sânge şi visare

Vis

Am visat azi-noapte sărutări,

Câmpuri de garoafe zdrenţuite.

Soarele cu zveltele-i cuţite

Înjunghiase cele patru zări –

Sânge picura pe sărutări.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nimic mai frumos decât visul de a-ţi crea viitorul. O utopie azi, sânge şi carne mâine.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi

Cioburi de vise interzise
imi străpung tălpile,
mă ard, mă supun.
Genunchii le sărută, palmele le sprijină.
Mă ridic. Continui să dansez.
Sângerez.
Visele dor. Cioburile sângerează.
Se sparg in zeci de alte cioburi,
fiecare jertfind câte o picătură de sânge
spre a-mi hrăni visul.
Infinite cioburi hrănesc un vis
al cărui sfârşit e proiectat în fiecare ciob infinit
acelaşi, altul, mereu al meu...

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ackermann, Louise

Louise Ackermann nu este una din acele modere Sapho, care nu ştie să ciripească decât în limba dragostei, iluziilor, beţiei de visuri şi natură. Poeta este o cugetătoare, o filosoafă. În sângele său curge un sânge cu virilităţi bărbăteşti.

definiţie celebră de Traian Demetrescu în Profile literare (1891)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt prea obosit de visurile unui sânge prea-ncercat şi-a unei inimi stoarse de şubrede fioruri. Cu ce puteri să mai extrag din trup acorduri incerte pentru nevoia chinului vag?

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu voi muri întreg, dacă mă simt solidar cu cei care au lăsat să picure în cărţi sânge din sângele lor, lumină din lumina lor, trecându-ne nouă un zâmbet de nădejde şi încredinţarea că răspundem peste veacuri şi milenii unei chemări a unui frate şi lăsăm noi înşine un vis de nădejde altor fraţi care vor veni după noi într-un veac viitor.

citat celebru din Mihail Sadoveanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmă de vis

Într-o urmă de vis
Se adună lumina.
Viaţa scaldă
Sufletul
În copaia iubirii.
Sângele accentuează
Zvâcnirile inimii.
Cerul adulmecă
Nisipul veşniciei
Din aceeaşi urmă
De vis!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insulele Virgine: destinaţii de vis pentru bărbaţi cu sângele în vine.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut...

Am cunoscut visători punctuali
Care erau exacţi la întâlnire
Ca astrele-n cereasca lor rotire.
Ei nu visau grădini de portocali

Prin care în neştire să se plimbe,
Ci căutau cu mâini înfrigurate
Un punct de sprijin în realitate
Ca să transforme lumea şi s-o schimbe.

Unii-au pierit - i-a înghiţit abisul
Cu viziunea lor scăldată-n sânge,
Alţii-au rămas - dar nu pentru a-i plânge,
Ci pentru-a le clădi aievea visul.

poezie clasică de Virgil Teodorescu (1976)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când marea... Nichita Stănescu

pentru cele două
picături de rouă
(să mi-o publice postum)

Când marea îşi varsă din sine
amarul şi peştele
cresc valuri şi-atâta, iubită...
de vrei izgoneşte-le.

Când piscul văiugii îşi plânge
în fulger fărâmele
Cad aşchii de stâncă, iubită...
de-ţi place sfărâmă-le.

... Azi noapte am visat între arbori
pierzarea clipitelor...
în vis se făcea că răsună
tălăngile vitelor...

Şi-n om din cuvinte, iubită...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regizorul: Nemurire? Şi dacă totul a fost un vis? Iluzie născută din spaimă... Veşnicia trebuie să fie rece! Ce sunt eu, de fapt? Creator de spectacole? Demiurg cu sânge de iepure? Poate că sunt un nimic, ceva mai mare... Şi oamenii? Oare eu i-am făcut pe ei? Nu cumva ei m-au făcut pe mine?

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

poet

Poetul este un agent al distrugerii, un virus, o boală deghizată şi primejdia cea mai gravă pentru globulele noastre roşii. Să trăieşti în preajma-i înseamnă să-ţi simţi sângele subţiindu-se, să visezi un paradis al anemiei şi să auzi şiroindu-ţi lacrimi prin vene.

definiţie celebră de Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel om...

Acel om mistuit de-o mare credinta
A fost erou, sfânt si martir.

El n-a vorbit multimii despre lupta
Si viata si-a dat-o luptând.

El n-a tinut cuvântari despre patrie
Si patria s-a hranit cu sângele lui.

El n-a visat sa aiba statuie
Si toti suntem pietre în statuia lui.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic prostesc

Brusc lucrurile nu mai sunt vesele
Când nu-ţi mai zâmbeşte
Vânzătoarea sau frizerul.
Dar aş vrea ca la vederea mea
Să se bucure toţi, ca de soare.
Şi chiar dacă sora îmi recoltează sânge din deget,
Să zâmbească în acest timp.
Nimic prostesc în a visa aşa ceva.

Ştiu bine,
Că m-am născut pentru fericire.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigraf unei tinere fete

Ne mai amintim.
De parc-a fost odată
şi toate ce din nou o să mai fie.
Ca şi lămâii cruzi purtai sânii de fată
de a lui sânge clocotind legată.

- Acelui zeu.
Acel refugiat
acela ce răsfaţă sânii de fecioară.
Dulce ş-aprins ca visul tău curat
umbrindu-ţi tinereţea preacurat
şi aplecat ca geana-ţi stinsă în afară.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigraf unei tinere fete

Ne mai amintim.
De parc-a fost odată
şi toate ce din nou o să mai fie.
Ca şi lămâii cruzi purtai sânii de fată
de a lui sânge clocotind legată.

- Acelui zeu.
Acel refugiat
acela ce răsfaţă sânii de fecioară.
Dulce ş-aprins ca visul tău curat
umbrindu-ţi tinereţea preacurat
şi aplecat ca geana-ţi stinsă în afară.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor (1926), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am Obosit De Vin, De Stele

Am obosit de vin, de stele
Am obosit de gândurile mele,
Am obosit de ochii care ma rasfrâng
Neculegându-mi chipul din adânc.
Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezie
Cântând doar cele câte vor veni
Sau cele câte vrem sa vie.
Visez sa uit odata
Cuvinte, rânjet, gând
Si sa privesc în ochii de agata
Ca fiecare om de rând,
Chipul rasfrânt sa nu-mi mai vad,
Cu spaima mea si hohotul meu rece
Lânga un foc sa ma cuprinda somnul
Sub zarile cu margini de pamânt.
În sângele fecioarei purificat si dus
Prin trupu-i alb cu fragezimi de nea
Eu as simti cum cerul coboara lin de sus
Ciorchini de cântece deasupra mea
Stiu: acest vis pamântul mi-l nutreste

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ca un trandafir alb, ultimul trandafir alb peste care cade prima zăpadă, sunt ca voalul unei mirese alunecând pe zăpada pătată de sânge, ofrandă pe altarul sincerităţii şi al luminii... Apoi, petalele mele alunecă pe obrazul timpului, într-un dans simetric, elegant şi subtil, completând nuanţele reci cu cioburi de lacrimi şi vis.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul de sânge

Îmi pare câteodată că sângele din vine
Ca un izvor ţâşneşte cu ritmice suspine.
I-aud prea bine valul şi murmurul prelung,
Dar în zadar mă pipăi, la rană să ajung.

Ca printr-un câmp el trece, în taină, prin cetate,
Pavajul prefăcându-l în insule ciudate,
Astâmpărând pojarul oricărui însetat
Şi colorând în roşu natura-n lung şi-n lat.

Adeseori, cerut-am vreunui vis vârtos
Măcar o zi să-mi stingă ori să-mi adoarmă chinul-
Dar văzul şi auzul parcă se-ascut, cu vinul!

Am căutat uitarea-n iubire ce folos!
Căci dragostea mi-e numai pat cu spini, făcut
Să dea acestor fete cumplite de băut!

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas în paradis

Vino să şedem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ţi-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.

Ce grai în sânge am închis?
Vino să şedem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu şarpele se joacă-n doi.
Tu eşti om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!

poezie celebră de Lucian Blaga din volumul: Cântecul focului (1945 - 1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!