pian şi visare

Pian

Deodată am simţit că mă prefac în pian,
Cum apa in Cana Galileei s-a fost schimbat în vin
Degetele tale, cîntînd, au scos venin
Diafan.

Nu, nu, să nu mai atingi
Nici în joacă pianul prăfuit din culise;
n-ai putea să-l invingi
încărcindu-l cu vise:
Pianul nu mai viseaza decît la moartea lui
Moartea sunetelor, tuturora,
Cînd se va intoarce acasă pianistul Ulise
Ucigîndu-i pe-aceia cărora
Moartea nu le venise.

Daca îl mai atingi pe negru, pe alb, pe clape,
Pianul din somnul lui mut
Se va desprinde şi va merge pe ape
Păşind pe deasupra ca Isus la-nceput.

poezie de Viorel Ilisoi
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primavara inutilă

Sufocată de viaţa cu program
Şi de-acelaşi "va urma" cotidian
Al savanţilor cu barbă, cu şoşoni şi ochelari -
Pedagogi şi profesori octogenari
De algebră, geografie şi pian -
Primăvara
A izbit cu pumnu-n geam
Şi-a fugit din pension
De la "Notre-Dame de Sion".

I-am citit isprava-n calendar
Şi-am pornit îndată după ea
S-o-ntâlnesc în Cişmigiu
Sau la Şosea,
Cum făceam alt'dată-n fiecare an,
Când eram şi eu ca ea - un licean
Cu frecvenţa cursurilor pe… trotuar…

Dar de data asta, nu ştiu cum,
N-am dat nici măcar de urma ei pe drum...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu se întâmplă fără cauză. Nicio intuiţie nu se produce fără afecţiune; aşadar nici cea din vis. În vis, această afecţiune nu poate veni din afară, decât poate doar dacă izolarea a fost întreruptă, ceea ce este deja o trezire pe jumătate; urmează deci că afecţiunile care produc visarea iau fiinţă din lăuntrul organismului nostru. - Cele ce urmează le putem presupune cu mare probabilitate. Prin faptul că natura utilizează starea de repaos a maşinii (sau o şi produce) pentru a o repara pe aceasta, se întâmplă că, în cursul acestei intense activităţi, anumite impulsuri slabe răzbat până la acele părţi ale creierului a căror afecţiune în stare de veghe obişnuieşte să provoace intuiţia lumii exterioare. Or, prin faptul că, în somn, aceste părţi sunt afectate din interior din când în când fără regulă şi coerenţă (ca şi corzile unui pian atunci când curăţăm clapele), mintea îşi îndeplineşte imediat funcţiile obişnuite (să facă să răsune corzile) şi creează din aceste afecţiuni sporadice, natural, întotdeauna cu concursul amintirii celor trăite mai înainte, atât de neregulata şi totuşi atât de determinata, atât de uimitor de confuza şi totuşi atât de consecvent coerenta intuiţie a visului.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anomalii

Sufletul meu, copil tembel, cunoaşte,
Inima mea de bivol tînăr ştie
Că pe al lumii pat absurd de broaşte
Iubirea este o anomalie.

Să mai iubeşti cînd visul un negoţ e,
Să mai iubeşti cînd prea puţini au şale,
Cînd ne clocesc de-un veac prudente cloţe,
Acestea toate nu sînt stări normale.

Eu cînt la o vioară care doare,
Eu cînt la un pian bolnav de ciumă,
Cu voioşie şi cu disperare
Eu cînt un cîntec care mă consumă.

Nu-i profitabil să iubeşti cînd este
Mai profitabil să te faci că sîngeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduioşat de îngeri.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia ta

La ce visezi iubito în timp ce-afară plouă,
Mă vezi un nor sau poate, o lacrimă de rouă?
Acolo-n curcubeul iubirilor lumeşti,
Pe cine vezi iubito, pe cine tu iubeşti?

Să fiu eu curcubeul ce din furtună apare,
Sorbind nectaru-ţi dulce cu-a buzelor ardoare?
Sau un pian cu clape ce-ţi cântă în surdină,
Poeme de iubire în nopţi cu lună plină?

Hai spune tu iubito, mă vezi o primavară,
Ce înfloreşte-n vise pe-acorduri de vioară?
Sau poate sunt eu vântul ce bat de-al vieţii dor,
Prin gândurile tale, cu şoapte de amor?

Ori poate sunt o toamnă uitată în noi doi,
Cu simfonii de frunze şi cu cernite ploi?
Sau sunt eu iarna care cu picuri mici de gheaţă,
Ţi-aştern mii de săruturi pe-a buzelor dulceaţă?

[...] Citeşte tot

poezie de Gabi Costin (15 octombrie 2015)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă poetică

Ploaia şi
deodată stelele
s-au revărsat în afara cerului,
peste lume.
Unele s-au aşezat
aici în marginea albă a paginii
şi aşteaptă să se nască poemul
în camera tăcută cu pian,
sau pe strada îngustă a vechiului oraş.
Adun câteva sentimente,
le aşez pe hârtie,
modelând cu grijă literele, cuvintele.
Îmi scot din piept inima
şi le încălzesc la flacăra ei.
Întinde mâna,
poţi să o atingi, să o săruţi...
Ai grijă să o aşezi la loc.
Din ea ies visele mele
ca nişte păsări
care fac autostopul

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vechi tango

Un vechi tango şi dansu-ncepe lin
Cu paşii rari şi trupurile-aproape
Privirile duioase de sub pleoape
Au frumuseţea cerului senin.

Mi-e sufletul de încântare plin
Şi-ncearcă din visare să se-adape
Un vechi tango alunecă pe clape
La un pian ce cântă în suspin.

E adevărat sau numai o părere,
Doar clipele frumoase sunt tot rare?
Aleargă-n timp secunde efemere.

În universul cu a lui mişcare
Cu acel tangou cu dulcea-i mângâiere
Plin de tandreţe şi de-nfiorare.

poezie de Petre Gigea-Gorun din Lumini de amurg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg cromatic

Îmi înec dorul în propriul sânge—
Departe de tine, e starea ce tocmai am creat
Aprins de fantezii şi vise—
Stare de roşu.

Iubito, eşti departe, iar acuma—
Pianul zace melancolic şi trist,
Gândindu-se la noi doi—
Stare de mov.

Iubito, vino mai aproape, te rog—
Stinge-mi cu lacrimi, dorul ăsta trist
Că simt că nu mai rezist—
Stare de gri.

Iar în braţele tale calde, lasă-mă—
Amorul meu de plumb, încet să-l cresc
Se vede, acum zâmbesc—
Stare de verde.

poezie de Costyn Gilca (5 noiembrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe tu, departe eu

Departe tu, departe eu, înspre niciunde, nicăieri,
Ca două aripi de cocor, ce nu se-ating în zborul lor,
Himere-n vis de primăveri, impare umbre dintr-un ieri,
Ninsori de patimi în cuptor, destine, legi de muritor!

Scrisori în şoapte de zăpezi, miraje-n care sper să crezi,
Două magnolii despărţite, de anotimpuri diferite,
Nostalgic pian doinind amiezi, împăraţii de fluturi verzi,
Speranţe parcă aţipite, cerşind secunde risipite.

Trecute veri de amintire, mir de lavandă şi iubire,
Departe tu, departe eu, blestem ţesut cu fir de zmeu,
Poeme îngeri, plâns de mare, sorţi ferecate-n scoici de sare,
Parfum de clipe, tu şi eu, în răsărit de curcubeu!

Păşind spre-nalt, relicve vise, pastel de gânduri interzise.
Vor înflori petale oare în roşu mac de sărbătoare?
Tăcere, dor, solstiţii scrise, de zodii ninse, compromise,
Eu nu mai sunt, nu eşti în stare să alungăm din înserare!

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăciţi în primăvară

Foamea aprinsă-n suflet râvneşte ospeţe
Iubire se pierde-n felii de cer rumenit
Înserare-n cuvinte, săruturi răsleţe
În turnul din vis clopotele au amuţit.

Murmură un pian în clape de cireşe
Primăvara-n pene de păun s-a despletit,
Tărâm al iubirii se ţese-n seri leneşe,
Ţipăt verde-al câmpiei în pupilă-nflorit.

Liliacul ninge mierle-n sărut înnoptat
La geam borangicul din măr aprinde luna
Din pleoapa unui cais un vis s-a răsturnat
Strunele sângelui sparg zăvoare întruna.

Albastrul fluid al nopţii curge-n pahare
Din păpădii se-aprind felinare de ceară,
În somn de porumbei păianjeni ţes hotare
Şi-aruncă lacrima primăverii în seară.

[...] Citeşte tot

poezie de Alice Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

aş vrea să fiu copac, să nu mă vadă nici pădurea
aş vrea să fiu o floare, să râd spre soare
să-aud cum cântă marea
aş vrea să fiu o frunză, pe-o ramură lumină
aş vrea să fiu din nou, un început
şi-un nor să-mi cânte-n surdină
din pianul cerului cu ploaie şi cu vânt

aş vea să fiu, pian cu clape albe
iar degetele tale să le simt
aş vrea să-ţi fiu o noapte-n visuri
să-adorm cu tine-n gând

poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de toamnă

Petale de toamna mai plâng peste noi,

E vremea frumoasă, chiar daca sunt ploi,

Ne picura viaţa petale de vis

In păr peste ochi, peste frunti de abis.

Mai trece un an, in toamna intrăm

Pe-aripi de Iubire cu Viaţa zburăm,

Minune e Oameni sa poţi să zâmbeşti

Să numeri petale şi frunze cereşti
.

E viaţa şi vara şi toamna arzând

E şi primavara muiata-n Cuvânt

[...] Citeşte tot

poezie de Felicia Felidiorean (25 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bebică Ghiţă

Binecunoscut ca pictor,
Este un veşnic visător,
Brav, se avântă cu muza
In al poeziei zbor...
Cântând chiar şi la chitară,
Are har de pianist...

Grabnic, lemnul modelează,
Harul său nu stă pe loc,
Iscusinţa sa creează
Tot ce muza îi dictează...
Are suflet de artist.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucărie

ea stătea cu chirie într-o oglindă de pradă cu dinţi de zăpadă. ea îşi plătea sângele cu o fotografie pentru fiecare călătorie. ea se spăla corect pe dinţi şi pe viaţă, fără anestezie. ea mergea cu iubi la piaţă, să cumpere biscuiţi pentru o lebădă de hârtie. timpul se măsura în ceai de iasomie, se înmulţea cu dulceaţă, se înălţa până la aceeaşi stea nătăfleaţă, care într-o dimineaţă a chiulit de la lecţia de astrologie. atunci, toamna a intrat printr-o fracţie în bucătărie, cu un aer de nevinovăţie, camuflată într-o pisică de ceaţă şi a început să sape cu insomnie, sub pleoape de sare, până la rădăcina florii de soare. într-o noapte, pe când se scălda într-o lacrimă de lapte, a alunecat din beţie într-un melc din copilărie şi uite aşa, foarte zurlie, şi-a tras un glonte de marţipan, care-a intrat într-un pian, care trecea din întâmplare printr-un vis uitat deschis la colivie, care s-a sinucis, dulce şi clasic, într-o simfonie. uşor bacovian, îngerul gardian a trimis îndată trei tristeţi şi o castană coaptă de monotonie, să culeagă amprentele ploii de mătase, acuzată de igrasie până la oase. şi astăzi se mai se descoase această grozăvie. aici, la cofetărie.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabloul cu scoici

Cînd pianul bătrîn îşi visează sonata
În tabloul cu scoici noi intrăm pe ascuns,
Un picior mai întîi, apoi celălat,... gata,
Poposind printre melci în nisp am pătruns.

Goi ne-ntindem în templul de ape al mării
Mirosind a pădure de alge şi iod
Cînd pe buze simţim gustul rece al sării
Şi al cărnii albastre de langustă şi cod.

Ne visăm ca doi regi ai oceanului verde
Alergînd printre lumi de coral marmoreu
În adîncul din care lumina se pierde
Ne-mbrăcăm cu abis ca-ntr-o piele de zeu.

Rătăcim ore-ntregi prin corăbii pierdute
Tulburînd somnul mut al atîtor corsari
Ruginite comori ne îmbie tăcute
Cu legende-ncrustate în şekeli şi dinari.

[...] Citeşte tot

poezie de Virgil Titarenco
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţia pianinei

Probabil că fiecare zi e un început
O evoluţie spre bine şi un progres
Un regres binevenit, un pas înainte
De fiecare dată am plecat pentru a visa
Am adormit spre a mă trezi din vis
Şi am sperat la bine, la evoluţie
Fiecare atingere a ta este o îmbrăţişare a sufletelor singure
Te iubesc cu fiecare por al dragostei mele
Te iubesc, până mă descarc de sentimente
De fiecare dată vibrez ca o pianină, fără pianist
Tulburată de vibraţia unui suflet între cele două lumi.
Doar tu poţi spune răspicat:
- Pleacă, suflete şi găseşte pacea!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţa amintirilor se topeşte şi nu mai văd bojdeuca cea veche de lut. Mă opresc şi mama, cu părul alb ca pânzele celea din copilărie, aleargă în întâmpinarea mea. Mă înfior de fiecare dată când îmi aduc aminte de ochii ei umezi de bucurie. Ca şi acum, când stau la masa de scris, cu pianul în preajmă, care tace şi el pentru a-şi aduna gândurile... Ce straniu e!... Cum se întâmplă astăzi că eu sunt compozitor şi nu plugar, scriu muzică şi nu cresc pâine? Şi iarăşi prind a răscoli amintirile... Aplauze, aplauze... Şi numai mama în sală plânge. Alături de ea, întotdeauna mic, o întreb: "De ce plângi, mamă?". "Dacă ai şti, îmi răspunde, cum mă doare sufletul... şi dacă ai şti cât de bucuroasă sunt că am ajuns până în această zi...". Bucuriile şi suferinţele mamei. Nu ştiu dacă este o muzică mai frumoasă decît vocea mamei. Încerc să o pun pe note şi atunci cântecul ei de leagăn, pe care l-am uitat de mult, îl simt şi îl aud cântat în filmul "Maria, Mirabela". Încerc să-i surprind în sunete paşii ei uşori şi mereu grăbiţi şi, poate, anume atunci o văd alunecând pe Cătălina, fata de vis şi de basm a Luceafărului Poeziei noastre. Ce izvor fantastic de melodii este memoria noastră!...

citat din Eugen Doga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paznicul farului

ultimul paznic de far
ca o numărătoare inversă
îşi adună secundele din valuri
pianista mângâie clapele
într-un ultim vals al iubirii
cad ploile
păzitorul farului
cu un buchet de scoici
o iubeşte pentru ultima oară
într-un vis

şi totuşi eşti atât de frumoasă
că soarele bate metanii în răsăritul lui
pe valuri
când te vede

poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impromptu

Frig obscen, cancerigen,
Poem mai trist decât Chopin
Transpus discret, bacovian,
Pentru vioară şi pian

Stridenţele de la chermeză
Tandem cu marea poloneză,
Visări pe caravela lui Columb
Se-ntunec-apele de plumb

Cum să nu suferi de ftizie
Solfegiind melancolie
În iarna asta grav-pustie
Pierdut cu lăutari prin suburbie...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz cu Secret Garden

mă relaxez în tihnă cu vioara şi pianul
Secret Garden mă ridică pe culmi de extaz
valuri în sufletul meu au atins limanul
sunt doruri şi lacrimi cu luciri de topaz.

melodii mirobolante se înalţă la cer
şi Dumnezeu ascultă muzica lor divină
gânduri ca porumbeii zboară prin eter
recunoştinţa pură curge prin adrenalină.

nu-i muzică mai măreaţă scrisă pentru Paradis
melodii care îmbracă sufletul şi cordul
în acorduri de iubire sunetele s-au transmis
rapsodia îngerească traversează nordul.

simt că zbor fericită într-un mirabil vis
plutesc pe clape de pian cu ritmul şi acordul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!