Citate despre prezent și rude
citate despre prezent și rude (inclusiv în versuri).
Dura lex
Azi, înțelegi în profunzime,
(Normal, prezentul se exclude!)
Pe domnitorii din vechime
Că le-omorau întâi pe rude.
epigramă de Constantin Iurașcu-Tataia din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Politicienii noștri și-au băgat neamurile în funcții publice, politice și administrative, mai ceva decât Ceaușescu: Băsescu fiica; Ponta socrul și nevasta; Antonescu nevasta, etc. (pamflet)
Mame, tați, surori și frați,
Fii și fi'ce și cumnați,
Socri, gineri și nurori,
Cuscri și copii din flori,
Și bunici, ba și nepoți,
Unchi, mătuși și strănepoți,
Tot ce-nseamnă rubedenii
Ne-ați pus astăzi căpetenii.
Chiar și-amantele și-amanții,
Fufele și cu berbanții
Ne sunt azi, vai, guvernanții!
.............................................
Ceaușescu era unul
Și n-a apucat Crăciunul;
Voi, cei "tari în pipotă",
Sunteți azi o liotă.
poezie de George Budoi din Politică și politicieni (13 martie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vicisitudini
Valuri de cotropitori
Ne-au călcat în vremuri grele,
Chiar și azi îmi dau fiori
Rudele nevestei mele...
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Samson (amabil): Noroc bun, Hagașima! Numele tău îmi pare cunoscut! Sunt sigur că între tine, Hagașima, și Convenția de la Haga există un grad important de rudenie. Oricum, ești un tip deștept! Faci bine că-ți aduci capitalul la noi, în zona aseismică din Țara Vrancei! La voi e instabilitate; două mii de cutremure pe an! Din păcate, guvernul nostru nu te poate primi pentru că azi e luni. Iar la noi, lunea toate muzeele sunt închise.
replică din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De profundis
Nu, asta nu pot s-o suport!
Curând, e-un an și jumătate
De când ați declarat că-s mort
În unanimitate.
Toți proștii câți m-au cunoscut
Ziceau: "Mi-era un fel de rudă
Săracul! Cine-ar fi crezut?..."
Îmi vine să-nviez de ciudă!
Profane mâini mi-au răsfoit,
La Iași, arhiva.
Revistele m-au prohodit,
Amicii mi-au mâncat coliva.
Mă pipăi, stau nedumerit.
Mă trag de păr, simt că mă doare...
Nu, n-am murit!
Vă dau cuvântul de onoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ramona Doleanu
Dedicație pentru nunta de aur a părinților mei
Ziua asta-i pentru voi anume,
Căci cincizeci de ani de bucurii
V-au fost sprijin vieții trecătoare
Lângă rude, nași, lânga copii...
V-ați clădit palatul fericirii...
Astăzi, iată! Iar vă cununați.
Legământ dumnezeiesc vă leagă
Și pios, genunchii vi-i plecați.
Mărturii și flori vă stau dovadă,
Toți cei dragi, din cer părinții buni...
Mamă, îți sărut muncita mână!
Tată, vezi cât sunteți de bătrâni?!
Vă iubesc! La voi îmi cer iertare
De-am greșit cu gândul sau cu fapta!
Toate-n lume, vai, sunt trecătoare,
Dar vor fi pe veci, mama și tata.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soției mele, la împlinirea vârstei de 40 de ani
Părinți și rude, și mulți fani
Toți îți spun, astăzi, "La mulți ani!"
De ziua ta, nu ți-aș mai da,
Ci, dimpotrivă, ți-aș lua:
De ziua ta, dintr-un condei,
Eu ți-aș lua 20 din ei.
poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (23 ianuarie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul, creație divină...
Dumnezeu a creat calul,
Omul l-a domesticit,
Să îi poarte șeaua, carul,
Din zori până-n asfințit...
A purtat în lupte omul,
Razboaie i-a câștigat,
O legendă îi e "domul"
Pegasului... înaripat...
Si in basmele române,
Caii jăratec mâncau,
Frângeau liftele păgâne,
Și victorii aduceau...
De milenii, calul prieten
Omului i-a dat suflarea,
Iar acesta cu un pinten
L-a forțat să-și dea sudoarea...
[...] Citește tot
poezie de Constantin Enescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum am avut întotdeauna un puternic sentiment de predestinare, nu prea pot crede în întâmplare, mai ales când viața cam depășește măsura în privința coincidențelor. Ne-apucă râsul când, în melodramele de altădată și-n telenovelele de azi, gemeni despărțiți din leagăn se regăsesc după treizeci de ani, mame și fii își descoperă rudenia chiar când sunt gata să se căsătorească unii cu alții etc.
Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile, Întâlnire la Torino (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la prezent și rude, dar cu o relevanță mică.
Răsplata faptelor
RĂSPLATA FAPTELOR
Am învățat prin viață să fac bine,
să nu spun "Nu!", chiar și când mi-era greu,
de-a onora așa cum se cuvine,
promisiunea sufletului meu.
Prin omenie triumfa voință
și îmi încununa cuvântul dat,
că-n fapte punean suflet și credință,
pentru izbânda celui ajutat.
Am insistat peste a mea putință,
când dificultăți am întâmpinat,
că mai mare mi-ar fi fost suferință,
de rana în suflet dezonorat.
Putere îmi luam din rugăciune
și-n semnul crucii puneam speranță.
Să am mulțumirea faptelor bune,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Poezia de azi (30 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul lui Adrian Păunescu
Academii, biblioteci, condeie,
Ornați cu doliu simboluri și lucrări;
Din măreția FLĂCĂRII de ieri, ultima scânteie,
S-a transferat fitilelor de lumânări.
Iată că pe pământ nu mai avem de toate,
Pământul de fapt ne are pe toți
Și nu există recurs la sentința de moarte,
Există doar certitudinea neiertătoarei morți.
Maestre drag... dascălul meu de vers...
Nu mă gândeam să-ți scriu așa devreme
Poemul despărțirii fără sens,
La trecerea-ți spre umbrele eterne.
Se murmură prohod la Torda, Trăsnea, și la Ip,
În munții Iancului, buciumul emite nostalgic
Echivalentul morții spirituale-n acest anotimp,
Și-n evidențele de Bârca e minus un localnic.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Neagu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
1 martie 2018
Astăzi oferi mărțișoare
Dar e primavară doar în calendare
Totu-i alb în jur cât vezi
Și parcă nu-ți vine să crezi
Că în loc să te îmbraci lejer
Porți multe bluze că e ger.
Astăzi este ziua în care
Cumperi rudelor mărțișoare,
Iar apoi tu dai fuguța
Nu pe jos, cu săniuța.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (1 martie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La 5 ani, într-o zi de mai, am părăsit casa noastră pentru totdeauna. Din cauza datoriilor, bunica mea a pierdut-o. I-a fost luată și dărâmată. Azi locul unde a fost casa e o bucată din ograda unei biserici. Ne-am dus la țară, unde tatăl meu, în tovărășie cu un frate al mamei și cu altă rudă, au luat în arendă o moșioară. Țin minte această primă călătorie a mea (căci călătoria ce am făcut-o când eram de jumătate de an, într-o iarnă, de la TârguFrumos, unde m-am născut, la Roman, nu o pot pune la socoteală). Stăteam pe scăunașul trăsurii, iar mama mea cu bunica mea în fund. Tatăl meu nu știu: era pe capră, ori nu era cu noi. Era frumos, era soare. Întâiași dată am trecut prin păduri. Călătoream în altă planetă. Am ajuns la Poiana lui Iurașcu, moșia noastră, pe la 5-6 seara. Acolo ploua. Într-o grădină mare, după ploaie, cântau zeci de cuci. Era casa proprietăresei, o cucoană bătrână, care fusese de multe ori cu trăsura la Paris. Am stat în casa aceea mai multă vreme. O puternică impresie mi-au făcut niște pui de cucuveică care avea cuibul sub streașina casei boierești. Cucoana aceasta avea o fiică, Eleonora, o femeie foarte frumoasă, care, la rândul ei, avea două fete de vreo 16-18 ani.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haideți să mai credem în Iisus Hristos!
Horoscoape astăzi ne îndrumă sorții,
cina rugăciunii este tot mai rară,
prin televizoare își arată colții
diavolul ce urlă tragic ca o fiară.
Neștiut de nimeni merge-n veșnicie
un copil al străzii fără lumânare,
soboare de îngeri îi țin tovărașie
și-l înaripează spre cerești altare.
Un sărman mănâncă supa lui creștină,
pe piept, el își face crucea preasfântă,
din puțina pâine oprește puțină
pentru un câine frate cu privirea mută.
Țintuit de-o cruce zgâriată-n perete,
sataniști sălbatici pe el se răzbună
îl batjocoresc lovindu-l cu sete
cu înjurături de Hristos și mumă.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă grea
De când mă știu n-am detestat
Și n-am urât iarna mai tare,
Așa cum astăzi s-a-ntâmplat
Sperând că-i ultima ninsoare ;
O așteptam întotdeauna
Într-ale ei albe veșminte
Și să-i fi zis măcar vreuna,
Nu îmi aduc, vreodat', aminte,
Fi'ndcă așa sunt eu de fel,
De când se cerne prima nea
Și pân' la primul ghiocel,
Mă aflu în natura mea:
Cum văd că ninge la ferești,
Mă scarpin vesel pe buric,
Sorbind, c-am rude la Pitești,
O țuică fiartă în ibric,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te duci, copilărie...
Motto:
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aș da orice pe lume să redevin copil.
Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini,
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci,
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci.
Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist,
S-au inventat claxoane, adio zurgălăi,
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi.
Un prof ce ne-nvățase cum să plantăm stejari,
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari,
Cu cât urcăm în vârstă ne suntem mai străini,
Te duci, copilărie, și devenim haini.
Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând,
[...] Citește tot
poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Călimara
Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint
Cu două guri întunecate, ca două porți de labirint,
Prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare
Și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare.
Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis,
Scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis,
Va încerca, zadarnic poate, s-adune înșirată-n salbe
Recolta de mărgăritare a viitoarelor nopți albe.
În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imagini
Ce vor cădea cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini,
Închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă
Pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă,
Cuvinte șterse peste-o clipă, fantome de idei defuncte,
O ploaie miniaturală de-accente, virgule și puncte -
Și-acele negre arabescuri pe care-o vagă fantezie
Sau numai mâna mea distrată le zugrăvește pe hârtie.
În ea, tăcute și smerite stau viitoarele regrete,
Alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete;
Scrisoarea de condoleanțe pe care, poate, o voi scrie
Unui amic în doliu după vreo rudă care-i încă vie;
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răni
am fost alungat
iubeam prea mult lumina și cerul albastru
eram damnatul din cetate
mi-e rău și înghit disperarea
sunt robul trist al ultimei nopți
în suflet o rană
în palme cuvinte
ucise de gândul nebun
mai bate în poartă timpul rămas
n'am casă, n'am rude
aici totul e tragic și trist
m-au internat în spital, bolnav fără leac
un pat, un spital într-o lume bolnavă
tic-tac, tic-tac...
bătăile tac
un stop și atât
rebel într-o agonică lume
curg și pier în tainic mister
azi nu mai vin femeie acasă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boierul
Pe-o culme, lângă-un iezer, durează-o mănăstire
Boierul... Mult bătrân e: dinți nu mai are-n gură,
Postește, se grijește, bârfește și strâmb jură,
Stă cuvios în strană și zice din psaltire.
E mic de stat, fățarnic, semeț și crud din fire,
Viteaz spătar fu-n lupte, dar azi când barba-e sură,
Cu dreapta se închină, cu stânga smulge, fură,
Despoaie și ucide în setea-i de hrăpire.
De neam e Basarabă, și rudă cu Voievodul,
De bogății e putred și-l blastămă norodul,
Dar, la Stambul, îl sapă Cislar-Aga harapul.
Și tocmai de Rusalii, când plin de veselie
Așteaptă să-i sosească fermanul de domnie
Îl prind cu pâri ascunse și-armașu-i taie capul.
poezie de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cataractă
Încerc să-mi găsesc amintirile
Și nu știu de ce o peliculă albă
Acoperă înțelesurile
Duminicilor visate,
Oamenilor visați atunci,
Prietenilor și rudelor, țigărilor fumate pe-ascuns,
Amiezilor petrecute la râu ascultând
Vocea pietrelor.
O peliculă albă, ca o
Cataractă a ființei, o orbire de-a fi...
Parcă n-a fost, de fapt, nimic, parcă m-aș fi născut azi,
Iar în urma mea am lucruri doar presimțite,
Năluci desprinse
Din zilele calde de vară ale cimitirelor,
Când aburi subțiri, desferecați din morminte,
Fac aerul să se-nfioare
De poveștile morților.
poezie de Liviu Mircea Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre prezent și rude, adresa este: