Citate despre prejudecăți și religie
citate despre prejudecăți și religie (inclusiv în versuri).

Dumnezeu își manifestă dorința prin prejudecăți.
Mircea Eliade în Maitreyi
Adăugat de ruxandra
Comentează! | Votează! | Copiază!


E fundamental să pleci de la premisa existenței unei alte realități transcendente. Însă trăim într-o lume de tâmpiți, în care dacă rostești numele lui Dumnezeu, se ridică toți împotriva ta. Mai ales în mediul psihiatric, lumea e plină de prejudecăți. Cum adică divinitate? Istoria umanității a depășit faza mitică. Acum e supremația omului! Dar credința e o forță extraordinară, care te înalță.
Aurel Romila în Formula AS, interviu (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tema acestei Săptămâni de rugăciune se referă tocmai la iubire: "Rămâneți în iubirea mea ca să aduceți mult rod" (cf. In 15,5-9). Rădăcina comuniunii este iubirea lui Cristos, care ne face să depășim prejudecățile pentru a vedea în celălalt un frate și o soră care trebuie iubiți mereu. Atunci descoperim că și creștinii de alte confesiuni, cu tradițiile lor, cu istoria lor, sunt daruri ale lui Dumnezeu, sunt daruri prezente în teritoriile comunităților noastre diecezane și parohiale. Să începem să ne rugăm pentru ei și, când este posibil, cu ei. Astfel vom învăța să-i iubim și să-i apreciem. Rugăciunea, amintește Conciliul, este sufletul întregii mișcări ecumenice (cf. Unitatis redintegratio, 8). De aceea, rugăciunea să fie punctul de plecare pentru a-l ajuta pe Isus să realizeze visul său: ca toți să fie una.
Papa Francisc
citat din Papa Francisc
Adăugat de Alexandru Răduț
Comentează! | Votează! | Copiază!



Și știu din ceea ce am trăit eu însumi că uneori singurătatea nu este decât o altă formă de a iubi; și că în această formă de dragoste se deșteaptă uneori porniri ciudate; pentru că nu putem obține totul, vrem să nu mai avem nimic; neputând vindeca o rană, vrem s-o facem mortală. Și poate că Infernul nu e decât cealaltă față a Paradisului. Expulzați din Paradis, n-avem unde merge decât în Infern, așa cum aruncați de pe culmea unui munte nimerim în prăpastie. Nu există abisuri fără înălțimi. Numai o prejudecată îi socotește pe toți sinucigașii niște oameni care și-au încheiat socotelile cu viața și nu-i mai interesează nimic. Cei mai mulți dintre ei, probabil, nu sunt decât niște oameni care au eșuat în încercarea de a găsi o soluție.
Octavian Paler în Scrisori imaginare
Adăugat de Valentina Becart {scriitor}
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fidelitatea conjugală este întotdeauna proporțională cu numărul și cu libertatea căsătoriilor. În cazul în care ele sunt guvernate de prejudecățile moștenite și autoritatea familială aranjează și rupe căsătoriile, atunci galanteria frânge pe ascuns legăturile în ciuda moralei comune, a cărei datorie este să condamne efectele, neluând în seamă cauzele. Însă cine trăiește pătruns de adevărata religie nu are nevoie de asemenea reflecții, căci are la dispoziție motive mai sublime ce corectează forța efectelor naturale.
Cesare Beccaria în Despre infracțiuni și pedepse, Infracțiuni greu de dovedit prin probe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


La colegiu, pe la începutul anilor 1950, am început să învăț un pic cum funcționează știința, secretele marelui ei succes, cât de riguroase trebuie să fie standardele dovezilor dacă noi într-adevăr vrem să știm că ceva este adevărat, cât de multe porniri greșite și fundături au afectat gândirea umană, cum prejudecățile noastre pot colora interpretarea dovezilor, și cât de des sisteme de credințe larg răspândite și susținute de către ierarhiile politice, religioase și academice se dovedesc a fi nu doar ușor eronate, ci grotesc de greșite.
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cred că a rămâne imun față de prejudecăți și a fi credincios propriilor convingeri sau măcar simțămintelor exteriorizate anterior, este o valoare demnă oricărei credințe de pe Pământ și chiar măreției!
aforism de Iulia Mirancea (22 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Cred că ești numai Tu, iar Tu ești în mine și în tot ce e viu. Mă simt separat de Tine, dar viața mea e în Tine, și de aceea caut să mă unesc cu Tine prin iubire și cu tot ce e viu, cu tot ce e de la Tine. Vreau această unire și mă lupt cu tot ce mă separă de Tine: cu poftele trupului, cu lenevia, cu desfrâul și mai ales cu lipsa de bunătate. Mă lupt cu ispitele mândriei, orgoliului, iubirii de arginți, răzbunării; mă lupt cu prejudecățile dorinței de putere, statului, teologiei, științei. Mă lupt prin străduința faptei și gândului, prin renunțare de sine, smerenie, sinceritate și înfrânare în faptă și vorbă. Știu că viața e numai iubire în prezent și că pentru viața spirituală nu există suferințe, nu există moarte, există doar ce dorește sufletul, doar binele. Mulțumescu-Ți Ție.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!



Textele de mai jos conțin referiri la prejudecăți și religie, dar cu o relevanță mică.

Războiul dintre doamne și domni
Religii, paradigme, presupuneri,
Convingeri, îndoieli, prejudecăți,
Negocieri, concilieri, propuneri,
Ostilități, femei, atrocități.
Neconformiști, atei, convingători,
Nestăpâniți, convinși, necredincioși,
Neabătuți, direcți, nerăbdători,
Nefericiți, bărbați, neputincioși.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (21 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii spre cer
privesc cerul și aștept un răspuns
nu, nu este prejudecată creștină
cu rugăciuni de suflet l-am străpuns
să plouă peste mine fericirea senină.
la răspântiile firii e credința-n Dumnezeu
zilnic mă gândesc la bunătatea Lui
valuri de taine-l acoperă mereu
bolte de lumină pe turnul templului.
nu vreau să-mi frâng aripile-n tăcere
cuvintele deschid porțile cerului
sunt chei de dezleagă a lumii mistere
cutia Pandorei, norocul binelui.
chem iubirea divină inima o cere
să ușureze patimi, povara sinelui.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prima oară când am fost la Teatrul Italienilor să vă aud lucrările, eram destul de nereceptiv și chiar, o mărturisesc, plin de prejudecăți, dar am o scuză, m-am păcălit de-atâtea ori; am auzit atâta muzică de șarlatani anunțată prin atâtea repetiții. Dumneavoastră m-ați învins imediat. Ceea ce am simțit este de nedescris și dacă veți binevoi să nu râdeți, voi încerca să v-o împărtășesc. Mai întâi, această muzică mi s-a părut cunoscută, iar mai târziu, reflectând, am înțeles de unde venea mirajul; mi se părea că acea muzică este a mea și o recunoșteam așa cum recunoaște orice om lucrurile pe care e sortit să le iubească. Pentru oricine altul decât pentru un om de spirit, această frază ar fi de un ridicol uriaș, mai cu seamă scrisă de cineva care, ca mine, nu știe muzica, și a cărui educație se mărginește la a fi auzit (cu mare plăcere, e drept) câteva bucăți frumoase de Weber și de Beethoven. Apoi trăsătura care m-a izbit între toate a fost măreția. Această muzică înfățișează ceea ce e mare și te duce către ceea ce e mare. Am regăsit pretutindeni în operele dumneavoastră solemnitatea marilor vuiete, marilor aspecte ale Naturii și solemnitatea marilor patimi ale omului. Te simți îndată cucerit și subjugat. Una din bucățile cele mai stranii și care mi-a dat o senzație muzicală nouă e cea destinată să zugrăvească un extaz religios. Efectul produs de Intrarea oaspeților (Tannhäuser) și de Serbarea nupțială (Lohengrin) e imens.
Charles Baudelaire în Critică literară și muzicală. Jurnale intime, scrisoare adresată lui Wagner (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!




Nu pot fără Dumnezeu!
Ești Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Ești Cel care-nțelege orice urlet,
Atunci când viața îți fură orice plăcere!
Ești Cel care respiră ca și mine,
Și duce mari poveri de pe la toți...
Ești Cel ce-aduce miere la ruine,
Să nu ne-mpotmolim ca niște tonți...
Ești Cel numit să judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăți otrăvitoare
Și ne iubești neîngrădit după-al tău plan.
În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place că îmi ești mai mult de Domn...
Și plâng și râd când valurile-s pline,
Și mă ții tare prin credință și în somn!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Urăsc!
Urăsc pe cei care urăsc ce nu-nțeleg,
Urăsc pe toți acei care-și aleg
Să vadă doar ce vor și cum le este bine,
Care privesc pripit și cred că văd în mine.
Urăsc pe cei care vorbesc doar să se-audă
Care nu gândesc și mintea le e surdă...
Urăsc prejudecata furibundă
Și întocmită fără-a iubirii undă.
Urăsc pe acei care se ceartă
Și pentru toate dând vina tot pe soartă...
Urăsc pe toți acei crezându-se eterni,
Pledând pioșia, când nu știu a fi demni.
Urăsc să mă complac în fel de situații,
Ce le urăsc în sine, având joase vibrații...
Urăsc să mă arăt ce nu pot fi
Și să înșel că știu ce nu aș ști.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Într-un fel, frumusețea complică lucrurile. Pe de-o parte trebuie să te bucuri de ceea ce-ai primit de la Dumnezeu, fiindca frumusețea e un dar. Pe de altă parte te lovesc din plin mentalitățile, prejudecățile oamenilor care își imaginează că o femeie frumoasă e neaparat proastă sau ușuratică sau și una și alta. Lupta de demontare a acestor clișee e teribil de obositoare, te consumă extraordinar. De aceea, atunci când întâlnești oameni dispuși să privească dincolo de aparențe, dispuși să vadă dacă și sufletul ți-e la fel de frumos precum chipul, e o fericire.
citat din Daniela Nane
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu pot fără Dumnezeu!
Ești Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Ești Cel care-nțelege orice urlet,
Atunci când viața îți fură orice plăcere!
Ești Cel care respiră ca și mine,
Și duce mari poveri de pe la toți...
Ești Cel ce-aduce miere la ruine,
Să nu ne-mpotmolim ca niște tonți...
Ești Cel numit să judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăți otrăvitoare
Și ne iubești neîngrădit după-al tău plan.
În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place că îmi ești mai mult de Domn...
Și plâng și râd când valurile-s pline,
Și mă ții tare prin credință și în somn!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sătul în decembrie
Avea 47 de ani, trăia...
Departe de bar era o lume pentru cei vii.
Undele europei libere de prejudecăți...
umbrele norilor și ninsoarea...
Prin vitraliile subsolului licărea credința,
bucățele de cer în sticlă,
cioburi colorate și imagini de sfinți...
catedrala celulei neputincioșilor.
O pensulă care coboară prin destin
îl ștergea de praf,
cerceta izvorul arheologic,
muțenia umbrei unei tinereți
de parcă fuga ar fi
un tablou cinematic cu destine
deși a fi poet acolo
nu mai înseamnă decât a răbda.
O pană/o criză de nesomn
printre cornute-carnasiere
sau cei care vorbesc și vorbesc
de parcă neputința
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopotele în turnul amintirilor...
Ieri, mi s-a dărâmat un vis măreț,
visul dragostei, cândva puternic și foarte optimist.
Pe cât de greu l-am construit în timp,
atât de ușor a fost abandonat de el, de omul drag;
El, un om simplu,
asemeni celor care se joacă ușor cu sentimentele oamenilor,
fără nici o prejudecată.
M-am consolat cu gânduri pozitive impuse, foarte greu,
spunându-mi că dragoste cu sila nu se poate
și că orice sfârșit este un nou început, dar...
Dar, în naivitatea mea, nu înțeleg totuși ușurința
cu care unii oamenii aruncă în coșul uitării
toate sentimentele frumoase adunate cu migală în timp,
dărâmâd fortăreața dragostei fără nici o remușcare,
din motive cum nu se poate mai mărunte.
Știu bine, că orice început are și un sfârșit,
sau că din prea multă dragoste se naște involuntar gelozia, ura...
dar maturitatea sau conștiința oamenilor,
nu mai ajută chiar la nimeni și la nimic?
dar prietenia? numitorul comun al atâtor ani petrecuți împreună,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-al meu, Klaus W. Johannis
Mi-ntreb poporul meu, încotro vrea, quo vadis,
În ce crede mai mult, la fel ca-n Dumnezeu;
În machiavelic gând, minciunile de ateu?...
Ori în cuvânt ca palma, ce-o strânge-n piept... Johannis?
Îmi mângâi țara mea și mi-o feresc de haos,
Prezis de hâd dragon, roșu, din timp trecut
Întunecat, postum, ce mi-a furat avut...
Și-mi dărui năzuințe la frate, sincer... Klaus!
Mă vreau plin de respect, român universalis,
Să uit rușine, stigmă, să înving prejudecăți.
Să nu mai fiu o țintă de proprii nedreptăți...
Să mă ridic cu fruntea, mai sus, cum e... Johannis!
Vreau iar bun simț, frumos, ca muzica de-un Strauss,
Să mi se recunoască că eu îi țin pe ei.
Să nu mai mi se spună că-mi dau ei ceva lei...
Născuții pui din "ponta", clocind "învins" lui... Klaus!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 noiembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


S.O.S. for Love!
timpul acesta nu știu dacă privilegiat
în care orice nefericire este sacrilegiu
cum a strivi în indiferență mâna înluminată
cu neprefăcătorie întinsă de Dumnezeu
așa că dăm drumul narciselor în pline zăpezi
ca unor herghelii niciodată eliberate
de sub povara propriilor copite
lacul își reprimă neliniștile în aripile desfăcute
spre interiorul descătușat al pământului
Poeții reabilitează lumi
nicio răzvrătire a trestiei:
metaforă maronie
intrată în realitate
cuminți pajiștile renunță la prejudecăți
abdică de la virginitate atâta vreme cât au
certitudinea acelui "cu totul altceva"
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prejudecăți
[lucrurile sunt mult mai simple]
nu, dragostea nu este
câmpia aceasta nesfârșită de maci
nici măcar amprenta ei lăsată pe o pagină
într-o după-amiază generoasă de mai
când artistul a făcut suprema concesie imaginației... dorului
bolnav, copil, neajutorat și-a pierdut mințile într-un roșu concentrat
pentru clipa aceea de eternitate
a alergat mai apoi gol că să dea de știre
înnebunind frumos mai toate împrejurimile
nici rochia amplă a ei balansând încremenirea
nu este dragostea
felul lui gentil de a-i prinde fluturi pentru a stârni metafore
termeni de comparație de soi
nici lanul de grâu foșnind euharistiile
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre prejudecăți și religie, adresa este:
