Citate despre roșu și vișine
citate despre roșu și vișine (inclusiv în versuri).
Evoluția cromatică a iubirii: izbucnește cu un roșu imperial, continuă cu un roșu aprins și dispare într-un halou de vișină putredă.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Poveste pentru doi
... am vrut să-nving singurătatea cedând în fața chipului tău blând
și de atunci admir pustietatea din ochii tăi ca soarele flămând
și am mai vrut să gust din vișini coapte cu sucuri sângerii de buze moi
dar m-am trezit și singur și în noapte și cu oribili ani-lumina între noi
și s-a sfârșit balada din poveste lovind mereu în trai de zi la zi
cu degetele fine și celeste ce dur sugrumă când nu pot lovi
și sa sfârșit imajinata lume, au înghițit-o hăurile goi
și pot s-arunc în ele orice nume- povestea mea oricum e pentru doi...
poezie de Iurie Osoianu (4 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călăul
când se spală pe mâini de sângele nostru
apa în chiuvetă se înroșește iar asta
îl duce cu gândul la un compot
de vișine căzute din cer printre crengi desfrunzite
la marele fix: când se linge pe degete
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile
Mândru și înalt, roșul trandafir
Așteaptă în grădina, azi, un musafir.
Galbenă e floarea care se rotește
mereu după soare și spre el privește.
Știu că portocala e... portocalie.
E cam rotunjoară.
... Astăzi, poartă ie.
Albastră e floare de "nu mă uita".
Tu, în poieniță, te întâlnești cu ea.
Verde pădurea, mă farmecă vara.
Plec pe drum de munte.
Îmi iau și chitara.
Vișina e vișinie.
Vara, fac compot din ea și îmi aduce bucurie.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov-Giușcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la roșu și vișine, dar cu o relevanță mică.
Pastel
Prin vișini vântul în grădină
Cătând culcuș mai bate-abia
Din aripi, și-n curând s-alină,
Iar roșul mac închide floarea,
Din ochi clipește-ncet cicoarea
Și-adoarme-apoi și ea.
Eu cred c-a obosit pădurea,
Căci ziua-ntreag-a tot cântat
Și tace-acum gândind aiurea.
Sub dealuri amurgește zarea,
Se-ntunecă prin văi cărarea
Și-i umbră peste sat.
Peste culmi încet amurgul moare
Și-ntors cu fața cătr-apus
Dă semne nopții din ponoare.
Ea-mbracă haine-ntunecate
Și liniștit din aripi bate
Plutind tăcută-n sus.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stampă de primăvară
E un ajun de Paște, cu mierle în copaci
când stăruie în casă miros de cozonaci
Tu zugrăvești cu ceară încondeiate ouă
în flori și arabescuri ce strălucesc de rouă
În roșu, mov și galben, în verde crud de ierbi
ceva nu iese bine, vopseaua iar o fierbi
Un crâng de iasomie în păr ți s-a-mpletit
în calendar scrii iarăși câte-un verset sfințit
Era un timp de slavă, aprilie vestea
arhanghelii dreptății cum saltă iar în șa
Te văd din nou în stampa copilăriei mele
un pescăruș pe pânza străvechii caravele
La streșini se-nfiripă un cuib de rândunici
zorelele pe garduri cu mâna le ridici
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucătăria dragostei
Văzută de sus gura ta are culoarea
siropului crud de vișine
mai ales când gemete dulci o deschide
iar limba șerpească întinde pe buze
licoarea putred de dulce
de parcă-ar fi salivă stoarsă din stafide
Sub ochii-mi injectați de mireasma grea
de dragoste îndelungă
umerii tăi sunt carne catifelată și fierbinte
zvâcnind în palmele-mi de piatră
ca respirația ta la respirația mea să ajungă
Sânii-ți de nea cu vinișoare ca cicoarea
rotunzi ca iriși dilatați de somnul fără vise
cresc ritmic în crunta-mi lovire
ispitindu-mi vigoarea
și-nflorind ca în noapte miresme încinse
de-argintate narcise
[...] Citește tot
poezie de Ioan Radu Văcărescu din Gnoze (2004)
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sol major
sentimentele vibrau ieșind
din corzile viorii în sol major.
o rupere lentă de bemoli și diezi
înviau inima printre vișinele căzute.
închiderile deveneau învinse și libere.
între pauze, în stânga și în dreapta mea,
trezirea neobișnuită cobora pe răni
într-un torent fluid.
silueta ta verde eclipsa recviemul pentru roșu.
tăcerea respira.
partea tristă a rămas în paltonul negru din vestiar.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba a adormit profund
Hai să aprindem noaptea cu cântecul de greier,
În loc de luminar
Să punem stele în foc.
Să spunem că iubirea a semănat cu vântul
Sau cu o adiere a frunzelor de plop
S-au liniștit caișii și vișinii în roșu orizontal
Și iarba a adormit profund.
Cuvântul nu mai strigă la tine, universul la mine,
Răsăritul pe drumuri să ne prindă când alergăm desculți
Și ce alegorie de flori tot mai suave au păsările-n aripi!
Când vântul parcă-i stins.
Ne caută un miracol cuvânt sau întrebarea
De ce în tinerețea noastră a nins?
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustnicul
Sala-mbrăcată cu-atlas alb ca neaua,
Cusut cu foi și roze vișinii,
Și ceruită strălucea podeaua
Ca și-aurită sub lumine vii
Lumini de-o ceară ca zăharu - o steaua,
Diamant topit pe-oricare din făclii.
Argint e-n sală și de raze nins
E aerul pătruns de mari oglinzi.
Copile dulci ca îngerii - virgine
Prin sală trec purtând cununi de flori;
Ah! vorba înger scapă pe oricine
De lungi descrieri, dulce cititori
Astfel acum ea mă scăpă pe mine
Să zugrăvesc terestrele comori,
Acele dulci, frumoase, june-scule
Cu minți deșerte și cu inimi nule.
La ce-aș descrie gingașa cochetă,
Ce-abia trecută de-optsprezece ani,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie
Sat de vise! Astăzi plec
Prin lume să-ți fiu hoinar
Înc-odat-aș vrea să trec,
Să mai dorm într-un hambar.
În fân copt mirositor
Ploaia nopții să-mi aline
Somnul plin de drag și dor
În căsuța-ntre coline.
Si pe țigle s-aud stropii
Cum se șiroiesc pe streșini
Și-n depărtare plopii
Lasă puful peste vișini.
Înclinat să cred îmi vine
Că nimic nu-i cu tăgadă
Cale vântului i-o ține
Dudul nostru din ogradă.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sunt lalea!
Laleaua voastră albă, roșie, galbenă
mov, roz...
Înfloresc în aprilie
și stau cu voi până când
se deschide liliacul, salcia,
caisul, cireșul, vișinul, mărul!
Stau cu voi,
până cînd voi îl răstigniți pe Isus
și încă un pic, până înviază!
Pe urmă mor și trebuie să așteptați
o sută de zile, ca să mă vedeți din nou!
Sunt drăgălașă, zglobie, sensibilă!
Vă iubesc!
Eu sunt urzică!
Răsar la prima înviorare
a razelor de Soare
și aștept să mă culegeți
ca să vă tonifiați sângele,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
De partea taurului
Pe nimeni nu vei putea lua în coarne,
Prietene taur, ce vei muri peste douăzeci de minute.
Exact peste douăzeci de minute. (La 17:20)
Lupta ta cinstită cu coarnele, va fi trădată,
Împunsul tău va fi înșelat.
Ai năvălit ca o furtună în arenă,
Adulmeci nisipul galben,
Care miroase de pe acum a sânge - sângele tău.
Cerul e înnorat. Arena e o retină ce se dilată.
Ești frumos și puternic.
Toată lumea e a ta.
Toată lumea aceasta complice, care privește.
Iată, te-ai repezit în calul cu ochii legați,
Blindat cu apărătoare, pe burtă.
Dai să-l iei pe sus. Și călărețul, în armură,
Ți-a înfipt sulița în greabăn. Apasă puternic,
O scoate și-o înfige din nou,
În timp ce tu, naiv, te căznești să răstorni
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu (august 1982)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nudul culcat al lui Modigliani
ocrul cu reflexe portocalii
se logodea cu maroul crud al cafelei,
vișina putredă cu verdele tinereții abia trezite,
pielea aurie a nudului se răsfăța languroasă
plină de nurii înfloriți ai virginității răspândite
pe așternutul roșu de culoarea rubinului
și pe verdele primăvăratic al pernei,
acolo își legănase dorurile nemărturisite
acum femeia își deschidea brațele de culoarea marmurei
parcă a rugă sau a chemare
într-o expresie a dăruirii totale
ochilor păgâni ai pictorului
căzut parcă într-o ataraxie
și melancolie visătoare,
într-o liniște a sufletului.
doar ritmul tainic al liniei trupului
tânjea după expresia naturalistă
a nudului culcat în tonuri calde...
trăia, vezi bine, în culori, maestrul,
totdeauna între mărire și decădere,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cam asta
felul acela atemporal de a seconda ploile
amestecul de pământ-cu-dulceață
(preferata mea, de vișine!)
o vânătaie nevinovată într-un colț auster de masă
na-na-naaaaa! se lasă caniculă!
efortul titanic de a-mi șterge vopseaua de pe unghii
ratarea serialului brazilian de la 6
oh!
cafeaua concepută cu caimac și vanilie
buzele arse în aventurare eroică
(eroina ta! eroina ta! Eroina!)
șorțul căzut estetic pe un spătar
irezistibila prăjitură
cu dovleac și cu zmeură
atunci când am știut exact
cum se începe o carte
nu și cum se termină
fuga mea prin sufragerie
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dau un suflet, pe orice...
Fac strigare-n piața mare, îmi vând sufletul pe-o dudă!
Să nu râdeți, că-n agudă mi-e copilăria nudă.
Dude albe, dude roșii, dude mov și violete
Cu dulceață și savoare, cu alură de vedete.
Și de nu găsesc agude, poa' să fie și-o caisă,
Sau un măr din raiul Evei, mușcătură interzisă,
Sau o pară pergamută, zemuind a vară-albastră,
O cireașă timpurie, vișini din grădina noastră.
Ies pe stradă ca geamgii, strig în stânga și în dreapta,
Nu-mi blamați nici îndrăznela, să nu-mi judecați nici fapta!
Că mi-e sufletul povară, piatră grea de gât legată
Și îl dau pe orice marfă, cât ar fi de perimată.
Și de nu găsesc nimica, pe niciunde,-l dau degeaba,
O să-l las în târg la pepeni, să umple cu ploi taraba.
Să mă lase, să se ducă unde-o vrea, să-l ducă vântul!
De-l mai țin, tare mi-e teamă că îmi va săpa mormântul.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Excepția de la regulă
a fost o vreme
când cutreieram străzile
pur și simplu mergeam...
pur și simplu existam ca și cum
asta aveam să facem întotdeauna...
burta trotuarelor se juca înghițind urme
dâra șotroanelor incrustate în adn
bunăoară șorțulețul meu galben-cu-gărgărițe
bunăoară borcanul tău verde cu compot
! un spiriduș scotea dintre degete puful viu!
cireșii erau aceiași dintotdeauna
fântânile adăposteau ape
lângă îngrămădire de petunii
! o mireasmă aparte desprăfuia drumuri
ERA o după-amiază nesfârșită de vară
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O vorbire pe messenger dintr-o parcare din liverpool
fusese o noapte neobișnuită david linch începând să facă rânduială printre coșmarurile de-nceput de toamnă bb împlinise vârsta bunicii mele sharon stone deghizată-n instinctul de fiară încă psiholoagă din beverly hills meg ryan prea tânără ideal intangibil muslim si totusi foarte aproape de piatra kaaba superbia trupului înainte de a muri fără să anunțe dialogul desculț al lui feodor mihailovici dostoievski cu zosima ciorba aruncată pe fereastră înainte de a scrie demonii
în memoria toamnei foarte lungă a țarului care l-a condamnat la moarte
cu nopți siberiene și volgi învolburate
se ascunseseră săteni devotați pulberii cosmice
rând pe rând orașele dispăruseră până la jumătatea inimii prin vene de primitiv
urcând pieptiș l-am revăzut o clipă l-am revăzut pe
cel mai bun tată
desemnat de mine de dinainte de mine
jucând baseball cu cei douăzeci de copii semănându-i leit
a mea e luna atârnând de cerul plumburiu din poemul suprarealist
david linch designer de amenajări ale unui fel de interioare umane
mărturisește pe covorul roșu
prea târziu pentru mine prea devreme pentru el
foarte ferm afirmând interiorul oricărui coșmar
e chestie de dulce gust de geamăna clipă
gemele gemene gemând în gene
truc masochist însușit la despărțirea de bb &de mine
de tot ceea ce cred eu că aveam mai bun în mine nestinse lumine
pulverizând bruma de stele căzând peste vișinul în care dumnezeu a făcut duș
zei inspăimântați migrând din regn în regn
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kilometrul nimănui
Abia când te simți integrat,
maniera asta de socializare cu natura
capătă aspectul precis al unei forme fixe
de viață. De la piatră am pornit, la piatră
ajungem, la comunismul portocaliu, macru,
desangvinat, la populații care ne-au părăsit
de comun acord, pentru a ne lăsa ispitiți
de senzația că singurătatea e ca durerea
unui cal fără coaste, ce-și vomează biciul,
sau bastonul de vișin, supte de trup.
Stăpâneam o mansardă, un unic refugiu,
mai aproape de stradă decât de cer.
De regulă, primeam în vizită doi sfinți, întotdeauna
aceiași, unul măcelar și altul preot, la fel de bine
crescuți, la fel de mucaliți. Le convenea frecvența
câmpului, rezona bine în rășina miruită a bârnelor.
Vorbeam puțin, beam vin și ascultam în urechile altora,
uscate, încrețite ca niște scoici, tot vuietul lumii.
Aprindeam apoi focul în încăperea fără pereți,
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre roșu și vișine, adresa este: