suflet şi văi

Artistul produce pentru a-şi elibera sufletul. Este natura lui să creeze, aşa cum este natura apei să curgă la vale.

citat clasic din W. Somerset Maugham
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teritoriul este corpul naţiunii. Oamenii care îi locuiesc dealurile şi văile sunt sufletul, spiritul, viaţa ei.

citat din James A. Garfield
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete pustii
Mai pustii decât toamna
Ce coboară-n văi

haiku de Mihail Mataringa (27 ianuarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chem lumina şi aspectele înalte ale spiritului fiinţei mele şi aspectele întunecate şi grele ale sufletului. Sufletul este acasă în văile adânci, umbrite. Flori greoaie, aţipite, vopsite din plin în negru cresc aici. Râurile curg asemeni melasei calde. Ele se varsă într-un mare ocean al sufletului. Spiritul este un tărâm cu piscuri dalbe, cu lacuri si flori strălucind precum giuvaerele. Viaţa este rară aici şi sunetele călătoresc pe o mare distanţă. Aici se află muzica sufletului, hrana sufletului şi dragostea sufletului... Oamenii au nevoie să se caţere pe munte nu pur şi simplu pentru că este acolo, ci pentru că divinitatea sufletească trebuie să fie unită cu spiritul.

citat din Dalai Lama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se iscă, la cer se suie şi iar coboară către pământuri, veşnic altfel... De sus ţâşneşte din stânci abrupte şuvoi curat, apoi se sparge în nori de spumă, se-nvăluieşte-n vuiet blând jos spre adâncuri... De-apar în drumu-i stânci împotrivă, spumegă amarnic treaptă cu treaptă spre abis... Pe paturi molcom şerpuie-n văile verzi şi-n lacul cel neted chipul îşi scaldă stelele toate... Suflet al nostru, cum semeni tu apei, soartă a noastră, cum semeni cu vântul...

citat celebru din Goethe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata morgana

prin sufletul tău zburdă căprioare de aer,
înfloreşte sângele voinicului
pe pajişti.

îndrăgostit fără aripi,
mă înalţ cu gândul pe munţi
pentru tine prinţesă a pădurilor de zadă.

râuri cu văi curg printre dealuri,
n-am timp s-ajung în câmpie
unde înşelătorul miraj răsturnat în apă
apare din lanuri de aur dincolo de orizont.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri despre Taverna Sirenei

Voi, suflete de poeţi plecaţi demult de-aice,
Ce loc umbros în brocart fin de muşchi tivit,
Ce paradis, ce vale feerică, ferice,
Mai presus de Taverna Sirenei aţi întâlnit?
Aţi gustat voi băutură mai aleasă oare
Decât vinul gazdei mele, de Canare?

poezie clasică de John Keats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune

De-atâta primăvară mi-e sufletul un mugur
Şi stoluri mari de păsări în mine se întorc,
Izvoare dezgheţate de-acum le-aud în susur,
Vapoarele cu vise, mi s-au întors în port.

Am ghiocei la tâmple şi nu mai bag în seamă
Cum zilele la vale pornite-s, rostogol,
Mi-ar încolţi în suflet poate teama
De sufletul uscat mi-ar fi şi gol.

Dar nu ştiu cum se face că trupul se-nfioară
Sunt ca şi-un gorun singur şi bătrân,,
Ce-aşteaptă, ca în fiecare primăvară,
De păsări, cuiburi, să strângă iar la sân.

poezie de Valeria Iacob Tamaş (2010)
Adăugat de Valeria Iacob Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de la tine către mine

M-ai iubit de mică şi a mea mânuţă
Părea roşu timbru prins în palma ta
M-ai plimbat pe cerul purpuriu-albastru,
Un pahar de apă mi-ai dat dintr-o stea!

Când crescui mai mare aşa... frumuşică,
Coroniţe albe multe mi-ai adus;
Muguri de luceferi cusuţi în eşarfe
Tu în dulci ghirlande la gât mi le-ai pus!

Într-o seară caldă ce plutea pe vale,
Ruşinat, pe bune, mi-ai cerut s-ascult
Eu închis-am ochii; aplecat cu teamă,
Mi-ai dat cu sfială primul meu sărut!

Mută îi mulţumeam nopţii de mătase
Ea mascase macul în obraz ivit.
Sufletul în tremur legănat de farmec
M-a îmbătat degrabă şi m-am fâstâcit!

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Rolea din Mi-e dor de cineva ca tine
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorchini de omăt

Iarnă, ce frumoasă eşti
Când văile primeneşti
Cu haine imaculate
În lacrimi de brad spălate!
Şi cât de fermecătoare
Este prima ta suflare
Când împrăştie, în joacă,
Mugurii de promoroacă!

Iarnă, tu mă-nnebuneşti?!
Coborâtă din poveşti,
Cu ifose de crăiasă
Vrei să-mi intri iar în casă.

Şi-mi zici că, de sărbători,
Pe geam ai să pictezi flori!
Bine! Fie-aşa cum spui,
Dar vreau floarea de gutui
Pe suflet să-mi desenezi.
Vreau şi pomi cu mere verzi

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean de verde

Oceanul de verde ne-a inundat sufletul...
Au înmugurit sentiimente
Şi flori colorează fiecare clipă
A vieţii cu nume de primăvară.
Lumina a despicat cerul
Şi fereastra stelelor, aurită,
A ţesut argint la tâmplele universului.
Fluturi desenează linii frânte
Şi păsări scormonesc
În clopotul timpului
Taina versului.
O nouă primăvară aleargă prin văi,
Cu gleznele inundate de mărgele de rouă.
E primăvară!
E primăvară iar!
Deschideţi ferestrele inimii
Să vă bucuraţi de acest miracol.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre suvenire (fratelui Greâoriu Dragoş)

Dacă vreodată în lunga-ţi cale,
Te-i simţi, frate, nenorocit,
Pieptul în chinuri, inima-n jale,
Viaţa-ţi de lacremi o tristă vale
Ochiu-ţi în plângeri de dor răpit
Când fără soarte, fără de nume,
Te-i vedea singur... despreţuit,
Un singur suflet nu-i avea-n lume,
Luptând cu-a vieţii valuri în spume,
Un suflet care te-ar fi iubit;
Când fug amicii de lângă tine;
Când plângi de Soarte-ţi trist, părăsit:
Gândeşte-atuncea şi tu la mine,
Nici eu în lume n-o duc mai bine,
Şi eu sunt, frate, nenorocit.

poezie clasică de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară
Păsările stau închise în colivii iarna

Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubeşte ploaia deasă şi roditoare

Te aştept în fiecare seară la fereastră deşirând mărgelele
Aşezând cărţile, recitindu-mi versurile

Şi mă bucur când în curte latră câinii latră câinii
Şi când vii să stai la mine până mâine până mâine

Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când ştiu că afară ninge şi strada-i albă.

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din străinătate

Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă,
Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători

Şi inima aceea ce geme de durere
Şi sufletul acela, ce cântă amorţit,
E inima mea tristă, ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară
Scăldată în cristalul pârăului de-argint,
Să văd ce eu atâta iubeam odinioară:
A codrului tenebră, poetic labirint;

Să mai salut o dată colibile din vale,
Dorminde cu un aer de pace; liniştiri
Ce respirau în taină plăceri mai naturale
Visări misterioase, poetice şoptiri.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putna

Pe stânca odihnitoare
De Putna scăldată
Briza răcoritoare
Te-alintă câteodată.
Adie printre pomi
Iar Putna o ascultă
Şi tu simţi că adormi
Dacă şi ea îţi cântă.
Din susurul ei lin
Curgând uşor la vale
Îţi faci sufletul plin
De-un dor aspru de mare.
Şi soarele-şi aruncă
Raze dogoritoare
Precum o grea poruncă
În Putna curgătoare.

poezie de Mioara Drîmbu-Cucu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit (pro Bacovia)

Ploua pe uliti, ploua pe strazi,
E trist si tare mi-e greu
Bacovian e totul astazi,
Ploua in sufletul meu

Bucati de lut, la vale curg
Manate de-un fals alizeu,
Rostogolindu-se-n neant se duc
Bucati din sufletul meu

Incet si sigur, departe te-ai dus
Flacara din tine s-a stins,
Devreme ai luat-o inspre apus
Spiritul meu, spirit invins

poezie de Alex Dospian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întruparea sufletelor străbunilor

Stirpea noastră se renaşte,
din tăciuni de rug aprins.
Pământul ne recunoaşte,
de-acum moartea am învins.

Suntem din ce în ce mai mulţi,
Deschis-am ochii în lumină.
Am coborât în văi din munţi,
cu inima de soare plină.

Legendele ni-s mărturie
că trebuia să ne-ntrupăm.
Hălăduiam pe munţi, pârâie,
suntem acum în trup de om.

Zamolxe-a vrut să ne întoarcem.
Eram ştiuţi frumoşi şi drepţi.
Şi multe-n lume o să facem,
vom fi ai lumii înţelepţi.

poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împiedicaţi în înalt

Sigur că cei dinaintea ta se asemănau
aceleaşi 32° Fahrenheit în priviri, acelaşi
mers precaut al inimii în lesă, aceleaşi
mâini îngrijite, pipăind costumele slim fit Versace
apoi ai venit tu, cu pălăria ta de papură, în straie uşoare dar
ponosite, c-un braţ de flori de colţ în ochi şi
sufletul stele verzi în palme alunecoase.

Împiedicatule!
au urlat cei de jos
şi hohote de râs s-au prăvălit peste valea
plângerii.
Dar tu te-ai împiedicat de curcubeie de flori, peste
vâlcele cu nori de chihlimbar şi muguri
de stele.

Florine, şopti mărinimia, trecând
pe la porţi de suflet, iar când bătu
la uşă, înăuntru se crăpă de ziuă.
Eşti o pâine caldă, lasă-i

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă...

Afară plouă, e pustiu
Şi cruci pe stradă nu-s,
Că s-au strâns în valea seacă
La un cârciumar răpus.

Apa curge neîncetat,
A inundat şi strada...
Puţul din grădină a secat,
A putrezit livada.

Vântul bate dinspre nord
Şi suflete plutesc deasupra,
Că nimeni nu se încumetă
Să-şi părăsească curtea.

Eu plâng şi tremur
De pustiu.
Şi aud un cântec negru,
Ce-l aduce-un vânt, funebru.

poezie de Georgian Toia
Adăugat de Georgian Toia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pic, pic

Pic, pic
Pic, pic
Pic, pic...
Afară curg în vale lacrimi
Ce vin cu veşti nu tocmai bune,
Despre-un copil înjunghiat de patimi,
Patimi aduse de minţile nebune.

Pic, pic
Pic, pic
Pic, pic
E-n suferinţă şi sufletul lui moare
E vina noastră zic, a tuturor
E-nvins, slăbit, el cade din picioare,
Dar nici acum nu vrea să vadă mila lor.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!