Citate despre solidaritate și superlative
citate despre solidaritate și superlative (inclusiv în versuri).
Solidaritate... medicală
Asistenta-i, la spital,
Cea mai dulce doctorie.
Ai sorbi-o-ntr-un pocal...
Dar ce medic ți-o prescrie?!
epigramă de Ion Cănăvoiu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele mai îngrijorătoare găuri negre au apărut, în ultimele decenii, în stratul de ozon al solidarității umane.
aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
La români, cel mai bun liant al solidarității naționale rămâne fasolea cu ciolan.
aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existențial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai reușită formă de mascare a egoismului este solidaritatea.
aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai important cuvânt în limba clasei muncitoare este "solidaritate".
citat din Harry Bridges
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele mai vechi lucruri, de care mi-aduc aminte, sunt casa de la Roman, unde am stat până la vârsta de 5 ani, și familia câtă stătea în acea casă. S-a întâmplat să mă nasc într-o familie de mică burghezie, cu tradiții, cu "viață de familie", compusă din sentimentul datoriei, din iubire și din solidaritate. Ce voi fi având bun în caracterul meu vine de acolo.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isprăvile cele mai odioase ce i se pun în cârcă demonului ne apar, în efectele lor, mai puțin dăunătoare decât sunt temele sceptice când încetează a mai fi un joc și devin o obsesie. A distruge înseamnă a acționa, a crea în răspăr, adică într-un mod cu totul special, a-ți manifesta solidaritatea cu ceea ce este. Ca agent al neființei, Răul se inserează în economia neființei, este deci necesar, îndeplinește o funcție importantă, chiar vitală.
Emil Cioran în Căderea în timp, Demonul este sceptic?
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă omul a împrumutat ceva Zeilor, acesta a fost cel mai prețios talent al lui: cel de a reda bucuria, prietenia, solidaritatea și modestia, pe Chipul Spiritelor și al Sfinților, pictându-le.
citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu dacă și în alte părți Psalmii Vechiului Testament s-au citit la fel de mult ca la noi. În orice caz, eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip. Nu o plenitudine istorică, nu realizări majore pe care neamul nostru nici n-ar fi avut când să le înfăptuiască dau garanția duratei; ci sentimentul că, în fond, există un plan față de care toată frământarea istorică este irosire și pierdere. Dar - și aici e aspectul nou față de tânguirea biblică - neamul românesc e și el, într-un fel, solidar cu acel plan neschimbător. I se întâmplă și lui multe, se frământă ceva în marginea lui, în inima lui, peste trupul lui chiar dar el rămâne neschimbat. "Trece și asta" e una din cele mai curente vorbe românești. Neamul nostru rămâne pentru că și el participă, în felul lui, la eternitatea ființei.
Constantin Noica în Pagini despre sufletul românesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă-ți cresc aripi, cei mai mulți dintre oameni nu te vor învăța să zbori cu ele. Unii ți le vor rupe, alții îți vor spune să le ascunzi. Astfel le vei semăna mai bine, astfel vei deveni solidar cu neputința lor.
aforism de Ionuț Caragea din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la solidaritate și superlative, dar cu o relevanță mică.
Dintre toate marile mituri ale poporului român, "mitul mioarei vizionare", al morții acceptate cu seninătate, ca o reintegrare în Cosmos, mitul Mânăstirii Meșterului Manole, în care puterile oarbe ale haosului nu pot fi îmblânzite, ordonate, decât printr-un sacrificiu omenesc(fapt notabil și profund semnificativ, construcția mânăstirii este intim solidară cu construcția statului, a principatului Valahiei) și mitul vânătorii-ritual (intim solidar cu construcția celuilalt stat român, principatul Moldovei), exprimă la modul cel mai adecvat natura intimă a poporului român.
citat din Ovidiu Cotruș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parada
Moto: Marșul Solidarității și Dreptății Sociale, organizat de PSRM
la Chișinău de 1 mai
... a ieșit la parada din mai
cel mai mârșav partid dintre toate
să-și paveze cărarea spre rai
cu intenții și datul din coate
în asemenea țară cu mulți
în asemenea țară cu foști
astea sunt mai deștepți și mai culți
și parada o fac pentru proști
după asta la ruși o înfoaie
trădătorul de țară și plai
lângă Putin să stea, ca o oaie
la a doua paradă din mai...
și pe urmă din nou se va duce
undeva pe la sfinți, la Afon
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (1 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
■"Există o datorie supremă a omului: să trăiască cât mai mult făcând binele și să răspândească romantic, demn și curajos cele mai nobile sentimente de dragoste, de prietenie, loialitate și solidaritate, indiferent de blocajele falsității hibrizilor umani, a monitorizărilor globale și a cinismului antiumanist."■
Adrian Ibiș
Adrian Ibiș în Carte "Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice", Editura Pansofia, 2013 (2013)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat să fiu singur
lăsat mai mereu de izbeliște
am învățat să fiu singur
că nu oricine are privilegiul acesta
și că atunci când cei mai mulți dintre oameni nu te pot înțelege
nu merită sâ încerci să te cobori la nivelul lor
am învățat că tăcerile sunt cel mai bun confident
și că orice cuvânt care nu îți este auzit
e ca o rană care nu se vindecă niciodată...
am descoperit apoi umbrele
cât de multă lumină încape în ele
și că pe întuneric gândurile vin mai ușor
am învățat să nu am nevoie de nimeni altcineva în afară de mine însumi
că zâmbetele pot fi niște simple măști în spatele cărora se pot ascunde monștrii
tocmai de aceea nu e bine să te uiți prea des în oglindă
sau că în timp chiar și mâna care credeai că te-a hrănit
va deveni doar o altă gură de șarpe
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Rugăciunea nefericiților
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenilor care au citit mult, Dumnezeu nu le mai promite raiul, nu pentru că nu ar exista, ci pentru că nu le poate da o un alt rai decât acela, anticipat deja la nivelul lecturii: imensa liniște, o altă realitate, un mod de a trăi în afara timpului, un fel de contemporaneitate cu toți cei mari de la Platon la Kant, de la Homer până la Dante, Goethe și Eminescu, un mod de a fi solitar și solidar în același timp, o splendidă și sublimă evaziune ei bine, un alt rai decât acesta, pentru cei care au citit, cu greu mai poate fi imaginat. Funcția cea mai nobila a lecturii nu este informarea, ci faptul de fi format, șlefuit până la transparență de întrebările arcuite subtil peste misterul copleșitor al lumii.
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca toată lumea, Institutul se temea să nu devină obiectul unor revelații dezastruoase din partea lui Tozgrec. De aceea, înainte de a face publică hotărârea comisiei teologice, s-a grăbit să se descotorosească de cel mai incomod personaj din interiorul lui, arhiepiscopul Grandcircus, supranumit "bancherul lui Dumnezeu", care a fost destituit și dat în seama judecății seculare a Republicii Sidoliene. După ce și-a petrecut o noapte întreagă în meditație, patriarhul epistofelic s-a hotărât să tune și să fulgere împotriva lui Tozgrec într-un discurs rămas celebru pentru lipsa-i de tact, în care-și chemă toți credincioșii la o nouă solidaritate în fața iminentului sfârșit al lumii prezente, ce va fi mistuită de foc.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colectiv
O mare tragedie,
S-a abătut pe această Românie.
Tineri frumoși, ne-au părăsit,
Și înapoi n-au mai venit.
O seară, începută bine,
S-a transformat în tragedie.
România, țara mea,
Ce se alege de existența ta?
O trupă, un album lansa,
"Goodbye to Gravity" se numea.
Dar n-au mai apucat,
Focul, rapid s-a declanșat.
Ce a urmat, cu toții știm,
Nu vrem să ne amintim.
Suflete, la Cer s-au dus,
Și-acum, ne privesc de Sus.
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile vieții
Printr-o-nsușire pe care omul o are-n el însuși, trecem deseori de la real la imaginar
în mai puțin de-o secundă, cu imaginația care abundă-n miliardele de exemple solidar,
noi să putem cunoaște o unică trăire ce ne cufundă-ntr-o amintire ca-ntr-un vis în care
am trăit cândva undeva, memoria și amintirile tale făcându-te să fii ce ești fiindcă cum
ar putea un om să se golească de sine și de aduceri aminte, omul nefiind un computer
din care poți să te ștergi, altul inventându-te într-o memorie care nu e proastă, ea, fiind
numai a noastră, fără repetiție... cunoscându-te pe tine și calea ta din fecundarea vie a
ovulului în uter îmbrăcând forma ființei ca să devii om, instinctual amintindu-și de asta
încă din pântec, tu dotat c-o materie cenușie cu o capacitate infinită, pentr-un tot, acolo
stocat dintr-un tot în care tu vi amintirea fără să dispară trăind ci așa lăsați să pierdem
noi priceperea de-a o accesa... să uiți, ajutându-te să înveți și să poți memora noutatea
din evenimente întâmplate recent, considerate mai importante decât cele ce de mult au
fost întâmplate, amintiri uitate putând fii re-nviate, ele semănând cu mersul pe bicicletă,
îndemânarea mâinii, a piciorului și a minții moștenind-o-n sânge pentru-ați păstra-n eul
tău echilibrul, un sine, mereu amintindu-și de ceva care-a fost, este, și-a rămas închegat
ca esențial pentru tine... ca într-un revers al medaliei omul putând uita și ceea ce a uitat,
isteț, arătându-se acel ce-și amintește ceva instant, învățarea lui fiind mai puțină și mai
ușoară într-un efort depus mult mai mic, el repede învățând, ca și când ar părea că știe
deja, reânvierea amintirii întâmplându-se-n funcție de locul unde te afli și de oamenii de
acolo într-un tot ce-ți este în jur... procesul, întărind stiința, într-o acumulare rapidă, sub
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre solidaritate și superlative, adresa este: