Citate despre spațiul cosmic și visare
citate despre spațiul cosmic și visare (inclusiv în versuri).
Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.
citat celebru din Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul meu
Visez să fiu semănător de stele,
Sub plugul de argint al Ursei Mari,
În brazda cerului să înalț castele,
Un Paradis de trandafiri solari.
Să-mi fie sfera nopții simfonie
De rodnice mișcări și armonii,
Cu galaxi-nflorind ca o câmpie,
Un labirint gingaș de melodii.
Și toate împerună să îngâne,
Un trup imens de om Dumnezeiesc,
Ce-a semănat la început de lume,
Un Paradis de stele ce plutesc.
Visez să fiu semănător de stele,
Sentința verbului să întrupeze iar
Din cosmosul de suflete rebele
Un Paradis de haruri pentru har.
poezie de Rodica Elena Lupu din Voi trăi... clipa (2008)
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis și căutare
- Nu ești sătul de colindat prin stele,
Prin miliardele de ani-lumină
Cât zice-se că-i drumul pân' la ele,
Chiar cu închipuirea cea mai plină
De cosmos și de cosmo-fantezii?
- Acolo-i țelul marii poezii.
- Ce-i marea poezie? Vorbă-n vânt
Cu care ne-amăgim; comod cuvânt
Cu care lesne-acoperi ce nu știi.
Mai bine să ne-ntoarcem pe pământ
Și părăsind călătoria-n vid,
Să cultivăm grădina lui Candid,
Lăsând închipuirea să măsoare
Iluzia-n continuă mișcare
A țelurilor drumurilor lungi,
La care să visezi, să nu ajungi...
Și poate-aici s-ar întâmpla să fie
Și mult râvnita mare poezie
Ispititoare
Căci totul este vis și căutare.
poezie celebră de Alexandru Philippide din Vis și căutare (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Îți voi săpa fântâni
când visul meu
răsfrântul
va picura lumina
iar fulgii din comete vor fi în noi stăpâni
când ochii tăi
albaștri
am să-i ating cu mâna
în urma ta
iubito
eu voi săpa fântâni
din magică suflare
ce-mi netezește palma
cuprinsă de căldura desprinderii de vară
vor fremăta domoale amiezile
rod dulce
și-n care firul apei
în tine
se coboară
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ne vom petrece eternitatea...
iubito, ne vom petrece eternitatea
acolo unde stixul desparte
cele două lumi posibile
lumea mitică, de lumea lucrurilor
doar avem simțul cosmosului
nu suntem prizonierii contingenței
acolo va fi o iarnă nesfârșită
în eternitate,
grădina noastră pe poale
va fi învăluită în ghețari,
țărmul eternității va fi străpuns
de lagune și golfuri, de ape sclipitoare
mii de flori vor dansa sub tălpile tale în sandale
când dansezi, interiorul tău se face
copil, pasăre sau lună nebună
înghițită de lupii suri pe furtună
alteori ești fața luminii din visuri
înecându-mă în ale tale abisuri
dar nebunia nu se termină aici
intri in văzul meu zburător
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la spațiul cosmic și visare, dar cu o relevanță mică.
Suflet trecător
Într-un oraș cu mult soare,
azi, simt palpitînd inimi
într-un tempo democrat.
Un trecător banal
balansează într-un colaps,
spulberîndu-mi gîndurile,
politizate și ele,
pentru salvarea unui vis
prăbușit.
Reculeg materia din cer
și o preschimb
în cosmos anesteziat.
Aici, într-un spațiu poetizat,
nici nu ți-ai dori să iradiezi
între glorie și epos.
Așteptîndu-mi întîrziat pașii,
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depărtarea
depărtarea retrocedată de cosmos,
cu firimituri de timp,
revine în prezentul meu
desfrunzită toată,
golită de așteptări,
unde întunericul e întuneric,
iar ploaia dansează sub geam într-un ecou de cântec trist.
poate tu nu ești niciodată acolo.
nici o visare nu se mai rupe din cuvinte.
marginea peretelui e mereu tivită cu o lumină albastră
care împiedică și interzice scânteierile din stele.
ultimul sens al luminii întinde visele dincolo de mine,
spre uitare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emil Cioran a fost profet. A sosit clipa pe care filozoful a considerat-o inevitabilă, aceea a căderii umanității din timp. Din acest moment, omul, suportând, umil, cea de a doua izgonire din paradis, suportând trauma celui de al doilea paradis pierdut, nu mai trăiește cu nostalgia edenului, ci cu nostalgia timpului. Astfel, viața individului social contemporan nu mai reprezintă un flux temporal continuu, o plenitudine, ci timpul lui se înșiră ca mărgele pe ața vieții, clipă lângă clipă. Totuși, între două clipe se produce un break, greu calculabil, imposibil de anticipat într-un cosmos măsurat cu viteza luminii, dar el există. O spărtură ca un tunel adânc în drumul existențial imaginat ca destin, pe care individul a încorporat-o inconștient, astfel că, pentru omul căzut din timp, accidentul, întâmplarea sunt forme de a fi, sunt necesități care se pot manifesta ca întâmplare în orice clipă. În orice clipă, deci, individul poate străbate cu o viteză superluminică, viteza, deocamdată, doar intuită a gândului, distanța de la extaz la agonie, de la sublim la ridicol, de la vis la abis, de la normalitate la anormalitate
Corneliu Sofronie în Măsură pentru Diavol și bunul Dumnezeu (2003)
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de zăvoi
Revin amintiri cu parfum de zăvoi,
copilul din mine-mi apare în vis
ajungem deodată, mirați amândoi,
pe-o umbră de karmă-n vrăjit paradis.
În suflet aducem păduri seculare,
poieni de poveste apar din neant,
la margini de codru, o zână călare
privește spre noi cu un aer distant.
Fiori mă cuprind, văd fosta iubită
cândva dispărută pe aripi de vânt,
sedusă de-o vorbă nespusă venită
din umbra amară a unui cuvânt.
In urmă lasa doar o vrajă pustie,
cernută din cosmos pe anii în zbor,
și plânsul uitat într-o toamna târzie
în ploaia căzută cu lacrimi de dor.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Îmi esti un erotic vis,
O scânteie,
Un luceafăr,
Ești un drum spre paradis.
O iluzie,
O durere
Excitată de un gând.
Gem ușor
Și din plăcere
Scurg un haos,
Când îmi ești pe primul rând
Mă doare plăcerea până la os,
O, al meu luceafăr sfânt.
Mă iubești cu sânge rece,
Îmi dai cosmos,
Îmi ești noapte,
Suflet stors
De durere și plăcere ce nu-mi trece
La freamătul unei șoapte
Ce amorul o ascultă,
[...] Citește tot
poezie de Ionela Hondreac (17 martie 2017)
Adăugat de Ionelahondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!
O tentație căreia nu i-am rezistat
atunci când se dă o luptă în tine
între a deschide ușa sau a rămâne prizonier benevol
în pântecul cald și parfumat al unei femei,
nu răspunde!
ți-e chipul ei necunoscut, atingerea ei străină,
așa că ignoră provocarea de-a înfrunta lumina
și continuă să meditezi asupra cosmosului
în spațiul rotund, ideal,
cu hrană suficientă și fără chirie
îți poți aduce și o mașină de scris dacă vrei-
e visul meu să citesc opera pură,
neatinsă de păcatul originar!
îmi amintesc.
te vor tenta obiectele concrete,
acțiunea,
[...] Citește tot
poezie de Andrei Velea din Lumea e o pisică jigărită (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări măiastre
Mâinile dau contur trupului tău,
pieptul vibrează din interior
tandrețe în unghiuri de lumină,
răscolesc bucuria ascunsă-n inimă.
Se năpustește printre nori
ploaia care împrospătează aerul,
culorile se îmbrățișază-n arome
încărcându-se cu semnificația lor.
Trăirea capătă puterea aurei
ce-i purifică gândurile
și le lasă libere,
să se viseze păsări măiastre.
De semne vor da la margini
unde se rup barierele întunericului
și nimeni nu le oprește,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La voia întâmplării
las sacul cu probleme la voia întâmplării
timpul jubileaza departe de pericol
vuiește în sânge spectacolul mării
valul speranței trece prin viscol.
e iarnă, mă acoperă ninsori
de bucurie de tristețe de mirare
raze misterioase se coboară din nori
cerul pentru mine multe surprize are.
cosmosul mă consolează în fel și chip
uneori mă simt un stol de rugăciuni
vise și speranțe în bizar prototip
flăcări dansante pe roșii tăciuni.
mai am un singur dor să-l infirip
în adevăr poetic departe de minciuni.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ilustrații sublime
fiecare gând e-o treaptă către Univers
tapetată cu crini, căptușită cu vers
locul unde am ajuns e plin de îngeri
unde nu sunt vaiete nici plângeri.
în aura pământului e o hora de stele
se soarbe lumină să între sub piele
luceferii împart elixirul gustos
pe-o rază solară mă așteaptă Cristos.
e liniște și pace în fiecare sferă
divină armonie la început de eră
raiul s-a extins în cosmosul sacru
unde nu ajunge nici un simulacru.
un cvartet de viori răsună la răscruce
visul de înălțare îl simt mă seduce.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În leagănul luminii
înrădăcinez în Soare spiritul meu
lumina este seva care mă hrănește
vaste clarități curg de la Dumnezeu
absoluta creație în mine doinește.
în goluri de viață gândurile cresc
fericirea ca tristețea sunt lecții de viață
izvodesc lumina să nu mă rătăcesc
prin întunericul orbit de ceață.
avânturi tumultuoase cosmosul ating
dorințe ascunse ca focul răbufnesc
flăcări prometeice cu lacrimi le sting
ocrotind în mine lumea pe care o iubesc.
cresc în suflet principii care mă definesc
în leagănul luminii vise se împlinsc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iarnă
Când ninge și-nserarea e ca o nuntă veche,
Când se aude-n uliți clinchet de zurgălăi,
Mă simt atât de singur că tu nu-mi ești pereche,
Și-n munte ard vechi focuri și plâng în ochii tăi.
Din mii și mii de versuri ce mi-au trecut prin minte,
Prin inima ce arde-a gândului rostire,
Nu te-ntrupezi din cântec - aducere aminte,
Și nu te țese vremea prin nevăzute fire?!
Te-aș rezidi în mine de unde-ai fost desprinsă
Ș am reface raiul din început de lume,
Ar rătăci prin cosmos privirea mea aprinsă -
De m-aș trezi cu tine, să-ți dau al vieții nume.
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
Rotesc heruvimii horele pe gheață,
Iar meteori sparg țâncii tăi ștrengari,
Războaie albe cu îngerii hoinari
Zboară prin basmul rumenit la față.
Zidesc minuni, prea-nalte-aureole,
Necoapte litere pe fesuri se topesc,
Obrazele lor tandre cu vise fulguiesc
Un zumzet copilandru pe tremur de viole!
Răsar topaze-unde din raze ascuțite,
Poveștile zbor veșnic pe fulgii argintii,
Cuptoarele descântă miresmele-n șuvițe
Când ochi cerești adună-n moș Cosmos pe copii.
Pe coama tinereții se zgribulesc sfințite
Trei luni pe soclul iernii, în albe-împărății!!!
poezie de Aurel Petre (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
Rotesc heruvimii horele pe gheață,
Iar meteori sparg țâncii tăi ștrengari;
Războaie albe cu îngerii hoinari
Zboară prin basmul rumenit la față.
Zidesc minuni, prea-nalte-aureole;
Necoapte litere pe fesuri se topesc,
Obrazele lor tandre cu vise fulguiesc
Un zumzet copilandru pe tremur de viole!
Răsar topaze-unde din raze ascuțite;
Poveștile zbor veșnic pe fulgii argintii,
Cuptoarele descântă miresmele-n șuvițe
Când ochi cerești adună-n moș Cosmos pe copii.
Pe coama tinereții se zgribulesc sfințite
Trei luni pe soclul iernii, în albe-împărății!!!
sonet de Aurel Petre (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfrigurări tardive
În malaxorul gândurilor mele
Te-adun într-o esență parfumată,
Văzându-te când o regină-n voal de stele,
Când o vestală goală - a mea toată!
În ochii tăi e farmec și lumină...
O undă caldă-adie către mine,
Și-atunci spre noi tot cosmosul se-nclină,
Codrii răspund cu glasuri cristaline.
Divine voluptăți ne-nalță-n ceruri
Străluminând simțirile suave;
Eu te alint cuprins de foc și geruri,
Zbătându-ne cu-nfiorări firave.
Dar... toate-au fost un simplu vis de noapte
Cu false mistuiri de trei secunde.
Vulcanii stinși mai fumegă cu șoapte
Prin vârful ce-n zăpadă se ascunde...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și Cosmosul surâde!...
Și Cosmosul surâde; rozalba Auroră
Aprinde o cerească și falnică Gomoră
În nourii gigantici, monstruoși prizonieri,
Pe care-o adiere îi pune-n libertate,
Redeșteptând din somnul profundelor tăceri
Pădurea, câmpul, valea de plante parfumate
Și soarele din umbra de munți și de talazuri
Și sufletul din umbra de griji și de necazuri.
Nebăgător în seamă din lumea lui sublimă
De oameni cu-o mână, în moarte ș'altă'n crimă,
Soboli în groapa tristă și neagră a vieței
Ș'în faptul după prânzei și'n faptul dimineței,
Imensele neanturi explică și arată.
Lumina, cerul, vraja de valuri și de flori,
Născând din creuzetul de forțe și splendori.
*
Și Cosmosul visează și peste universe
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Anestin din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre spațiul cosmic și visare, adresa este: