Transpus discret, bacovian,
Pentru vioară şi pian

Stridenţele de la chermeză
Tandem cu marea poloneză,
Visări pe caravela lui Columb
Se-ntunec-apele de plumb

Cum să nu suferi de ftizie
Solfegiind melancolie
În iarna asta grav-pustie
Pierdut cu lăutari prin suburbie...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire cu Bob Dylan

Încă n-a sunat de dezgheţ,
n-a sunat de lumină, iubito,
îmi vorbeşti de Bob Dylan,
de Amalia Rodrigues, degetele
îţi alunecă ca pe clapele unui pian
sub versurile lui Robert Marteau:
"Ah, sunt în centrul lumii;
fluturii se-neacă-n rafale,
le simt aripile,
chiar colbul gingaş şi desenul"...

Bucură-te, îmi spui, jucându-te
cu lumina cârlionţată a veiozei,
cum obişnuieşti cu cerceii – şi noi,
da, şi noi, suntem în centrul lumii;
Yves Montand, cântă, ciuleşte urechile,
iar peste o clipă, cine ştie, cu Ungaretti,
vom arunca seminţe porumbeilor
din Piaţa San- Marco.

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!