religie şi virginitate

Nu sunt nici fecioară, nici preot ca să mimez interiorizarea.

Jean-Paul Sartre în Greaţa
Adăugat de Ioana Ş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun cu adevărat fericit au doar cei ce cred în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care pe pământ a venit, luând chip de om când din Fecioara Fecioarelor s-a născut într-un staul mic.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infernul iadului a fost fecioară virgină înainte de aprinderea focului ucigaş.

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecioara Maria: fereastra nemuririi, deschisă de Dumnezeu.

aforism de Maria Roibu (martie 19)
Adăugat de Maria Roibu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un candidat la căsătorie îi cere părerea unui preot

- O cunoaşteţi, e divină
Şi aş dori să fie a mea.
- Nu ştii dacă e virgină?
Crede... Şi nu cerceta.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fecioară

Fecioarele sunt floarea Bisericii, podoaba şi frumuseţea harului duhovnicesc, starea cea firească a nevinovăţiei originare; desăvârşită realizare, vrednică de laudă oamenilor şi cinstirea îngerilor; chipul lui Dumnezeu care imită viaţa cea sfântă a Domnului, dovedindu-se astfel cea mai aleasă parte a turmei lui Hristos şi naşterea cea mai slăvită a Sfintei Biserici.

definiţie de Sfântul Ciprian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căinţa este o virginitate pe care sufletul nostru o datorează lui Dumnezeu, un om care se căieşte de două ori este prin urmare un ticalos dezgustător.

Balzac în Iluzii pierdute
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părerea necredincioşilor este că din schimbarea unui sistem economic poate să izvorască fericirea oamenilor. Cei credincioşi ştiu că fericirea lor izvorăşte din Crucea de pe Golgota, din Mormântul Domnului, de pe Muntele Sinai, de pe Muntele Fericirilor, din Sfântul Potir, din pântecele Fecioarei, din inima curată, din post şi rugăciune.

Dumitru Zamisnicu în Credinţa în zeghe. Preot Dumitru Zamisnicu – Evocări (2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul: grădina virgină, căminul lui Adam şi Eva...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a creat Universul,
Dumnezeu ne-a dăruit pământul.
Isus ne călăuzeşte mersul,
Maica fecioară Maria, gândul.

catren de Dumitru Delcă (10 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preasfânta Fecioară Maria, ea singură, şezând între Dumnezeu şi oameni, pe Dumnezeu L-a făcut Fiul omului, iar pe oameni i-a făcut fiii lui Dumnezeu.

citat din Sfântul Nicodim
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu credem că Sfânta Maria este doar "almah" (tânără femeie, cu potenţiale legături trupeşti), ci "betulah" (fecioară), convingere mărturisită de Crezul Bisericii Primare, care o numeşte permanent "Fecioara Maria".

citat din Marius Matei
Adăugat de Ron Varese
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgamă

motto: Orice "este" are o raţiune de a fi.
Mihai Eminescu

... şi floarea are raţiunea de a fi
şi steaua care ieri va răsări
cuvântul care fu la început
şi castitatea boţului de lut
în toate cele bunul Dumnezeu
a pus pecetea propriului Eu
suflare în nimic instantaneu
şi raţiunea raţiunii în mereu...

poezie de Iurie Osoianu (20 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătoria religioasă

Încheiată cu: Amin!
Cununia ne-a adus
O fecioară mai puţin
Şi un răstignit în plus.

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţii şi ritualuri de Florii

TRADIŢII CREŞTINE ŞI RITUALURI DE FLORII

După datină străbună,
într-o sacră rânduială,
Floriile sunt cunună
la Sărbătoarea Pascală.

În Templul din Ierusalim,
Iisus ca Mare Împărat
a fost cu ramuri de măslin,
de credincioşi întâmpinat.

Crengi din sălcii înverzite,
dar şi flori de primăvară,
în biserici sunt sfinţite
prin credinţă milenară.

La icoană se păstrează,
în casa credinciosului,
că Dumnezeu o veghează

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii şi ritualuri româneşti / Editura Paideia - 2008) (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În simbolica creştină, Fecioara desemnează sufletul în care se găseşte şi se zămisleşte însuşi Dumnezeu.

Ivan Evseev în Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale (1994)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cer a venit un cântec de lebădă

Din cer a venit un cântec de lebădă.
Îl aud fecioarele ce umblă cu frumseţi desculţe
peste muguri. Şi pretutindeni îl and eu şi tu.

Călugării şi-au închis rugăciunile
în pivniţele pământului. Toate-au încetat
murind sub zăvor.

Sângerăm din mâni, din cuget şi din ochi.
În zadar mai cauţi în ce-ai vrea să crezi.
Ţărâna e plină de zumzetul tainelor,
dar prea e aproape de călcâie
şi prea e departe de frunte.
Am privit, am umblat, şi iată cânt:
cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin?

Cineva a-nveninat fântânile omului.
Fără să ştiu mi-am muiat şi eu mânile
în apele lor. Şi-acuma strig:
O, nu mai sunt vrednic

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întruparea Fiului este începutul mântuirii noastre. "Mare este taina creştinătăţii: Dumnezeu S-a arătat în trup!" Fiul lui Dumnezeu, fiu Fecioarei se face, ca vieţuind printre noi, să ne arate cum în trup omenesc se poate trăi o viaţă dumnezeiască.

Policarp Moruşca în Cuvânt de Crăciun (1945)
Adăugat de Şerban Mircea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată într-o pustie mare un pustnic, şi petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Şi aşa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul. Într-una din zile se duse pustnicul pe marginea gârlei, care curgea pe-aproape de coliba lui, şi iată văzu că vine pe apă un sicriaş smolit şi încleit bine, şi auzi un orăcăit de copil ieşind dintr-însul. Stătu puţin de cugetă şi, după ce făcu rugăciune, intră în apă şi trase cu o prăjină sicriaşul la margine. Când deschise, ce să vază în el? Un copilaş ca de vro două luni; îl scoase din sicriu şi cum îl luă în braţe tăcu. Acest copil avea un baier atârnat de gât. Şi, dacă îl luă, văzu că într-însul era o scrisoare, o ceti şi află că copilul de faţă este lepădat de o fată mare de împărat, care alunecase şi ea în valurile lumei şi, care, de frica părinţilor, lepădă copilul, îl puse în secriaş şi-i dase drumul pe gârlă, lăsându-l în ştirea lui Dumnezeu. Pustnicul voia din toată inima să crească pruncul ce-i trimisese Dumnezeu, dară când se gândi că n-are cu ce să-l hrănească îl podidi un plâns de nu se mai putea sfârşi. Căzu în genunche şi se rugă lui Dumnezeu, şi o! minune! deodată răsări, măre, dintr-un colţ al chiliei sale o viţă, şi numaidecât crescu şi se înălţă, până la streaşina casei.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apele tăcute

Râuri gemene fecioare,
Vă primim de la izvoare.

Curgeţi, ape moi şi line,
Curgeţi fără de-ncetare,
În văpaia lunii pline,
Dintr-o zare într-altă zare.

Limpezi cum le-am cunoscut,
Şapte văi au străbătut,
Şapte neamuri le-au băut,
Pline ca şi la-nceput.

Argeşul şi Oltul meu,
Vă păzeşte Dumnezeu.
Din adânc cine vă mână,
Ce stăpân sau ce stăpână?

Fiţi beteala pe vecie-n
Fericita Românie.

poezie de Tudor Arghezii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!