relativitate şi visare

În disputa relativă la aprecierea visului, scriitorii par a se situa pe aceeaşi poziţie cu antichitatea, cu poporul superstiţios şi cu autorul Interpretării viselor. Căci atunci când prezintă visele personajelor create de fantezia lor, ei rămân credincioşi experienţei curente, care arată că gândirea şi simţirea omului se continuă în vis; cu alte cuvinte, ei nu urmăresc nimic altceva decât să caracterizeze stările sufleteşti ale eroilor, cu ajutorul viselor acestora. Iar scriitorii sunt aliaţi preţioşi, şi mărturia lor are multă greutate, întrucât ei ştiu o mulţime de lucruri pe care ştiinţa oficială nici măcar nu le bănuieşte.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Ştiu, totul este relativ! Totdeauna m-a preocupat dimensiunea raţională a visului. Dar ne-ar trebui şi nouă nişte mobilă... Viaţa aceasta în parc devine imposibilă!

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aproape convins acum că omul are, de fapt, trei vieţi relativ distincte. Una, publică. Alta, particulară. Şi alta pe care – în lipsa unei formule mai bune – aş numi-o "secretă". Prin "viaţă secretă" înţelegând nu ceea ce ascundem de ceilalţi, din pudoare sau din interes, ci acea parte din noi asupra căreia nu avem niciun control – cum ar fi obsesiile, fantasmele, visele, subconştientul – şi unde nu ne putem minţi.

Octavian Paler în Deşertul pentru totdeauna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idei

I

Cântec, deasupra cetăţii,
Îmbătrânire?!
Eternităţii i-am zis:
La muzica asta frumoasă,
Sunt lipsuri
În sângele meu.
Îngeri, deasupra cetăţii,
Emotive,
Despre ceva mai nou?!
Telegraf,
Telefon din sfere...
Sunt lipsuri
În sângele meu.

II

Visări de mult mocnite
De nu cumva

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativ

Relativ este spaţiul
Veşnic nemărginit
Şi flexibil
Relativ timpul
Aparent cunoscut
Dar înprevizibil
Relativă viteza
Şi sensul rotirilor
Circular universale
Relativă e viaţa
Pusă în trupuri
Cu acord limitat
Care încă visează
Un perpetuum mobile
Nerelativ dar inexistent.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine

La margine de speranţă,
Acolo, vizavi de visuri
Sunt prăpăstii şi abisuri
Probabil de circumstanţă

La margine de speranţă,
Într-o nouă perspectivă
Valoarea-i tot mai relativă
Mă refer, ca importanţă

La margine de speranţă,
Retras, după jaluzele
Privesc, dorurile mele
De la minimă distanţă

La margine de speranţă,
Şi atunci, dar şi dincolo
Arta-n ultimă instanţă
E apanajul lui Apolo...

poezie de David Boia (10 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instinctul sexual este cel mai greu educabil şi cu toate că lumea încearcă să-şi înfrangă poftele sau le ţine ascunse, totuşi sunt rari oamenii care să nu dorească o eliberare de restricţii morale şi ades se lasă purtaţi de impulsul instinctelor. Sexul vrăjeşte, îţi aduce extazul, plăcerea de o clipă sau plăcerea perpetuă, te face să visezi, să te simţi puternic, să te ştii dorit sau iubit. Instinctele nesatisfăcute generează o stare de tensiune care provoacă o senzaţie de disconfort şi neplăcere. Fericirea este o stare relativă, înnegurată de orice interdicţii şi restricţii, care provoacă frustrări, nervi, nevroze.

V.D. Salingen în Rasputin, amantul mistic (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viaţa-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!

Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poţi zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viaţa ta-i hai-hui!

Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ţi tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!

Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis şi forţă, viaţa-ţi joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreţie, nu e nici penibil!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri lungi

La marginea unor cărări
Pe fiecare interfaţă în parte
Se întrevăd drumuri derivate
Unde se suprapun vânturi
Acolo văzduhul abia începe
În prima parte enigmatic
Pe urmă tot mai neclar
În paranteză fie spus
Nu există drumuri lungi
Cel mult proporţionale
Cu viaţa pământeanului
O plutire infimă în timp
Un traseu deviat pe turnantă
Astea numai lungi nu pot fi
Doar la periferia universului
Se pot întrezări drumuri lungi
Care se întrepătrund haotic
Dar cine ajunge pe acolo
Poate doar cititorii în stele
În raport cu propria sinceritate

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (20 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formele vin aici în relativ manifestat şi se întorc în Absolut/Nemanifestat! Pe tine cine te-a fraierit că te-ai născut şi vei muri? Doar visul numit mintea poate să-ţi vândă o astfel de capcană fascistă. Căci TU eşti etern nenăscut!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

Fiinţe mistice, amăgitoare
Prin faţă mi se perindă,
Stau lângă masă în picioare,
Cu privirea fixată în grindă.

Filme cu desene animate
Privesc pe ecranul câmpiei,
M-acopăr de nostalgii uitate
Umbre frumoase ale copilăriei.

Zile frumoase, nopţi înstelate
Vise de călătorii astrale
Se sfarmă în a inimii cetate
Fantome pur imaginare

Secvenţe reale de viaţă,
Autentice fără sens relativ
Ies din minte la suprafaţă
Stafii ce mă fac emotiv.

poezie de Mihai Leonte (17 ianuarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un caier de iubire din al cărui fir Dumnezeu vrea să-şi facă mantie. O, cât de mult l-a iubit Dumnezeu pe om, încât a trimis pe Fiul Său în lume să-l întoarcă de pe cărarea iadului! În lumea de azi sunt atâtea săbii care fac să sângereze gândurile omului. Chiar dacă pacea pe pământ este relativă, vedem cum, de multe ori în istorie, a fost înfiptă sabia în gândul unei naţiuni. O dată strivit spaţiul mintal al omului el se aseamănă unui zbor cu aripile frânte. Doamne, binecuvântează şi păzeşte gândul naţiei române şi să nu mai auzim pe la porţile Europei cuvintele: Român, caut ţară! Iubiţi tineri, visaţi şi ziua, însă nu visul unei frunze ruginii de toamnă. Visul vostru să fie mereu la dulcea Românie şi nu uitaţi că Anul 1918 este parte din povestea fără sfârşit a neamului nostru românesc.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul prieteniei

"V" – puntea ce leagă lumea reală,
Nu de oniric, cum am fii înclinaţi să gândim,
Ci de paranormal.
Misticism sau real?!
Balanţa are pe acelaşi taler
Încorsetat de legile timpului
"R"-ul şi "C"-ul,
În timp ce "D"-ul se împotriveşte imaginarului adevăr.
Imparţial, relativ, chiar futil,
Acest răspuns juvenil.
Lumi paralele, oglinzi de suflete şi... tăceri
Secunde de mâine, clipe de azi, uitatele semne de ieri.
Motorul oglinzilor funcţionează,
Nu ca devorator de suflete,
Ci ca propulsor al paranormalului.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Babylon

tragedia veritabilă a omului contemporan
este discreditarea tragicului prin indiferenţă
veritabilă de asemenea
este combinaţia dintre nevoie şi insuficienţă
soluţia mereu omnipotentă
este virulenţa
în ecuaţia determinismului
valenţa
creează nonvalori
căutătorii de comori
descoperă incompetenţa

certitudinea infailibilă a sufletelor noastre ruginite
este colecţia de vise necitite
preludiul este salvarea unei lumi inerte
doar morţile sunt certe
şi grăbite

incoerent
omul se zbate în angoasa cuaternară

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unicul drum

unicul drum către cer alege paşii
din iarba uscată.
restul, prin eliminare se evită Armaghedonul
şi viziunea egalităţii între noi şi zei.

numai cuvintele rămân
fără dimensiuni, seducând spaţiul,
evadând fără a cere voie
într-o dimensiune astrală,
la care noi doar visăm.

într-o relativă abandonare,
printre şiraguri de stele,
lăsăm tinereţea scânteind în dorinţe
şi ne alegem cu cicatrici nevindecate
din tăceri şi nelinişti,
polenizând pământul cu iubiri trecătoare,
mistuindu-ne în capcane de lut.

apusul îşi aşază coroana de spini

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţe fără concludenţe...

E lipsa, existenţă?
Potenţa-i, impotenţă?
E lucrul, energie?
E masca, efigie?

Trăitu-i, evidenţă?
Amoru-i, dependenţă?
Ce-a fost, o să mai fie?
Cantata-i, elegie?

Întoarcerea e, nou?
Răspunsul e, ecou?
Dorinţa-i, reciprocă?
Neştiinţa, se invocă?

Urâtul e, frumos?
Ce-i sus, poate fi jos?
La crimă este, leac?...
Pedeapsa-i an, sau veac?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire-n reluare

Ce stare de lipotimie relativă
Îmi scurge tonusul, în grei genunchi
Şi inima-mi se zbate într-un junghi
Şi timp îmi ia, reacţia paleativă.

Sunt bradicardic, nu mai am paloare,
Urechile mi se înfundă, îs down,
Nu am putere, să m-aşez, pe-un scaun...
Sunt singur, nu mai cred nicio reluare.

E pasa proastă-n multe repetiţii;
Când nu mai e noroc, e totul contră
Şi visul şi realul se prăvale-n trombă
Şi-ambiţii se transformă-n inhibiţii.

S-a dus reacţia de-adrenalină,
Este-un preludiu pentru resemnare;
E minus varianta-n prăbuşire lină...
Ultima diferenţă-ntre un eşec şi remuşcare.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativitate metafizică

Eu trebuia să mă nasc mai demult
Pe vremea când timpul nu se măsura în ani
Când totul în jur revărsă într-un tumult
Când viaţa noastră nu costa nici cât doi bani
Pe vremea când nu ştiam, ce acuma ştiu
Într-un univers în care totul era viu
Şi puteam sta sub un copac şi visa
La o frumoasă Eva ce mă îmbrăţişa.

Într-un timp când în joacă îl căutam pe Dumnezeu
Deasupra, de jur - mprejur şi-n capul meu
Şi-l pierdeam, dar sub următoarea frunză îl regăseam
Dar am aflat de la şarpe cum mă numeam
Şi-n clipa când sâsâit mi-a zis
Tot sufletul mi s-a prăbuşit în abis
Transformându-se paradoxal într-un alt eu
De atunci... îl caut înnebunit... pe Dumnezeu.

poezie de Iustinian Zegreanu
Adăugat de Iustinian Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi, pur şi simplu

Un tur din negru în azur,
Întors în maşinal retur
În istoviri de treze faste
Culcate-n vise duse, caste.

Un termen fix prestabilit,
Tradus parcurs într-un tac-tic
Bătut termen într-o neştire,
S-audă timpu-şi amintire.

O relativă, o frugală,
Mai lungă când eram la şcoală;
Albine-i este un deceniu...
Nimicul, pentru un mileniu.

E simbol pentru dăruire,
Perfid, că-l ştim închipuire...
Promisiune-n fals câştig
De-un neştiut, spre final frig.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofie părintească...

Mi-e atât de dor, de tata!
Şi de adepţii lui cei geniali...
Când sfaturi îmi dădeau pe îndelete,
Să-mi creioneze viitorul ideal.

El, tata, scriitor voia să ajungă,
Ca să deştepte lumea în jurul lui
Şi ştiinţa lui cu toţi neştiutorii s-o împartă;
Dar soarta capricioasă altfel a ales,
Când gândurile lui strigau, Progres!
Poate era prea mic în univers...
Mare, sigur este, pentru a lui fată.

- Prea bun, prea prost şi prea cinstit
Sunt şi am fost, îmi spunea tata,
Cu cine nici nu trebuia luat în seamă,
S-a profitat de bunătatea mea,
Şi am răbdat ca Iov, în viaţa asta,
Cui am greşit? Naiv se întreba,
Căci am plătit dublu şi-ndesat orice nimic,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (20 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!