suflet şi verb

Februarie – luna purificării sufletelor (verbul februo, a curăţa).

aforism de Constantin Răduţ Argetoaia din Sesam, deschide-te!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi literaţii şi gazetarii au aceeaşi ţintă: trezirea scânteii rare în adâncul sufletului celorlalţi. Plămădesc acelaşi material: verbul, divinul verb, de care cu atâta înaltă pasiune vorbea Caragiale.

citat clasic din Tudor Teodorescu Branişte
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansator şi cântăreţ, în egală şi drăcească măsură, Nicu Constantin pune în oameni bobul sau scânteia de fericire din nimic, sublima clipă în care sufletul atinge, poate, perfecţiunea verbului a fi...

Fănuş Neagu în La 50 de ani de carieră a actorului Nicu Constantin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de praf şi caniculă

La vârsta adolescenţei
cuvintele luptă corp la corp cu omul
spinările se îndreaptă
din aplecarea de o clipă
curg şiroaie de silabe
tot ce nu poate fi omul
în ambalajul lui de carne
verbul a iubi este ucis
şi lăsat să putrezească
pe duşumeaua călduţă din lemn
a inocenţei urmează
zile de praf şi caniculă
umbra întunecată a verbului
se ridică ca un subiect interzis
ca un oaspete nepoftit
o haină groasă la plus treizeci de grade
peste sufletul ce a uitat
calea directă spre Dumnezeu

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

De aş putea să-ţi dăruiesc apa gurii mele
Tu mi-ai lumina calea, tu raza mea de soare
Ce pătrunzi în ungherele sufletului meu,
Tu cel ce inima mi-o deschizi şi mă priveşti cu ochii larg-pătrunzători,
Tu, cel ce-mi redai privirea de copil
Şi vraja primelor verbe,
Tu, alinarea sufletelor bune
Tu, întristarea şi bucuria regăsirii sinelui pierdut,
Îţi dăruiesc al meu suflet pe vecie,
Să-l porţi ca pe o umbră în sufletul tău.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A iubi

Doar verbe... "a iubi" şi "a rămâne"?!
Pe piele parcă-mi trece mâna ta
Ce ştie-a mângâia şi-a coace pâine
Şi-a smulge dintre nori câte o stea.

Eu sunt mereu atent la conjugare
Că-n viaţă au doar timpul "infinit",
Tu vino să-mi pui nota "sărutare",
În suflet eu să-ţi fiu cel "absolvit"!

Nimic n-ar trebui să le separe
În textul cu "Cei doi îndrăgostiţi
Atât se mai iubeau cu foc din soare..."
Ea dusă, el rămas şi scos din minţi.

Hai vino dulcea mea neîntinare,
În mine ţi-am zidit un mic palat!
Sub talpă îţi aştern boboci de floare,
Şi poate-ai să rămâi iubind curat!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (10 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul crescătorului de stele

Pe unde au cinci strune chitarele, azi du-mă!
Spre-un continent Vivaldi's catarg de zări flămând.
Cum porţi dumnezeirea pe-altar fragil de humă,
Din netrăite lacrimi fântânii suflet dând?

Jur împrejur, ca focul cumplit în ispitire,
Mă-mbracă-n stih stiharul înaltelor stihiri.
Păduri voievodale Te-ntâmpină ca Mire
Magdalenând lumină din nard de trandafiri.

Dând buchii-ntregi văpaia, aripi să aibe cerbul,
Te-ascunzi în dorul morţii, şi-o prinzi în trup, ca nadă.
Tu cine eşti, Iubire? Fără trecut Ţi-e verbul,
C-a fi e-n toate fire, fiindului livadă.

- Sunt crescător de stele, din lut le ştiu aroma...
De n-aş fi Eu, Iubirea, tu cui i-ai mai fi Toma?

sonet de Dumitru Ichim (11 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

Visez să fiu semănător de stele,
Sub plugul de argint al Ursei Mari,
În brazda cerului să înalţ castele,
Un Paradis de trandafiri solari.

Să-mi fie sfera nopţii simfonie
De rodnice mişcări şi armonii,
Cu galaxi-nflorind ca o câmpie,
Un labirint gingaş de melodii.

Şi toate împerună să îngâne,
Un trup imens de om Dumnezeiesc,
Ce-a semănat la început de lume,
Un Paradis de stele ce plutesc.

Visez să fiu semănător de stele,
Sentinţa verbului să întrupeze iar
Din cosmosul de suflete rebele
Un Paradis de haruri pentru har.

poezie de Rodica Elena Lupu din Voi trăi... clipa (2008)
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul
este conjugarea
verbului "a cânta"
la trecut
prezent
şi viitor
este o reflecţie metaforică
venită din peştera sufletului
izvorul cuvintelor
decantate în rime
şi-n aşternuturi albe
pentru încântarea
inimilor devoratoare
de frumos.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursitoarele

Stau nevăzute, şi-n graiul păstorilor
murmură cântec de leagăn. Dar când
Patria însăşi se naşte – şi-aceasta
întruna se-ntâmplă, şi-n taină –

ce fel de limbă vorbesc Ursitoarele?
Miezul e-n fruct, şi gustării menit;
sâmburii, însă, ţărânii: căci numai
atunci – voievod care-şi ţine

ţara şi oamenii-n crengi, – ridica-se-va
tânărul pom. Tot aşa, când vorbim,
carnea cuvintelor noastre-i plăcere,
se mistuie-n gură. Dar cine,

spuneţi-mi! zvârle în ţarină sâmburii
limbii – să crească un grai mai curat,
singurul care, rostit, primeneşte,
şi ţine-n rostire poporul?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescari de suflete

Inima doare...
Nimeni nu ştie cât!
Au venit pescari de suflete
Să prindă perlele existenţei..
Talpa frământă neputincioasă durerea.
O udă cu sânge...
Sufletul plânge!
Braţele se întind ca o caracatiţă
Pe catafalcul cunoaşterii.
Unde sunt oamenii?!
Un mediu acid care nu se mai poate numi Umanitate...
Toxic destin viitorul planetei
Va contopi.
Va răsări un deşert al tăcerii
Şi moarte...
Nu vor mai exista verbe,
Nici noapte, nici zi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonier (sonet)

Sunt zăvorât în cugetul eretic
Departe de-ntrebările lăuze
Ce mi-au născut tăcerile pe buze,
Visez amar, ghimpat şi asimetric.

Cu sufletul diform de-atâtea scuze
În insectarul vieţii, ca bezmetic
Mă zvârcolesc,secat de ploi, ascetic,
Păstor celest al verbelor obtuze.

Înlănţuit pe veci de coapsa morţii
Ce-şi plânge orb secundele din luturi
Orgasmic mă topesc în sfârcul nopţii

Acelaşi brav erou adus pe scuturi.
Proscrise sunt limanurile sorţii
Când îşi ucid trecutele-nceputuri...

sonet de Rudy Valentino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă în Basarabia

Un aer pur ca mustul stat din fiert.
Un vis răpus ca zborul unui cerb.
Un timp oprit din pasul său alert.
Un suflet trist ca umbra unui verb.

Din ceruri par să ningă vârcolaci.
Un ger cumplit se-ntinde coviltir.
Se-aud cum cântă scripcile-n copaci
Şi-şi suflă-n mâini cum morţii-n cimitir.

poezie de Nicolae Mătcaş din Azur (2002)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniu floare rară

Născut din doină şi din dor
El a făcut să înflorească
În suflet bun de cald popor,
Eterna slovă strămoşească.
Primind în dar făclia rară
A stihului cu sacră vervă,
Fior de dor ne împresoară
Căci poartă a neamului său sevă.

Cu un condei muiat în aur,
Pătruns de dragoste de ţară,
El ne-a lăsat un scump tezaur
Clădit cu drag odinioară.
În Panteonul cu poeţii
Cei mari ai lumii-are lăcaşul
Şi bardul ce de-a lungul vieţii,
A ilustrat în verb sălaşul
Din Univers ca o lumină
Ce ţine trează melodia,
Plecând din lira sa creştină,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (10 ianuarie 2024)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cui prodest?

În
uterul
abundenţei
înnobilat cu lotuşi,
starea de fapt e anomia –
sub falduri
de purpură
zorii de zi
lăcrimând
pe pământ v e ş n i c i a.
Cui ar folosi poezia?!

Prin magia cuvintelor
îmi construiesc umila mea aventură
în ordinea cosmică.

Să vrei să fii poet universal –
în jilţul tău de gânduri visând voievodal,
nu-i deloc o dorinţă deşartă sau josnică.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim în ţara unde...

Trăim în ţara unde dorul s-a născut,
Ereditar, în gene, îl ducem mai departe
Şi unde vitejia înseamnă mult mai mult
Decât o simplă vorbă scrisă într-o carte!

Trăim în ţara unde verbul "a iubi",
Ca om ne defineşte şi ne onorează
Şi unde moştenire lăsarăm la copii
Dragostea de ţară ce-n suflete primează.

În ţara unde există bunătate,
Unde orice român în casă te primeşte
Tratându-te la fel ca pe un frate,
Să nu greşeşti, trădându-l mişeleşte!

Nu suntem slabi să crezi că poţi să râzi de noi,
Fiindc-am lăsat păduchele în cap să ni se urce,
Trăim încă pe locul unde se nasc eroi
În firele de iarbă când ţara-i la răscruce!

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo

Am ratat şansa de a lăsa o operă,
Dar eu am scris cu sufletul mereu,
Pe mine verbul mă descoperă, m-acoperă,
Uneori m-ajută Dumnezeu.
Nu-mi pasă de critici, nici aplauze,
Scrisul mă menţine, nu mă-nec,
Pot muri din diferite cauze,
Dar în faţa morţii nu mă plec,
Scriu, precum respir, iubesc anume
O femeie şi, de multe ori, o lume.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea aceea

Am deschis cartea la pagina unu.
Lumina amestecată cu verbele
Formau un curcubeu
Ce se instalase pe altarul magiei.
Ceva unic...
Pluteau cuvintele înspre plus infinit
Şi cerneala nu mai era albastră.
O ascundeau petale de lumină
Şi zâmbete de vise.
Fluturii plateau cu aripile îndoite în "V"
Dar frângerea lor era mângâietoare de suflet...
Încărcau polen de stele
În cofe de vise.
Aprindeţi lumina cerului
Şi scrieţi pe portativul lui,
Cu al sufletului condei,
Cuvinte frumoase
Pentru pruncii părăsiţi de părinţi,
Pentru părinţii părăsiţi de copii,
Pentru durerea şi neputinţa fiecărui muritor!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

Dacă stelele ar vorbi,
S-ar prăbuşi istoriile şi munţii
De greutatea cuvintelor.
Clepsidra s-ar sparge şi cenuşa osoarelor
S-ar ridica în nori denşi,
Îndoliind universul.
Lacrima verbelor ar inunda sufletele
Şi lumina s-ar ascunde în noapte.
Dar ele acoperă cu tăcere
Lumea întreagă.
Priviţi-le! Loiale şi purea...
Mai mult nu au timp să-nţeleagă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urlet de mine

un urlet de mine mă cuprinde
un urlet de toate măruntaiele arzânde
printre care
tăcut
sufletul se plimbă căutându-mă
în pacea dintre două paranteze
urletul cântă frumos şi agaţă în forma lui
voinţa
un urlet de sine aşteaptă la poartă alt urlet de sine
să-i rostească
primul şi ultimul cuvânt
cu o mică diferenţă purtată demn
în sensul verbului
a iubi

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!