religie şi ruşine

Românul e ruşinos, dar uneori poate lua de cumătru şi pe Dumnezeu.

Grigore Vieru în Mişcarea în infinit
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile lui Dumnezeu fac de ruşine visurile cele mai înalte ale oamenilor.

citat clasic din Elizabeth Barrett Browning
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă.

Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel, Roadele îndreptării din credinţă. Adam şi Hristos. - 5:5
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşine, deci, şi închinare ţie, când Dumnezeu în cer stă într-o rână ca să înveţe însuşi poezie cu "11 elegii" în mână.

Adrian Păunescu în Închinare lui Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeala mare care se face în societatea actuală este independenţa absolută a domeniilor. Adică teologia, Biserica să fie împinse în spaţiul privat cât mai mult, încercându-se eliminarea lor din spaţiul public. Şi mergând pe linia asta, e teologie, să o lăsăm doar în Biserică, e ştiinţă, nu te băga, e economie, nu te atinge, e politică, ai interzis, nu ajungem nicăieri. Trebuie să existe interconectare şi până la urmă ruşine unii faţă de alţii atunci când nu procedăm corect. Aşa se creează comunitatea. Nu la modul iresponsabil.

Aurel Romila în ziarul Lumina, articolul "De ce pentru studiul religiei în şcoală?" (14 decembrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt un om curajos, ci, pur şi simplu, mi-e ruşine să ocolesc adevărul. Trebuie să spunem adevărul aşa cum ne-am ruga lui Dumnezeu.

citat celebru din Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ele, divinităţile, ştiu foarte bine care este momentul în care trebuie să-i ajute pe fiecare; eu unul îmi voi da toată silinţa să nu se ruşineze să vină la mine.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iscoada: Suntem o naţiune solidară. Toţi am colaborat cu securitatea. Mai puţin Preotul.
Ţiganul: Preotul nu a colaborat? Ruşinos.
Iscoada: El a fost doar informatorul lui Dumnezeu.

replici din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un împărat şi o împărăteasă; ei nu făceau copii; umblase pe la toţi vracii şi vrăjitorii, pe la toate babele şi cititori de stele, şi toţi rămaseră de ruşine, căci n-avură ce le face. În cele din urmă se puseră pe posturi, pe rugăciuni şi milostenii; când, într-o noapte, Dumnezeu văzând râvna lor, se arătă împărătesei în vis...

Petre Ispirescu în Luceafărul de ziuă şi luceafărul de noapte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atacantul la poarta raiului

Mă mir că n-ai ruşine
(Îi spuse Sfântul Petru)
Imi amintesc de tine:
Ratai de la un metru!

epigramă de Ion Grigore din În lumea epigramei (1988)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O opinie agreabilă este acceptată ca adevărată: aceasta este dovada prin plăcere (sau, după cum spune biserica, dovada prin putere), de care toate religiile sunt atât de mândre, când ar trebui să le fie ruşine. Dacă religia nu ne-ar face fericiţi, n-ar fi crezută: cât de puţin trebuie, atunci, să valoreze!

citat clasic din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia nu are frontiere, nu are religie, nu are vârstă, nu are ruşine.

aforism de George Budoi din Dicţionarul prostiei (4 septembrie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi poţi cunoaşte bine propria putere decât fiind umilit. Ca să ne consolăm de ruşinările pe care nu le-am îndurat, ar trebui să ne umilim noi înşine, să scuipăm în oglindă în aşteptarea momentului când va veni întreaga obşte să ne cinstească cu saliva ei. Să ne ferească Dumnezeu de o soartă distinsă.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătăţii (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăruie. Ca un copil care bate la uşă. Bate... şi bate încă... şi bate tare şi îndelung, fără ruşine. Şi cel ce iese să deschidă înfuriat se îmbunează în faţa nevinovăţiei făpturii inoportune... Aşa trebuie să fii înaintea lui Dumnezeu!

citat clasic din Sfântul Josemaria Escriva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

lume

Lumea e, poate, schiţa rudimentară a vreunui zeu copilăros, care a abandonat-o la jumătate, ruşinat de execuţia deficientă; e opera unui zeu subaltern, de care zeii superiori se amuză; este producţia confuză a unei divinităţi pensionate şi senile, care a şi murit.

definiţie celebră de David Hume
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşinea

Uite, răsare luna
Pe cer şi-n ochi la tine,
Vreau să-ţi arăt cu mâna,
Ce dacă e ruşine!

Copilul din mine
Şi pe Dumnezeu întrUna
Ţi L-ar arăta cu mâna,
Dacă nu ţi-ar fi ruşine.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (28 mai 2002)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probabil că Dumnezeu e mândru de creaţia Sa supremă, omul, dar de unele exemplare ar trebui să se ruşineze.

aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă au spus-o şi alţii înaintea mea. Unii cu siguranţă au trăit această vorbă. Pentru mine a devenit o religie: Mai bine mor cu onoare, decât să trăiesc în ruşine!

citat din Ştefan Paraschiv
Adăugat de Mareşalul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chase Henry

Am fost la viaţa mea beţivul oraşului;
Când am murit, preotul a refuzat să mă înmormânteze
În pământ sfinţit;
Chestia asta mi-a purtat noroc
Pentru că protestanţii au cumpărat lotul unde zăceam
Şi mi-au îngropat rămăşiţele aici, în cimitirul cel nou,
Aproape de cripta bancherului Nichols
Şi de a soţiei lui, Priscilla.
Luaţi aminte, suflete prudente şi pioase ale crucii,
La curenţii vieţii
Care onorează morţi care au trăit în ruşine.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată într-o ţară un balaur mare, nevoie de cap. El avea şapte capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Când ieşea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă până ce-şi potolea foamea cu vreun drumeţ pe care îl trăgea aţa la moarte. Toţi oamenii locului se tânguiau de răutatea şi de frica balaurului. Rugăciuni şi câte în lună şi în soare se făcuseră, ca să scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesăţios balaur, dară în deşert. Fel de fel de fermecători fuseră aduşi, însă rămaseră ruşinaţi cu vrajele lor cu tot. În cele din urmă, daca văzu împăratul că toate sunt în deşert, hotărî ca să dea pe fiica lui de soţie şi jumătate împărăţia sa acelui voinic, care va scăpa ţara de această urgie, şi dete în ştire la toată lumea hotărârea sa.

Petre Ispirescu în Balaurul cel cu şapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!