Citate despre poduri și visare
citate despre poduri și visare (inclusiv în versuri).
Visătorii adevărați nu-s cei ce visează, ci sunt cei ce-i ajută pe alții să-și vadă visul în podul palmei.
citat din Vladimir Pustan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii
Pașii mei sunt grăbiți
Peste poduri tociți
Au plecat răzvrătiți
Iar acum sunt cuminți
C-au întâlnit pașii tăi
Scuturați fiind de ploi
Aruncați în ninsori
Au lăsat urme moi
Încolăciți fiind de flori
Au zburat pân' la nori
Au visat că sunt doi
Visători până-n zori
Și-au luat pașii-n zbor
Colorând urme noi.
poezie clasică de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rând pe rând visele se așezau cuminți în podul palmelor grele din care picurau domol capricile hazardului. Dacă se-ntâmpla sa fie furtună în suflet, să plouă cu dor, temeri și iluzii desarte, zâmbetul acela firav spulbera într-o clipă norii suferințelor. Oare, cum se putea ascunde toată iubirea din lume, într-un simplu surâs?
Andreea Palasescu (10 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovați de netrăire
Ai încercat vreodată
să te joci cu nimicul?
Să-l închizi
în propriile forme
obligându-l să-și suporte
golul din oglindă?
Să-i arunci în ochi
ploaia de visuri
și lumina ce urcă
prin toate orele de neviață,
să-i agăți apoi nezborul
de podul
celor mai albastre
dintre ceruri...
Când vei găsi răspunsuri
ce o să faci cu povara
netrăirilor noastre?
Oare ai să mai crezi
în nevinovăție?
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pod de vis
... Un pod de vis, perfect oval
Un cerc al naibii de portal
Oglindă lînă pe canal
Cu arbori triști în loc de val...
... e podul peste infernal
e punctul peste cardinal
e setea mea de ideal
ca apa linului canal...
Un pod de vis, perfect oval
și unidirecțional
spre clipa dulcelui final
... inevitabil de banal
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
4x4
Patru-ori-patru nu-i un cod,
Ci un vis ce-l pot accede:
Mi-a fătat pisică-n pod,
Patru mâțe patrupede!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ultimul vis și prima cafea
ceașca întoarsă
arabescuri în zaț și
podul palmei
răspunsuri așteptând întrebări
gogyohka de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plumb de iarnă
Iarna, de-o vreme, mă duce regretul
Prin crânguri, pe margini de linii ferate -
Trec singur spre seară pe ape-nghețate,
Când fâlfâie, pe lume, violetul.
Paloarea, mutismul minează-al meu piept
Pe satele ninse crai-nou când apare;
Trec singur pe poduri de fier solitare,
Și-aștept în zăpadă... dar ce mai aștept?
Hau!... Hau!... depărtat sub stele-nghețate...
În noaptea grozavă la cine voi bate?...
O, vis... o, libertate...
Hau!... Hau!... depărtat sub stele-nghețate...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori curcubeu...
Mă simt
ca o pasăre mistuind tăceri
cu ciocul rupt
de doruri mărunte.
Un zbor peste clipe fur în lacrimi
și-n visuri,
mă simt curcubeu...
Aripi de culori întind peste creste.
Mă ascund în fântâni
printre stropi fini de apă.
În miez reaprind
flăcări și raze de gânduri curate.
Cresc și cuprind în arcul imens
trupuri de humă...
Sentiment de iubire profundă,
seninul,
îl aduc doar atunci când ploaia,
își poartă veșmântul de lacrimi reci
dar blând așternute,
hrănind flori
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrân de-atâta lună
Am scris în tinerețea mea nebună,
Ceva ce se întâmplă-abia acum,
Că voi ieși pe cel din urmă drum,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Era făcut din calcar și furtună
Orașu-n care am visat să fug,
Purtând în păr cenușa mea de rug,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Vai, podurile peste râu răsună,
De-atâta alb halucinant din cer,
Și simt că mă topesc în ierbi și pier,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Și noaptea mea cu moartea mă cunună,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am trecut peste un pod
Trăiesc singur sub stânci semețe
în înălțime vârtej de nori
în baracă lumină difuză
dar în mintea mea e liniște
am trecut în vis printr-o poartă de aur
spiritul meu a revenit acasă
am trecut peste un pod de piatră
am lăsat în urmă tot ce mă împovăra
polonicul meu pe o creangă pic poc
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul de piatră
E o punte care se aruncă singură peste apă
îi place să zburde peste râu. Nu pot
trece pe ea, dacă se așează singură.
Nici unui rîu nu-i folosește. Valurile
o privesc cu suspiciune, nimeni n-a pus-o acolo.
Arinii o văd ca pe un obstacol în cale
și așteaptă mână de om
să-i cioplească într-un pod ca lumea.
Satul din care sunt nu vrea să mă știe,
nu-i arde de nimic în aceste vremuri.
Rămân acasă cu gândul că am destul
sat în mine și nu-mi mai trebuie altul.
Până se va face un pod de piatră,
podul ăsta îl visez de copil.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gondolier, suflet boem
Gondolier, suflet boem,
cu tine du gândul meu peren,
să nu mai scriu al vieții antipoem
ci doar simplu dar nemuritor catren.
Varsă în apă sentimentele- mi trăite în lagună,
din ele fă peste Podul Suspinelor cunună.
Nici o iubire nu e mai arzătoare
ca aceea trăită în gondola ta adăpătoare
de vise și visuri indelebile,
regăsite în cântecele mirabile.
Gondolier suflet boem,
ia visele mele,
sădeștete- le în suflete Aristotele,
fă- le să devină al poeziei fonem.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe metafizică
lui Nichifor Crainic
În porturi deschise spre taina marilor ape
am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri,
visând corăbii încărcate
de miracol străin.
Alături de lucrătorii încinși în zale cănite
am ridicat poduri de oțel
peste râuri albe, peste zborul pasărei curate,
peste păduri adânci,
și orice pod se arcuia
trecându-ne parcă pe un tărâm de legendă cu el.
Am zăbovit îndelung între stânci
lângă sfinți bătrâni ca ghicitorile țării,
și-am așteptat să se deschidă
o fereastră de scăpare
prin puternice spații de seară.
Cu toți și cu toate
m-am zvârcolit pe drumuri, pe țărmuri,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între lumi
Înăuntrul copacului
născut în mine
de semințele
gândurilor lumii,
s-a strecurat un dor
aprins de zbor.
Îmi îmbrățișez frunzele
în căderea lor
spre rădăcinile
care susțin cerul,
protejându-le
de frigul uitării.
Închid ochii
și încerc să fiu.
Durerea lor
nu mă lasă să visez.
Arunc cioburi de pod
în toate direcțiile
în căutarea mâinii stângi
uitată cândva
[...] Citește tot
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tu pleci oricum
hai să le fim oglindă cuvintelor
(toamna vine oricum învățându-mă plecarea)
am să mă las răscolită de tine
și am să pipăi doar vorbele șovăitoare
aruncate în podul minții mele
n-am să te urmăresc
(toamna vine oricum și mă descojește de culori)
cum îmi spinteci sufletul printr-o mișcare nefirească
doar atât cât să te pui în libertate
după ce vei fi aflat că exist
hai să păstrăm ziua asta legată la capete
(toamna vine oricum și-mi lungește nopțile)
pe sub visurile atârnânde din cearșafuri
zorile deja îmi încolțesc
desculțe de tine
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Ada Apostol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la poduri și visare, dar cu o relevanță mică.
O poveste ca toate povestile
vezi e ca și cum am tăia drumul acesta în două
și-am rămâne fiecare cu câte un capăt în mâini
în fața noastră s-ar deșira infinitul cu aripi în zdrențe
ar pieri încet visele neluminate, ascunse în căușul palmelor tale
între noi s-ar așterne o zi fără cuvinte ca o pojghiță de gheață
nu m-ai mai întreba de ce mâinile mele sunt reci
și-atunci depărtarea nu ni s-ar mai strecura în vene
ca un fir subțire de sânge străin
am zâmbi suspendați între semne
inutilelor poduri oarbe de apă
nici măcar durerea nu ar mai putea trăi pentru noi
dar taci
era doar o poveste ca toate poveștile
poezie de Bianca Goean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minunea întâlnirii
Minunea întâlnirii
A fost o minune că ochii s-au întâlnit în nunta viselor.
Ascultau povestea, scuturând praful urmelor.
A fost o minune că am plecat la drum spre poemul crucii.
Acolo, energia altarului urmărea mișcarea privirii.
Am vizitat înnoptarea cu fuga zorilor,
Zăboveam cu inima pe zâmbetul strălucirii.
Goneam între maluri mai aprinsă decât înstelarea.
M-am întors din uimire cu mâna întinsă.
Uite! Aici îți găsești echilibrul, ți-am zis,
apropie-te, strânge în palmă mărturia întâmplării!
Am să te iubesc până la sfârșit,
cu doina cerbilor la adăpatul lunii.
A hărăzit vremea scrierea cu minunea efortului ziditor.
Au trecut năzdrăvăniile leilor,
aniversările nașterii întâlnirii cu lumea,
a trecut ziua femeii dătătoare de pași,
s-au traversat anii cu poduri de gânduri,
s-au năruit așteptările albului,
s-au înălțat curcubee la straja anotimpurilor.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Dragomir (19 mai 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Note din tren
Pun fruntea-ncet pe geamul strălimpezit de cer.
E de metal câmpia si grâul e răscopt.
Canton 107, canton 108,
si trenul uită totul pe zarea lui de fier.
Un șuierat. Un altul. Un pod: o jucărie...
Pe mal, copii de vată cu bivoli de carton.
Un domn citește-o carte franceză în vagon,
si osiile cantă ferata melodie.
Și osiile cantă... Și-n aur tot se șterge:
Peisaje, vise, păduri, cantoane mici si triste,
ori desparțiri prin stații, cu lacrimi si batiste...
Ne plictisim. Sau râdem. Si viața noastră merge.
De se topesc, brumate, priveliști fumurii,
prin stațiile vieții frânam, a câta oară?
Și cine știe cine ne-așteapta intr-o gară
în care noi, din goană, n-am mai putut opri...
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visele sunt material de construit scări la cer
altfel ne-am prăbuși în noi
precum o fac stelele care refuză risipirea
iar hăurile nu s-ar mai lăsa pătrunse
nici măcar ca sifoane spre nicăieri
din când în când zâmbesc ca un orb
la auzul unei voci de înger
ridic degetul arătător ca pe un penel
desenând aiurea poduri între lumi
într-o disperare soră cu poezia femeilor
și mă pierd în visul din visul meu
ca un autor de scenarii hollywoodiene
numai bune de ridicat biserici noi
din care dumnezeu să ne ierte
de dumnezeire
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre poduri și visare, adresa este: