Citate despre plâns și secunde
citate despre plâns și secunde (inclusiv în versuri).
Plânsul șoaptelor
Femeie singură...
e noapte...
speranțe pierdute,
șoaptele plâng,... privește!
sfârșit de șoapte deșarte...
secundele se scurg...
pierdute-n pământ,
e noapte...
Sufletele ce zac șterse,
rătăcesc pe-al nopții drum,
șoaptele plâng,
aud murmurul tânguit
acorduri deșarte,
prin al vieții labirint.
Femeia și-aprinde-o țigară,
și-așteaptă...
pentru a mia oară,
un strop de iubire în seară.
Dar... totul e doar
Fum!
poezie de Amelia Magori
Adăugat de AMIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei ce plâng
Nu mai am lacrimi, mamă, să te plâng
am fost secat de spaima dinainte
când presimțeam în mine cum se frâng
secundele cu gust de oseminte
Când mă înfricoșa și gândul chiar
că te voi pierde într-o zi amară
când adormeam pe evangheliar
visând să mai trăiești până la vară
Atunci plângeam, eram într-un extaz
al disperării pentru ce-o să vină
înlănțuit pe stânci din Caucaz
mă sfârtecau mari vulturi de lumină
Acum e pace pe pământ și-n cer
ce-a fost să fie s-a-ntâmplat odată
iar trupul meu cu lacăte de fier
are fântâna plânsului secată
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basm
Curgea ca plânsul umbra de sub frunză
înrăcorind soldații morți.
Stă steaua lună mult lehuză
fără de nopți.
Ah, îmi murise calul sub genunchi,
în raze mă proptisem să nu cad, -
un unghi de stea, numai un unghi
mă adormea.
Și mi-am fost pus ochiul deschis
pe piatra colțuroasă.
În viața mea n-avui
nici vis și nici secundă sângeroasă.
M-au tăvălit pe alb
și m-au scuipat,
un cal m-ar fi iubit și tată.
Ah, doamne, eu sunt împărat
ce-a fost odată
ca și niciodată.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un rămas bun, un ultim oamgiu...
Bat clopotele imnul revenirii
În lutul sfânt...
Și ai plecat, tu, om.
Ai părăsit secunda care doare
Urmând o altă cale - dulce somn.
O, dulce somn te-a prins fugar în Rai
Ca-ntr-un tablou mirifc... ai plecat!
Și-ai scris pe crucea vieții că voiai
În raiul pământesc să mai fi stat.
Ai scris pe crucea vieții revenire,
Tu, om, născut de-a fi doar o secundă,
Pe nesfârșirea mării, Fericire...
Dar ai plecat... te plânge lume multă!
Te-ascunzi în ne-mplinitele solfegii,
În muzică să-ți împlinești tăcerea,
Te-așteaptă sus îmbrățișarea mamei,
Aici lași noaptea, doliul și durerea...
Aici lași crucea, numele pe-o piatră
Ce ne vor aminti în veci de tine,
Acolo pleci purtând iubire-n suflet,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și timpul plânge despărțirea noastră
Secundele sunt înghețate pe cadran
Tic-tac-uri mute te-așteaptă la fereastră
Sclave-n reduta dorului suveran.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de a fi
E un fel de a fi între albii pereți
Într-o zi ce îmi lasă miros de scaieți
Și-n orașul ce plânge încă-n griul murdar
Vechituri se adună într-un ieftin bazar.
E un fel de a fi între noapte și zi
Într-un târg împietrit în icoanele vii
Cu goblenuri ce-atârnă în săracă trăire
Ceainării ce vorbesc de o mare iubire.
E un fel de a fi între vis și real
Cu prințese ce mor după ultimul bal
Cu dulceață de nuci în cămări îmbâcsite
Și cu filme de ieri într-un azi retrăite.
E un fel de a fi între viață și moarte-
Tu departe de-aici, eu citind dintr-o carte
Îndrăznind să gândesc o secundă la tine
E un fel de a fi ce nu ține de mine.
poezie de Florina Cojocaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Improvizare
Tu, omule, cu destinul tuns chilug
Și zilele destrămate până la secunde,
Te spintecă lăuntric un țipăt prelung
Dar cine-l aude?
Îmbrăcat în hamuri ca un cal de rasă
N-ai tras nici o brazdă, nici plug n-ai văzut.
Peste sânul zării liniștea rămasă:
Ai tăiat o hrincă, cerul ai vândut.
Ai lovit în horă, de-au rămas în sat
Brațele de ceară într-un cerc restrâns
Mai încing un dans ca pe un oftat:
Viața mi-e durerea după care-am plâns.
Câți suntem la număr? Cât ne-om ține oare?
Să nu dăm gândirea să ni se repare
După "bunul simț" al vre-unui ghid
Care-n loc de inimă și-a-nălțat un zid.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Paradis!
Am adormit în paradis
pe pieptul tău prea plin de stele.
Și-am fost secunda dintr-un vis, mult prea frumos!
Am rupt o rază și am scris pe cerul nemuririi mele
Că te-am iubit ca o nebună,
dar ce folos?
Doar trandafirii mai păstrează secretul meu ce încă plânge;
Și-mi mai zâmbesc prin amintiri tot cum îi știu;
Mă las pierdută în furtuna ce scrie-n vânt cu al meu sânge;
Și nu-mi mai pasă de o moarte;
nici că-i tarziu!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul zbor
Cu pași de ploaie
am sfărâmat taina nopții.
Stelele sădit-au
la temelia altarului
crini ce plâng această lume.
Timpul e o pânză arsă
ce poartă mărturia adâncă
a pașilor lăsați de noapte.
Cu pulbere de stele
am vrut să-i dau culoare acestui vis
Cioburi de nori au rănit trupurile cenușii.
De secunda ce se sfârșește
se agață timid florile
ce mi-au încântat privirea
de la primul zbor.
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fatalitate
Toacă de zgomot
Picături ce cad după ceas
Magnet de secundă
Sfredel ce-n cerc m-amețești
Doare
Mă smulg clipele din locu-mi
Și nu mai sunt acolo
Sunt altul
Ceasul magnetic al secundei
Mă joacă.
Festă după festă și nu reușesc să mă prind
Curentul de timp mă soarbe,
Aproape c-apuc veșnicia.
Încet streașina se scurge în mine
Picături de timp mort îmi zac pe față
Nu plâng îți răspund,
Și-mi răsare în ochi un zâmbet
Uneori plouă cu soare
alteori soarele plânge
Speriat de zgomotul de toacă.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unealta
De-aș fi mereu precum o stea
Și-o strălucire de-aș avea
Cometă ca să trec în zbor
Să dau lumină tuturor.
Când marea plânge sacadat
Și codrii cântă neîncetat
Aș revărsa din mult prea plin
Secunda vie de divin.
O lacrimă din cer căzută
Un zâmbet de mirare mută
Se-așterne frunza ruginie
În suflet, ce melancolie!
Aș bucura întreg pământul
Duios să-mi fie tot cuvântul
Cu drag să fiu acum, mereu,
Unealtă a lui Dumnezeu.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere
Spre miezul nopții luna în dangăt toaca-și bate
Și-și plânge printre stele o lacrimă de-azur,
E ultima secundă în care-mi ești aproape
Eu în genunchi plec gândul, mai mult nu pot să-ndur.
Mi-i sufletul a foame cuprins de-o grea durere,
Un clopot nalță bocet spre cerul înstelat.
Mă-nțeapă-n ochi și-n oase zeci sulițe-efemere
Ce-n glorii pasagere destine-a-ncercănat.
Mă roade-n plâns și-n tâmple c-a răsărit durerea
Și-n vântul cel tomnatic îmi zboară al tău chip;
S-a-nsângerat oftatul și-a prins gustul de fierea
Cea roșie și-amară, cu-obraz nedeslușit.
Tu pleci spre alte țărmuri cu perle finisate
Să-ți dai prisos averii cu sâmburi de iubiri.
Eu plâng sub bolta-albastră în mii și mii de șoapte
Iar luna-mi ține hangul în plânsul cu sclipiri...
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie calmă de iarnă
Zeii cărunți
Pletele-și scutură
Pajuri polare
Penele flutură
Cerul coboară
Lanțuri de stele
Plâng obosite
Secunde grele
Tăcerea cheamă
Îngeri de piatră
Fumuri de veacuri
Se-ntorc în vatră.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroșani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chaos
Suntem precum un ghimpe în coastele pământului,
cu felurite obiceiuri, idealuri de humă,
ce ne mânjim cu praf uscat și brumă
trosnind în noi oasele ruginite de timp.
Iarba se zburlește pe coama arămie,
cu glas amar zbiară pământul,
pe culmi înalte zboară și vântul
chemând sufletele scorojite.
Venind din zare nori și cețuri bizare,
plânge și clipa uitată demult
când pe-o terasă stau singur și-o ascult.
De plânsetul vremii copacii-și iau zborul.
Într-o secundă piere tot, se duc la vale
pietre înghețate, pătrunzând prin scorburi,
și le topesc în timp târziu călduri
ce tind spre o cristalizare nebuloasă.
poezie de Ionuț Popa din Valuri (12 iunie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nouă ape
Viespea cânta la mandolină. Secundele
au izbucnit în plâns. Eu numărăm apele
de pe spatele furnicii
Nouă! Ziceam...
Nouă ape curgătoare
Nouă ape noi curgătoare
Nouă ape
noi doi
curgătoare...
Viespea își acorda acele mandolinei
Secundele au zâmbit pentru o secundă
Furnica a murit pentru a nu știu câta oară...
Homer din cor
striga.. Ce vor? Ce vor?
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea singurătății mele
În noaptea singurătății mele,
gătită, iese luna la plimbare.
Sub cerul cenușiu,
plâng ochii stelelor senine,
uimite, aruncă-n evantai
flăcări vineții.
Priveam în sus
cu ochii mari, sorbind
doar întuneric.
Secundele se scurg încet,
o mână grea parc-ar fi oprit,
minutarele ceasului ceresc.
Toate gândurile-mi zboară,
într-o chinuitoare dorință
de odihnă.
Puncte sfioase de lumină gălbejite,
coboară lin,
ca o broboadă albă de mătase.
Zăresc sub gene plumbuite,
mici vrăjitori,
[...] Citește tot
poezie de Amelia Magori
Adăugat de AMIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!
spirale violet-aurii
așa de tare și
cu o viteză uimitoare saltă
fulgere subțiri, subțiri
teiubescuri zvelte
tu nici nu știi
tot atâtea scenarii
«drobi de sare», fericiri trec prin
ochii mei
Ultima oară secunda abia zbătândă
mi te închipuia la moartea mea
și plângeam de cât amar
ți-am provocat cu acest banal prilej
nu pentru mine, ci de plânsul tău
am plâns
îți căutam mort fiind fruntea
să-ți spun în culori că
te aștept într-o viață viitoare
mai bun
mai puțin susceptibil
și la fel de
iubibile viețile tale să le slujesc, tu nu,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu știi?
Scenarii care n-au fost scrise
Le-am petrecut poate în doi,
Ne-am scufundat adânc în vise,
Am luat secunda înapoi.
Trăiesc frumoasa rătăcire
În lumea asta fără rost;
Mi-e frică de acea rănire
Să spun prezentului... a fost!
Privesc neliniștit în zare,
Mi-aș fi dorit să te-ntâlnesc.
Dar nu-i decât o alinare,
Sau poate tot ce îmi doresc!
Ascult de inima-mi amară,
De versu-mi ce azi plânge,
Și n-am să pot să fac iar vară,
Că-n sufletul meu ninge!
[...] Citește tot
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Mor poeți" de Valentin David
Nopțile-s mai lungi și mai pustii,
Se coboară doliul în poeme,
Plânge pana și cerneala geme,
Versul, cum să poți, să-l mai învii?
În oglinda lacului, un val
Abia mai ajunge să apuce
Ramul unei sălcii ce se duce,
Să împingă bărcile la mal.
Lacrima ne plouă peste frunți,
Ploile-s mai reci și mai nebune,
Tunete se-ngrămădesc pe strune,
Se ascund secundele în munți.
Muzele agonizează-n cor,
Cupidonii în genunchi jelesc,
Stele-ncep să cadă nefiresc,
Când ne mor poeții... și cum mor!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul iernii
Tremură în ramuri frunza...
Sufletul se risipește,
Plâng copaci.
Căutați lumina vieții,
Primavara rătăcită,
Ori un vraci!
S-a ascuns în noi lumina,
Noaptea-n unghiuri încolțește,
Oameni buni,
Trec secundele în timpuri
Și flămânde de iubire
Nasc furtuni.
Plânge clopotul a jale,
În biserici se slujește,
Păsări dorm...
Plâns de stele căzătoare,
Alb pe înghețata zare,
Tainic somn.
Îngeri stele de zăpadă
În tăceri,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre plâns și secunde, adresa este: