religie şi spaţiul cosmic

Lupta de a-ţi afla locul în univers are nevoie de un început epic pentru a te mărturisi Lui, căci fără El te risipeşti: El este Echilibrul, Infinitul şi Lumina; este Prezenţa totală în toate pământurile şi nepământurile cosmosului. Fundamentul religios rămâne o zonă periferică în universalismul divin, rugăciunea – un balsam în vremuri de restrişti sentimentale.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunile de sus sunt cucerirea Cosmosului de către om. Dumnezeu i-a dat omului ideea şi îndrăzneala de a urca în cer încă de viu, de parcă i-ar fi spus: "Vino cât mai aproape de mine, cât mai aproape, ca să mă cunoşti mai bine şi să te convingi că exist." Probabil aţi auzit că unii dintre cosmonauţii americani au declarat, la înapoierea pe pământ, că au trăit de multe ori sentimentul că îl simt pe Dumnezeu în apropierea lor şi că, de câte ori dormeau, îl visau.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce a adus nou creştinismul în lume nu este nici iubirea, nici păcatul, nici pe Dumnezeu şi nici măcar pe îngeri. Toate au fost înainte şi oamenii au trăit şi au murit cu ele. Dar ei n-au trăit şi n-au murit cu voluptatea de a muri. Sub toate inimile creştinismul s-a instalat ca un spin. Şi ele s-au dilatat de câte ori înţepăturile lui nu le atingea marginile. Căci petele roşii au fost totdeauna deliciul ascuns al creştinismului, şi martirii lui n-au făcut decât să transfigureze cosmosul într-o mare de sânge. Ei au plâns lacrimi roşii, ca tot creştinismul de altfel. Sinistrul înfrânge sublimul în această religie de amurguri incendiare.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul lumii, Duhul Sfânt sau Dumnezeu, transcende fiecare particulă din existenţă, punând în mişcare infinitul Cosmos.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome II
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul lucru pe care l-a pus la dispoziţie Dumnezeu a fost naiul prin care a vorbit cu lumea prin mijloace muzicale. Avantajul muzicii e că nu avem nevoie de traducere. În special azi când sunt atâtea mijloace tehnice, noi vorbim şi se poate auzi chiar şi în Cosmos. Muzica, acest suport spiritual care pătrunde direct în inima ascultătorului, este un avantaj foarte puternic al zilelor noastre.

citat din Eugen Doga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmos exuberant

Elogiu viu dedicat divinităţii
După reguli încă neînţelese
El sporeşte factorial
Din impulsuri interioare
În progresie expresivă

Reprodus în imagini
Se revelează silenţios şi enigmatic

Reflectă lumină în procent infim
Denotă în atitudine
Multă materie şi energie neagră
Emană secvenţe enigmatice
Deghizate în efecte stranii

Cu aspecte fastuoase
Peste limita cunoaşteri umane
Greu de interpretat
În termeni plauzibili

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (28 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Allan: Nu-i aşa că e un Jackson Pollock minunat?
Fata de la muzeu: Da, aşa e.
Allan: Ţie ce-ţi transmite?
Fata de la muzeu: Tabloul expune negativismul universului. Vidul acela înfiorător, teribil. Nimicul. Destinul omului forţat să trăiască într-o eternitate pustie şi fără Dumnezeu, ca o mică flacără, arzând într-un gol imens, pierdut, plin de groază şi degradare şi care formează o cămaşă de forţă sumbră în cosmosul negru şi absurd.
Allan: Ce faci sâmbătă seară?
Fata de la muzeu: Mă sinucid.
Allan: Dar vineri?

replici din filmul artistic Mai cântă o dată, Sam, scenariu de Woody Allen (4 mai 1972)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drama omului este dualismul existenţei lui. Omul apartine lumii vizibile si invizibile.Relatia cu Divinitatea de acceptare sau negare:"Pe Dumnezeu nimeni [...] | Citeşte tot comentariul

Cosmos trist

Ninge patetic la început de an,
În sufletul tomnatic şi ceresc,
Plânge cu stropi de rouă amurgul,
Trist înţeleg că încă te iubesc.

Râd stelele pe bolta-ntunecată,
Sclipind din iad ca lava pe pământ,
Zâmbeşte luna printre nori de ceaţă,
Văd trist că încă eşti şi încă sunt.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dincolo de abstracţiunea de principiu
a unei conjuncţii atât de formal adversative
mă opresc într-un centru cu sens
bunăoară în acest miez de cosmos
ca-ntr-o inimă de Dumnezeu
îmi mângâi copilul de durere şi de frică
de toată greutatea lumii acesteia
căzute sub pământ
cu glas omenesc îi povestesc
despre cum înţeleg eu să fiu fericită!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea pe care a fost aşezat Mântuitorul nu a fost un tragic accident în viaţa pământească a Fiului lui Dumnezeu, ci mai curând un punct culminant al unui plan deliberat al consiliilor cereşti înainte de crearea prezentei ordini a cosmosului.

citat din Harold Rimmer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu care este veşnic complet, care direcţionează stelele, care este maestrul destinelor, care ridică omul la smerenia Lui însuşi, care vorbeşte despre cosmos fiecărui suflet uman, este manifestarea cea mai strălucitoare a scopului către perfecţiune până în prezent.

citat din Alfred Adler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conses sau sensul comun al tuturor oamenilor/naturii. Omul este natura, doar ca multi nu mai contientizeaza. Consens este un cuvant care va triumfa acest colt din cosmos, Unde este situat un loc numit rai pe care unii incearca sa îl distruga in totalitate, va domina lumea intr-o buna zi cu soare;.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome XI
Adăugat de Cinepa Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Giordano Bruno respinge graţia (deşi nu o neagă); şi prin aceasta păcatul. El proclamă divinitatea omului şi-i răpeşte cerului prestigiul. Pământul nu e "azvârlit" în Cosmos, ci e un astru la fel de important ca mirabilele stele fixe. Cosmologia bruniană corespunde ideii renascentiste a unui om deificat.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată, iubito

niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine
esti prezenta in sangele meu galopand
te simt ca pe-o bautura in vine
cutit ce-mi taie sfoara unui gand

niciodata, iubito, n-am sa ador altceva
decat sanii tai mici far-a bluzei perdea
leganarea soldurilor tale fierbinti
ce scoate pe Corso
vanzatorii din minti

niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui
in palma mereu imi vei sta ca un cui
rastignit in aceasta ravnita dulceata
ce tine o viata

in cosmos trimis sa comand escadrile
sa cuceresc un meteorit
din alta cale lactee
stapungand in iures norii atomici

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Avramescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

s-a născut o mirare
în cutele cămăşii cu mâneci suflecate
lăsându-se asurzită de tropotul miresmelor uitate.
cu aer în buzunare,
inima peticită prin colţuri,
plete-n vânt,
o modelare rotundă a destrămării
apleacă pereţii într-o gravitaţie sigură.
din cuburi de gheaţă sar cuvintele colorând aerul roz,
cea mai dulce literă îndulceşte cafeaua.
iadul şi raiul au aceeaşi tărie de împietrire şi despietrire
a sentimentului pârguit între buzele mirate.
pământul exersează din nou mersul în cosmos
deschizând o altă poartă.
îmi umblă prin cenuşă o trezire adormită din existenţă,
niciun gol de cuvinte,
lumina nespartă picură domol
deşteptând elegii eterne.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mâini am infinitul - Sacrificiu de înger

Astăzi am surprins infinitul
Îşi prindea largul în hora gândurilor,
Mi-am scufundat ochii în nemurire
Şi mi-am stropit buzele cu sânge de înger.

Am căutat mult,
Alături de tine fără a-ţi număra glasul.
Am păşit acelaşi cer pe care tu l-ai zburat
Şi am băut aceleaşi lacrimi pe care tu le-ai vărsat.

Am cercetat cosmosul
Fără să te cred când îmi spuneai că nu e bine,
Am violat, atingând doar, fiecare entitate,
Iar tu mă implorai să mă opresc.
Am stat la masă cu Dumnezeu
Şi în loc să-I mulţumesc L-am interogat.
Mi-am judecat intuiţia
Jurând să n-o mai folosesc.
Te-am judecat pe tine neascultându-te.
M-am întors acasă vorbind,

[...] Citeşte tot

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre galaxii de lapte

mi-au pus pe umeri temerile pământului
c-un orizont fără margini
nimeni nu ştie cum să-l treacă
nici cărări nu sunt

gândurile zboară cu aripi de lut
în memorie cu înţelesul zdruncinat
caută să iese la lumină
printre galaxii de lapte

încerc fiecare umbră s-o îndepărtez
imposibilul îmi joacă sub ochi
nu mai sunt copilul îngrozit de tunet
doar fulgerul mă mai sperie

gândesc la o arcă să populez cosmosul
dar Dumnezeu mi-a luat-o înainte

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul iubirii

Din catedralele sufletelor triste se ridică la cer
cântecele inimilor noastre,
Cântece ce vor să îţi vestească haosul infernal
în care se scaldă omenirea.
Vibraţiile muzicii zguduie magistral bolţile albastre
ale cerului domnesc,
Scormonind apoi toate colţurile Universului
pentru a-ţi da de veste.

Plutind pe portativul stelelor, notele se rostogolesc într-o avalanşă nebună
Spre cel mai îndepărtat întuneric unde se termină materia cosmosului.
Aici, în tărâmul începutului şi sfârşitului,
într-o singurătate absolută
Dumnezeu îşi doarme armonia pierdută
în leagănul uitărilor eterne.

Murmurul trist al umanităţii întrerupe
visarea solemnă a bunului Domn
Care ascultând ondulaţiile pline de durere
ale cântecelor noastre triste

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Şerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

La voia întâmplării

las sacul cu probleme la voia întâmplării
timpul jubileaza departe de pericol
vuieşte în sânge spectacolul mării
valul speranţei trece prin viscol.

e iarnă, mă acoperă ninsori
de bucurie de tristeţe de mirare
raze misterioase se coboară din nori
cerul pentru mine multe surprize are.

cosmosul mă consolează în fel şi chip
uneori mă simt un stol de rugăciuni
vise şi speranţe în bizar prototip
flăcări dansante pe roşii tăciuni.

mai am un singur dor să-l infirip
în adevăr poetic departe de minciuni.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!