Citate despre suflet și văi
citate despre suflet și văi (inclusiv în versuri).

Teritoriul este corpul națiunii. Oamenii care îi locuiesc dealurile și văile sunt sufletul, spiritul, viața ei.
citat din James A. Garfield
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Artistul produce pentru a-și elibera sufletul. Este natura lui să creeze, așa cum este natura apei să curgă la vale.
citat clasic din W. Somerset Maugham
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Revederi sacre
Cu poeme de suflet
La valea verde
haiku de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!


Singură doina soldatului îi mai tremura în creieri, lină și blândă ca o mângâiere catifelată, trezindu-i din somn șiraguri de amintiri și strămutându-i sufletul, pe aripi de vis, acasă, în târgușorul Parva de pe valea Someșului.
citat celebru din romanul Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Chem lumina și aspectele înalte ale spiritului ființei mele și aspectele întunecate și grele ale sufletului. Sufletul este acasă în văile adânci, umbrite. Flori greoaie, ațipite, vopsite din plin în negru cresc aici. Râurile curg asemeni melasei calde. Ele se varsă într-un mare ocean al sufletului. Spiritul este un tărâm cu piscuri dalbe, cu lacuri si flori strălucind precum giuvaerele. Viața este rară aici și sunetele călătoresc pe o mare distanță. Aici se află muzica sufletului, hrana sufletului și dragostea sufletului... Oamenii au nevoie să se cațere pe munte nu pur și simplu pentru că este acolo, ci pentru că divinitatea sufletească trebuie să fie unită cu spiritul.
citat din Dalai Lama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se iscă, la cer se suie și iar coboară către pământuri, veșnic altfel... De sus țâșnește din stânci abrupte șuvoi curat, apoi se sparge în nori de spumă, se-nvăluiește-n vuiet blând jos spre adâncuri... De-apar în drumu-i stânci împotrivă, spumegă amarnic treaptă cu treaptă spre abis... Pe paturi molcom șerpuie-n văile verzi și-n lacul cel neted chipul își scaldă stelele toate... Suflet al nostru, cum semeni tu apei, soartă a noastră, cum semeni cu vântul...
citat celebru din Goethe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Versuri despre Taverna Sirenei
Voi, suflete de poeți plecați demult de-aice,
Ce loc umbros în brocart fin de mușchi tivit,
Ce paradis, ce vale feerică, ferice,
Mai presus de Taverna Sirenei ați întâlnit?
Ați gustat voi băutură mai aleasă oare
Decât vinul gazdei mele, de Canare?
poezie clasică de John Keats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!



Mama
După cum știți fiecare
Mama, suflet mare are
Și pe-al ei suflet apasă
Tot ce e în întreaga casă.
Și sufletul ei cuprinde
Orice foc care se-aprinde
În inima celorlați,
Când la masă, adunați,
Spun de ce sunt apăsați.
Mama-i o nemărginire
De speranță și iubire
Care-aduce cu-a ei mână
În căminul ei lumină
Ea găsește oricând putere
Să mai poarte o durere
Într-a pruncului favoare
Ca-n furtuni să-i fie soare
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcan sufletesc
Un vulcan de-aspirații sublime mi-e sufletul
Împroșcând în miezul unei lumi în clocot
Idei duhovnicești ce înfierbântă cumpătul,
Ascuns în "tradiții" ca frunzetul de troscot.
Raze-ale duhului străpung misterele științei
Și-aprind focul, ce-aruncă-n adâncuri sorții
Întâmplărilor simple din străfundurile ființei,
Unde se împreună mistic zorii și apusul morții.
Un războinic acerb zgâlțâie valea absurdului
Cu iluzii meschine dospite-n lacrimi deșarte
Și ura răspunde caustic și ferm individului
Ce-n lume poftește un rost, un sens și o parte.
Iubirea-i bolnavă, săracă, chiar nulă în lume,
Poveste în flăcări topite într-un mistic profund,
Criptată-n iluzie și-ascunsă-n mulțimi de cutume
Ce lumea-n absurd și în moarte-o cufund.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mod
Te smulgi cu zugrăviții, scris în zid,
La gama turlelor acelor locuri,
Întreci orașul pietrei, limpezit
De roua harului arzând pe blocuri,
O, ceasuri verticale, frunți târzii!
Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două;
Iar sufletul impur, în calorii,
Și ochiul, unghi și lumea aceasta-nouă.
- Înaltă-n vânt te frângi, să mă aștern
O, iarba mea din toate mai frumoasă.
Noroasă pata aceasta de infern!
Dar ceasul sus; trec valea răcoroasă.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vulcan sufletesc
Vulcan sufletesc
Un vulcan de-aspirații sublime mi-e sufletul
Împroșcând în miezul unei lumi în clocot
Idei duhovnicești ce înfierbântă cumpătul,
Ascuns în "tradiții" ca frunzetul de troscot.
Raze-ale duhului străpung misterele științei
Și-aprind focul, ce-aruncă-n adâncuri sorții
Întâmplărilor simple din străfundurile ființei,
Unde se împreună mistic zorii și apusul morții.
Un războinic acerb zgâlțâie valea absurdului
Cu iluzii meschine dospite-n lacrimi deșarte
Și ura răspunde caustic și ferm individului
Ce-n lume poftește un rost, un sens și o parte.
Iubirea-i bolnavă, săracă, chiar nulă în lume,
Poveste în flăcări topite într-un mistic profund,
Criptată-n iluzie și-ascunsă-n mulțimi de cutume
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înțelepciune
De-atâta primăvară mi-e sufletul un mugur
Și stoluri mari de păsări în mine se întorc,
Izvoare dezghețate de-acum le-aud în susur,
Vapoarele cu vise, mi s-au întors în port.
Am ghiocei la tâmple și nu mai bag în seamă
Cum zilele la vale pornite-s, rostogol,
Mi-ar încolți în suflet poate teama
De sufletul uscat mi-ar fi și gol.
Dar nu știu cum se face că trupul se-nfioară
Sunt ca și-un gorun singur și bătrân,,
Ce-așteaptă, ca în fiecare primăvară,
De păsări, cuiburi, să strângă iar la sân.
poezie de Valeria Iacob Tamaș (2010)
Adăugat de Valeria Iacob Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de la tine către mine
M-ai iubit de mică și a mea mânuță
Părea roșu timbru prins în palma ta
M-ai plimbat pe cerul purpuriu-albastru,
Un pahar de apă mi-ai dat dintr-o stea!
Când crescui mai mare așa... frumușică,
Coronițe albe multe mi-ai adus;
Muguri de luceferi cusuți în eșarfe
Tu în dulci ghirlande la gât mi le-ai pus!
Într-o seară caldă ce plutea pe vale,
Rușinat, pe bune, mi-ai cerut s-ascult
Eu închis-am ochii; aplecat cu teamă,
Mi-ai dat cu sfială primul meu sărut!
Mută îi mulțumeam nopții de mătase
Ea mascase macul în obraz ivit.
Sufletul în tremur legănat de farmec
M-a îmbătat degrabă și m-am fâstâcit!
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Rolea din Mi-e dor de cineva ca tine
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Spre suvenire (fratelui Greâoriu Dragoș)
Dacă vreodată în lunga-ți cale,
Te-i simți, frate, nenorocit,
Pieptul în chinuri, inima-n jale,
Viața-ți de lacremi o tristă vale
Ochiu-ți în plângeri de dor răpit
Când fără soarte, fără de nume,
Te-i vedea singur... desprețuit,
Un singur suflet nu-i avea-n lume,
Luptând cu-a vieții valuri în spume,
Un suflet care te-ar fi iubit;
Când fug amicii de lângă tine;
Când plângi de Soarte-ți trist, părăsit:
Gândește-atuncea și tu la mine,
Nici eu în lume n-o duc mai bine,
Și eu sunt, frate, nenorocit.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pic, pic
Pic, pic
Pic, pic
Pic, pic...
Afară curg în vale lacrimi
Ce vin cu vești nu tocmai bune,
Despre-un copil înjunghiat de patimi,
Patimi aduse de mințile nebune.
Pic, pic
Pic, pic
Pic, pic
E-n suferință și sufletul lui moare
E vina noastră zic, a tuturor
E-nvins, slăbit, el cade din picioare,
Dar nici acum nu vrea să vadă mila lor.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Din străinătate
Când tot se-nveselește, când toți aci se-ncântă,
Când toți își au plăcerea și zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători
Și inima aceea ce geme de durere
Și sufletul acela, ce cântă amorțit,
E inima mea tristă, ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.
Aș vrea să văd acuma natala mea vâlcioară
Scăldată în cristalul pârăului de-argint,
Să văd ce eu atâta iubeam odinioară:
A codrului tenebră, poetic labirint;
Să mai salut o dată colibile din vale,
Dorminde cu un aer de pace; liniștiri
Ce respirau în taină plăceri mai naturale
Visări misterioase, poetice șoptiri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie prin labirinturi interne
Călătoresc prin mine însumi
Într-un ocol în jurul sinelui
Explorând cascadele adevărului,
Cu privirea adâncită în bolta crezului
Umbrită de galaxia intelectului,
Culminând cu calea lactee a visului
Ce luminează valea subconștientului
Frustrat binișor de briza oceanului
Tulburat de meteoritul raționalului
Pe care se tot îneacă îndrăzneala cugetului
Ce-i propagă ecoul efectului
De ego, în văzduhul egocentrismului
Din care se stârnesc furtuni la nivelul eu-lui
Să dea apă din belșug la moara satului.
Așezată de curioși pe malurile incisive ale dece-ului,
Pomană pentru sufletul răposatului
Sine din moalele capului.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Elegie
Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară
Păsările stau închise în colivii iarna
Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubește ploaia deasă și roditoare
Te aștept în fiecare seară la fereastră deșirând mărgelele
Așezând cărțile, recitindu-mi versurile
Și mă bucur când în curte latră câinii latră câinii
Și când vii să stai la mine până mâine până mâine
Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când știu că afară ninge și strada-i albă.
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ciorchini de omăt
Iarnă, ce frumoasă ești
Când văile primenești
Cu haine imaculate
În lacrimi de brad spălate!
Și cât de fermecătoare
Este prima ta suflare
Când împrăștie, în joacă,
Mugurii de promoroacă!
Iarnă, tu mă-nnebunești?!
Coborâtă din povești,
Cu ifose de crăiasă
Vrei să-mi intri iar în casă.
Și-mi zici că, de sărbători,
Pe geam ai să pictezi flori!
Bine! Fie-așa cum spui,
Dar vreau floarea de gutui
Pe suflet să-mi desenezi.
Vreau și pomi cu mere verzi
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipește-mi, Doamne, sufletul... Geneza 29,34
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veșnică pe stînci.
Și uit de ani, de lume și de mine,
privind adînc în ochii Tăi adînci.
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
din visul meu să nu mă mai deștept,
să simt și taina slăvilor senine,
și inima de om ce-ți bate-n piept...
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-un levit de-altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii și pîine-n veci și vin!
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-o mireasă smulsă de la greu.
Ridică-mă din valea de suspine
și-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre suflet și văi, adresa este:
