Citate despre ruj și timp
citate despre ruj și timp (inclusiv în versuri).
Dorul meu
Singurătatea o cânt sub clar de lună
și alung norul ce dă lunii umbre reci,
un sărut ziua de mâine vrea s-o pună
pe dorul potecii pe unde poți să treci.
Și mi-am învelit ale mele doruri
cu taina lacrimii din rugăciune,
cu scânteia picăturilor de rouă,
care dă îngerilor înțelepciune.
Cu versuri am șters rujul surâsului,
iar nopțile uitate le-am ținut la ușă,
în doruri amețite de furtună
și finaluri împrăștiate în cenușă.
Eu dorul l-am cules din bucuria
romanței, horei și doinei românești
și nu pot s-ascund cuvinte-n inimă,
sau să le pun în posomorâtele povești.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, americancele care lucrau în armată foloseau rujul roșu pentru a se simți încrezătoare și puternice.
citat din Anna Deavere Smith
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la ruj și timp, dar cu o relevanță mică.
Murătura stă
în borcan și așteaptă sărutul
buzelor tale rujate extraordinar
e puțin acrișoară cât ai ochelarii
fumurii o vezi ascunsă în spatele
mărarului și crezi că sunt alte
realități dintr-o lume topită lent
în borcanul pictat în mintea plină
de timpul sticlos intrat în gură
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nori de noiembrie
nori de noiembrie,
genunchi acoperiți,
priviri din care s-a scuturat cerul.
luna gri coboară pe crengile goale,
odaia se dezumflă adunându-și pereții oftând.
o lume de hârtie tresare în mâini
și-n degetele pline de ghimpi.
o memorie îndură ochiul alb al lunii.
mut iluziile din stânga în dreapta,
împart rimelul pe gene
și rujul pe buze,
îndulcind cuvintele
rămase din resturi de tăceri
și răsturnând copacii în ferestre.
galbenul, albastrul, albul și verdele
se veselesc într-o vază cu flori.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt
Sunt pomul cel cu mere roșii,
În vârf se leagănă luceferi.
De trunchi se scarpină leproșii
Hulind pe oamenii cei teferi.
Sunt floarea cea în chip de liră,
Nascută într-o vreme crudă.
Căznitul suflet o admiră,
Bețivul peste ea se udă.
Sunt cartea cea cu pagini sfinte.
Pe față preoți o sarută,
Pe spate scârnave cuvinte
Înșiră golănimea brută.
Sunt o albină truditoare
"Fardată" cu polenul Lunii.
Mă ponegresc mereu lăidacii
Rujați cu roșul Uniunii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Denise Hennessey: Urăsc companiile de cosmetice. Te fac să devii dependentă de rujul perfect sau de nuanța de ojă și pe urmă, șase luni mai târziu, le scot de pe piață. Trebuie să-ți cumperi nuanțele preferate de parcă ai face provizii pentru sfârșitul lumii.
replică din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!


În timp util
respirația ta uitată
undeva pe fundul genții mele cu de toate
și cele 5 minute rămase
mersul meu de la un capăt la același
într-o cameră ca un peron
privirile mecanice ale falșilor călători
îmbarcându-se în imaginații deficitare
în fapt colții scoși de această singurătate
5 minute în care
îmi refac fardul
sun un prieten... poate un vecin
urmăresc hoțul de lumină personală
simt soarele înainte să se prăbușească
nimic din toate acestea!
scap o scamă precum o iluzie cosmică
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


A vedea...
Eu văd frumosul, nu timpul
Mascat de rujuri, farduri, pompoane scumpe,
Ori bijuterii etalând luxul.
Cu sufletul încărcat de pace,
Las să dăinuie peste lume
Un carusel de bijuterii.
Asemeni unui munte mă înalț peste trecerea mea,
Spre-a ajunge departe,
Spre a luci ca o stea...
Acolo unde, cei drepți,
În timpuri fără de timp au poposit.
Frumosul este în noi și în el dăinuiește
Lumina cerului pe care soarele scrie poeme,
Cu litere aurii.
Cântec de păsări, dansul și glasul apelor limpezi,
Zborul de fluturi și-al fulgilor de păpădii.
Vântul primăverii ne mângâie chipurile
Și divinul izvorăște prin noi,
Când a vedea învățăm
Și când iubim amândoi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Primele Ore
În sângele învolburat frica bântuie
în perfuzii.
Văzduhul înghite suflarea.
se așterne tăcerea în copaci.
Ninge peste apa interzisă
Umbra vieții miroase a duhoare,
fuga continuă din timpul suferind
spre colindul de iarnă.
Vânătorul sună din goarnă,
căprioare traversează orașul,
într-un decor pustiit
rujul iubirii
își tulbură culoarea.
Se aud primele sirene,
iarba va răsări prin ciment.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În patul de ger
Mai întâi moartea și-a rujat coasa
cu o inimă stătută
apoi a dansat o stea neștiutoare
prin lanul de picioare
o bătută...
Eu dorm în patul ei
cu secunda la cap
cu peretele la margine
și în oglindă
cu o altă oglindă sap.
Mă trec fiorii
ascunși în scânduri
în grădină bujorii
îmi miros din gânduri.
Se usucă foșnetul
se usucă vântul
se usucă
oamenii
ce ne țin rândul!
Trec morții pe cer
[...] Citește tot
poezie de Alin Gheorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Acolo e altă lume
Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată și inima mea...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrez în minte...
păstrez în minte chipul tău
păstrez și rujul tău
pe buze
arome rare simt
în nări
și retrăiesc zile apuse
când pielea ți-o ating
cu gândul
furnicături se adună-n corp
un strigăt mut mă cheamă-n
neguri
te-aș lua cu mine... și-aș lua tot
bine ori rău de-o fi cu noi
în doi
e totuși altceva
vom râde plânge și împărți
câte un pic...
că tolba-i grea
sau chiar mai mult
din ce-a strâns soarta
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poemul zilei
ea venea pe o cale
în rochie înflorată și pantofi din lac
2 fluturi trudeau s-o desăvârșească estetic
zgomotul muzical deschidea o corolă
în lume
se emiteau constant prognoze nefaste
tocmai ce scăpase [pentru a câta oară?]
rochia albă cu magnolii ca o platoșă!
ea venea pe cale
la intervale sonore își pipăia poșeta minusculă:
rujul din coacăze o agendă "autrefois" stiloul cu peniță de aur 3 bomboane cu lapte
întreagă și vie venea!
ingenuitatea ei avea poate să fie trecută cândva
la Poemul zilei
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


E tot mai toamnă
E tot mai toamnă
în cuvintele păstrate printre vișini,
locul de plecare s-a destrămat
pentru o cămașă uitată în cuier.
Liniștea mea fugărită s-a scurs într-o clepsidră,
uitări sonore desprind o lumină nouă,
printre crengile copacului învelit în frunze,
noaptea e-nchisă într-o eclipsă.
Itinerarul pasager atinge sentimente încremenite
dintr-o libertate închipuită,
dincolo de hotarul silabelor,
unde timpul este reciclabil.
Toamna e o trecere spre înserare
unde rugina se-mparte pe frunze,
iar rujul rămâne mereu în calendar.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Părăsirea tainei
Părăsim taina, revine cuvântul,
Sahara rănește pământul,
Pământul face amor cu eterul,
Luna păstrează misterul.
În delta-ncercării m-am simțit ucis
De-un zâmbet nestatornic venit din Paradis,
Ți-am păstrat rujul pe guler de cămașă
Când ai pătruns în mine pe-o rază uriașă.
O, îngere duios din tăinuita vreme,
Zborul plânge, aripa ta geme,
Tulbură lumânarea răsăritului
Singurătatea dureroasă a-nvinuitului.
Luna vorbește cu nuferi de dor,
Furia lacrimilor mă face să mor
Doar blând devorând nisip de Sahara
Trenul ruginit părăsește gara!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Îmi sărutase în grabă urma legăturilor strânse într-o clipă de extaz și rujul roșu îi contura buzele pline, aroma lor proaspătă și vie în contrast cu pielea albă și netedă. Ecoul suspinelor ei suprimat într-un amalgam de simțuri amorțite, răsuna în profunzimi de sine, invadând fărâme de suflet necuprinse în atât de multe căutări si deopotrivă regăsiri trecătoare. Voiam să-i respir amintirea regulat, ritmic, suficient de lent să-i pot aduna emoțiile mute într-un surâs nevăzut. Mirosea iar a fericire și a ispite țesute între cearceafurile albe cărora timpul le răpise graiul, tăinuindu-l în rânduri de șoapte, aliniate pe muchia amurgului.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie cu pietre
Pietrele vorbesc o limbă cepeleagă
Umăr peste umăr, mute scapă-n rost
Idiomul șters de o lume întreagă
Tras prin păpălașcă, pus la adăpost.
În placid, o rocă semicolțuroasă
Zace sub asediul de amplasament
Va muri călcată pe spate și coapsă
Va vorbi agale în anrocament.
Slova i se varsă interdependentă
Țiglei răzimate-n căprior, pieptiș
Unduind în vale unde e latentă
O comunicare cu un grohotiș.
Cărămide suple rujate cu mică
Boncăne-n tavane chef de petrecut
Cu înfrigurare în icoane pică
Strop de tencuială de părinți pierdut.
[...] Citește tot
poezie de Dan Pachițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, pentru-aceste vorbe o să-ți pară rău curând!
O, pentru-aceste vorbe o să-ți pară rău curând!
Restituie-mi cartea și-ți ia-înapoi sărutul.
Un dușman sau un prieten am auzit spunând,
"Ce volum mare pentru-așa căpușor minuscul?!"
Vino, o să-ți arăt pălăria mea cu ciucuri
Și-o să te las să vezi cum mă gătesc, cum mă rujez!
Oh! poate c-ar trebui să te iubesc și... câte lucruri...
De-azi, n-o să-ți mai spun nimic din ce simt sau din ce crez.
Voi fi harnică și blândă, dulce și isteață;
Și nu-o să mai fiu surprinsă cu cărți la subțiori,
Voi fi nevasta mult râvnită, cu care treci prin viață;
Și-într-o zi intrând pe ușă, cum ai intrat de mii de ori,
O zi nici rece, dar nici caldă cum sunt zilele pe-aici,
Eu nu voi mai fi acolo, iar tu-n zadar o să mă strigi.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lucian se șterse puțin; când își zări degetele roșii, tresări uimit... Își amintea perfect că nici una dintre fetele care-l opriseră nu-l sărutase deloc. Și atunci, de unde totuși urmele acelea?! Brusc, înțelese că asta dorea Lia să-i arate prin semnele pe care i le făcuse, nu că ar fi fost el neobrăzat. Îi atrăgea atenția, ca să se șteargă... Diana Enka se apropie de el; își recunoscu rapid rujul și scoase o batistă, pentru a-și șterge fiul. Lia auzi discuția și înțelese că de fapt, de la mama lui erau urmele de ruj pe care le avusese el în tot timpul audierii finale și se bucură că-și retrăsese toate acuzațiile pe care le formulase pe nedrept la adresa lui. Diana îl șterse bine de toate urmele de ruj pe care ea i le lăsase pe obraji.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginea ei clară, trupul gol și fraged îmi era lipit pe retină, adânc și tandru ca o atingere umedă de vis stingher. Îmi sărutase în grabă urma legăturilor strânse într-o clipă de extaz și rujul roșu îi contura buzele pline, aroma lor proaspătă și vie în contrast cu pielea albă și netedă. Ecoul suspinelor ei suprimat într-un amalgam de simțuri amortite, răsuna în profunzimi de sine, invadând fărâme de suflet necuprinse în atât de multe căutări si deopotrivă regăsiri trecătoare. Voiam să-i respir amintirea regulat, ritmic, suficient de lent să-i pot aduna emoțiile mute într-un surâs nevăzut. Mirosea iar a fericire și a ispite țesute între cearceafurile albe cărora timpul le răpise graiul, tăinuindu-l în rânduri de șoapte, aliniate pe muchia amurgului.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ruj și timp, adresa este:
