suflet şi supernove

Pe o limbă de cameleon

un fluture cât o supernovă
face un ultim salt
spre întuneric
oricum ziua supernovele
ca şi toate stelele
se ascund cel mai bine

numai soarele face pe deşteptul
când pe o limbă de clopot
un suflet nehotărât
încă se mai pipăie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impas

O pâclă fină de alb pur
Am peste sufletul în ceaţă;
Încerc, cu diamantul dur,
S-o tai, să mă agăţ d-o aţă.

Am gândul pânză de păiânjeni,
Sunt prins, lipit, în labirint;
Idei îmi zbat, înalt cât stânjeni,
N-am raţiune, sunt instinct.

Am corpul legii gravităţii;
Nu-l mai desprind, e-o supernovă...
Din simbol al eternităţii
Sunt o mocirlă, o mangrovă.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agăţ visele de un colţ de lună

mă întind cu sufletul sub cer
ascult fiecare stea cântă
prin inima mea trec supernove
le scriu ca pe un letopiseţ
oricât m-aş strădui cuvintele par albe
mici
nu le pot dărui culoarea
nici explozia
infinita ardere energiile
întunericul de după
cărarea dintre lumi
misterul trist al fericirii
.....................................
nu scutur stele locuiesc sub flori dalbe
într-o livadă de chiciură

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenaclu nocturn

conserv idei cu capul limpede ca lacul
sunt în echilibru cu trăirile mele
atunci când nu îşi bagă coada dracul
mă imaginez la cenaclu cu stele.

versuri luminoase sufletul mi-l umple
refrene mă animă până la extaz
cununi de lauri strălucesc pe tâmple
perle de lacrimi cad pe obraz.

perseverez cu harul de a scrie slove
revolutionez principii de viaţă
mă imaginez zburând cu supernove
în spaţii fără nori şi ceaţă.

extind emoţii pe ţărmul cu mangrove
luna zâmbitoare mă mângâie pe faţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetabila dorinţă

mă-ntorc la poezie când sunt de dor lovită
sau când bătrâneţea emoţii răvăşeşte
versul nu mă lasă să fiu istovită
în adâncuri de suflet cântă şi zâmbeşte.

aş opri timpul în loc de aş putea
să-mi păstrez puterea slovelor de aur
prin cânt şi poezie îmi găsesc liniştea
literele iubirii strânse-s într-un tezaur.

dă-mi Doamne timp, dă-mi Doamne vers
prima mea iubire n-o lasă să moară
să port credinţa demnă în Univers
viaţa între cuvinte să nu mai doară.

cine are iubire de cântec şi slovă
cucereşte cerul precum o supernovă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer de nisip

iar rătăcesc amintiri ameţite în sufletul meu labirint
urmărindu-ţi firul, iubito, paşii mi se pierd pe o plajă pustie
te mângâi cu un gând fugar, lacrimi se aştern pe nisip
castele de sare

te îmbrăţişez cu un oftat îndelung
îmi rămân scoicile în palme
le sărut şi îţi sorb glasul furat de valul tăcerii
pânze de borangic îmi înfăşoară sufletul vierme
păianjenul timp

cu ochii ciobiţi de pumnalele stâncilor răsărite din mare
privesc cum apune Soarele străin de tot ce-a trecut
îmi întind degetele uriaşe şi-l trag de urechi
zile liliputane

iar rătăcesc amintiri ameţite în sufletul meu labirint
urmărindu-ţi firul, iubito, paşii mi se pierd
pe un cer plin de stele
te plimb în Carul Mare, pe Calea Lactee

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o rază de lună mi-am scrântit inima

într-o zi de treisprezece fix
cum naiba să nu urăsc tâmpenia asta de superstiţie
am deja cinci vieţi de când nu mai scuip în sân
nici nu mai fac trei paşi înapoi când îmi trec pisicile calea
oricum racii merg aşa înainte
pe toţi viermii
care abia aşteaptă să-mi pierd sufletul
pe toate stelele pitice sau pe toate supernovele
pe toţi dumnezeii si de ce nu pe toti dracii
viaţa asta am început-o pe treisprezece fix
într-o dimineaţă de cuptor cu un ţipăt de trei margarete cel puţin
uite-aşa ca să văd lumea cu susul în jos
era să-mi scape cuvântul cur dar noroc cu backspace-ul
apropo acum tasta asta e "mama proştilor ca mine"
apoi ca şi când aş fi vrut să văd cum e sub pământ
m-am făcut miner şi încă sap de nebun după lumină
sau poate că am aranjat asta cu şeful cel mare
că mă cam săturasem de nori şi verdeaţă
dealtfel ultima dată l-am rugat să mă lase o nemurire
în raiul musulmanilor

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Implorare

M-am rugat la turle de biserici
Doar să te am, să nu te pierd.
Am făcut rugi nebunilor isterici
Să-ţi fure minţi, să pot să te desmierd.

Mă rog istoriei să fii-n anale;
Urma să pot să-ţi iau, în timp
Să o parcurg cu sufletul agale,
Să mi te-nalţ printre zeiţe din Olimp.

Mă rog la sori, la supernove
Exploziei sălaş să fii... iradiere;
Un fir de praf, o literă din slove
S-aspir, să te-am citat, spre mângâiere.

Păianjenul să îţi întindă plasă
Şi-un Univers să-ncingă mii de corzi,
S-ai jilţ Big Bang... Împărăteasă!
Pair să-ţi fiu sau Lord, alaiului de lorzi.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmii devenirii întru fiinţă - În cinstea filozofului Constantin Noica

Psalmul I: Psalmul libertăţii prin Lumină

Acum sunt liber să iubesc misterul
Luminii ce-a atins şi coasta mea,
Născând o nouă Evă: caracterul
Ce-adânc, de ani, în mine clocotea.

De-abia acum mi-a izbucnit în lavă
Dorinţa de-a-L trăi pe Dumnezeu;
Când Te-ai atins de-o inimă bolnavă
Atunci a explodat Big-Bang-ul meu.

Şi tot ce-a fost ştiinţă ateistă
În Hades zace, fără de temei
Iar înşelarea evoluţionistă
S-a prăbuşit în grobianul ei.

E plin de sens şi viaţă Universul
Căci Dumnezeu la toţi veghează mersul!

[...] Citeşte tot

sonet de Cătălin Varga din psalmii biblici, Din cartea Cătălin Varga, Psalmii celor 7 trepte
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!