Citate despre supernove și timp
citate despre supernove și timp (inclusiv în versuri).
Praf interstelar
Din praf de supernove plutind prin univers,
coagulat în forme, ne-ai dat demult un sens,
al vieții ce vibrează, pulsînd ca un pulsar
de atracții și respingeri de praf interstelar.
Umblăm prin univers chiar mii de ani lumină,
prin goluri și fisuri de timp, către o mină,
din care să extragem ce nu ne mai ajunge,
fără să luăm în seamă pământul care plânge
secătuit de foamea și lăcomia crasă
că Terra nu ne-ajunge, că vrem o altă casă.
Să avem mai bine grijă și să gândim mai clar
să nu ajungă Terra, un praf interstelar.
poezie de Ioan Forgaci
Adăugat de Ioan Forgaci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kabir un supus pe viață
Între conștient și inconștient
mintea a pus un scrânciob;
toate creaturile de pe pământ și chiar supernovele
se leagănă între acești doi arbori,
iar acest du-te-vino nu va conteni niciodată:
Îngeri, animale, oameni, milioane de insecte,
valsul soarelui și-al lunii;
veacurile trec, continuitatea-i veșnică.
Toate-s în balans: cerul, pământul, apa, focul...
până și cel necunoscut, al cărui trup crește necontenit.
Kabir a văzut asta pentru cincisprezece secunde
și-a devenit, pe viață, un supus.
poezie de Kabir, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cer de nisip
iar rătăcesc amintiri amețite în sufletul meu labirint
urmărindu-ți firul, iubito, pașii mi se pierd pe o plajă pustie
te mângâi cu un gând fugar, lacrimi se aștern pe nisip
castele de sare
te îmbrățișez cu un oftat îndelung
îmi rămân scoicile în palme
le sărut și îți sorb glasul furat de valul tăcerii
pânze de borangic îmi înfășoară sufletul vierme
păianjenul timp
cu ochii ciobiți de pumnalele stâncilor răsărite din mare
privesc cum apune Soarele străin de tot ce-a trecut
îmi întind degetele uriașe și-l trag de urechi
zile liliputane
iar rătăcesc amintiri amețite în sufletul meu labirint
urmărindu-ți firul, iubito, pașii mi se pierd
pe un cer plin de stele
te plimb în Carul Mare, pe Calea Lactee
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la supernove și timp, dar cu o relevanță mică.
Repetabila dorință
mă-ntorc la poezie când sunt de dor lovită
sau când bătrânețea emoții răvășește
versul nu mă lasă să fiu istovită
în adâncuri de suflet cântă și zâmbește.
aș opri timpul în loc de aș putea
să-mi păstrez puterea slovelor de aur
prin cânt și poezie îmi găsesc liniștea
literele iubirii strânse-s într-un tezaur.
dă-mi Doamne timp, dă-mi Doamne vers
prima mea iubire n-o lasă să moară
să port credința demnă în Univers
viața între cuvinte să nu mai doară.
cine are iubire de cântec și slovă
cucerește cerul precum o supernovă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Agăț visele de un colț de lună
mă întind cu sufletul sub cer
ascult fiecare stea cântă
prin inima mea trec supernove
le scriu ca pe un letopiseț
oricât m-aș strădui cuvintele par albe
mici
nu le pot dărui culoarea
nici explozia
infinita ardere energiile
întunericul de după
cărarea dintre lumi
misterul trist al fericirii
.....................................
nu scutur stele locuiesc sub flori dalbe
într-o livadă de chiciură
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru glas de înger
În fiecare frunză și-n fiecare rug de floare,
În fiecare nor și-n cerul - un gemet de culoare,
E chipul mamei mele un punct într-un gherghef,
Ce preafrumos brodează tăcerea-mi de sidef.
În verdele pădurii, copaci cu vârfuri nalte
Peste pământ, în aer și-n gândurile toate,
E chipul mamei mele izvorul dintre stânci
Curgând în unde pale din gândurile-adânci.
În univers cometă, planetă, supernovă,
O galaxie-ntreagă cu vânt stelar din provă,
E chipul mamei mele luceafărul de seară -
Un murmur de lumină în sufletu-mi de ceară.
Prin adieri de vînt și secetă-n simțire
În picuri vii de rouă, de dincolo de fire,
E chipul mamei mele o ploaie-vis, bogată,
Aroma cea de smirnă, icoana preacurată.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cerul își vede de geometrie
impasibil la emoția mea
luna se pregătește de eclipsă
e din ce în ce mai rotundă
ca mai toate pietrele acestea
care se învârt în neștire
cu monotonie invariabil plictisitor
singura ei distracție este jocul acesta
de-a v-ați ascunselea cu soarele și pământul
mareele au devenit din ce în ce mai banale
parcă nici îndrăgostiții nu se mai agață de cer
iar poeții au început să scrie doar despre moarte
apocalipse și draci verzi pe pereți
undeva pe retină se derulează
tot felul de lumi imposibile
întotdeauna răsturnate și de neînțeles
atât cât să le cuprind
între două încercări de aproximare
iar luna asta este din ce în ce mai rotundă
parcă ar vrea un premiu de consolare
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 12
Nisipul curge molcom în clepsidră
Nu face zgomot, însă Timpul zboară
Și încet-încet înghite ca o Hidră
Și om, și gâză, și copac, și fiară,
Și ape, și păduri, și mari imperii,
Și întinsele ogoare cultivate,
Și frumusețea vie a primăverii,
Și celelalte anotimpuri toate,
Și stele lucitoare, și planete,
Și supernove mândre și încinse
Și găuri negre, sateliți, comete,
Și universuri vechi și necuprinse...
Timpul distruge tot ce întâlnește,
Însă apoi tot el reînnoiește.
poezie de Octavian Cocoș (9 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenaclu nocturn
conserv idei cu capul limpede ca lacul
sunt în echilibru cu trăirile mele
atunci când nu își bagă coada dracul
mă imaginez la cenaclu cu stele.
versuri luminoase sufletul mi-l umple
refrene mă animă până la extaz
cununi de lauri strălucesc pe tâmple
perle de lacrimi cad pe obraz.
perseverez cu harul de a scrie slove
revolutionez principii de viață
mă imaginez zburând cu supernove
în spații fără nori și ceață.
extind emoții pe țărmul cu mangrove
luna zâmbitoare mă mângâie pe față.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă albastră
iubirea noastră este medalion pe cer
cu petale de crini pe post de așternut
iubitule inima mea cu drag ți-o ofer
să-ți țină de urât în fiece minut.
flămândă de dragostea pe care ți-o port
strâng stele în piept cu lumina lor blândă
în universul nostru să fie un comfort
scut pentru beznele ce stau la pândă.
să plutim pe cântec ca doi pescăruși
marea și cerul să se-ntâlnească-n noi
gânduri îmbrățișate ca ramuri de scoruși
spălate de aghiasma din sfintele ploi.
suntem două litere unite într-o slovă
prospectăm universul ca o supernovă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie în galben
sun cerul mântuirii toamna vine în forță
cu emoții de ploaie cu ceață pe creste
flacăra speranței se aprinde în torță
căci în orice vreme simt minuni celeste.
timpul alimentează iubiri de poveste
se scurge în trup ca izvorul de munte
peste stânci dure trece în grabă și peste
pietrele însetate cu doruri mărunte.
nostalgia toamnei în sânge se brodează
descriu trăirile prin sute de slove
lumini revelatoare mă reinventează
și cred că sorb elixir din mangrove.
prietenii pe facebook greșeli îmi comentează
timpul se convertește la cer cu supernove.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate elementele chimice aflate în nucleu sunt aruncate în spațiu, prin explozia unei supernove. Acestea interacționează cu particulele numite neutrini, emise și ele în timpul exploziei. Interacțiunea fierului cu neutrinii produce elemente grele, ce nu pot fi produse decât de supernove. Astfel avem în natură și elemente chimice mai grele decât fierul, cum ar fi uraniu. Pe masură ce se îndepartează de locul exploziei, materialul emis poate interacționa cu alte nebuloase, paticipând la crearea altor stele sau planete. Astfel avem un caz de reciclare a elementelor din care sunt compuse stelele.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele masive devin stele supergigante roșii spre sfârșitul vieții, atunci când hidrogenul este consumat. Nucleul lor se contractă, iar straturile exterioare se depărtează de acesta. Astfel steaua se mărește și începe să piardă materie. Acestă fază durează în medie 500.000 de ani. Spre sfârșitul acestei faze steaua ajuge să fie foarte mare ca diametru și să emită într-o secundă aceeași cantităte de gaz pe care o emite Soarele într-un an. După câteva mii de ani steaua va deveni o supernovă. Straturile exterioare vor fi atrase de nucleu, iar când vor cădea pe el se va produce o explozie termonucleară.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Salvați vântul nordului
[eșarfa cântului]
partitura muzicală a timpului sfarmă vertebrele
îmi țin râsul în talpă curat
nu privesc peste umăr
când alunec pe gâtul clepsidrei ca și cum aș fi tu
iar țipătul îmbracă armura tăcerii
înainte de-a tasta codul arterelor tale pătimașe
scutur din gene inocența sorilor
viziunea poemelor cărnii
e intraductibilă
tăiată pe o singură gură
eu sunt
(în travestiurile curcubeului nebotezat de vânturi)
nu mai țin discursuri falice de complezență
de la nici o tribună a viului
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ce va să vină...
voi da like zilei acesteia nici măcar începute
așa cum acorzi prezumția de nevinovăție... de neurâțenie
necunoscutului pe care destul de probabil nu-l vei vedea
niciodată în carne și oase
realitatea se va abține
(de) la eventuale pronunțări de sentințe
în virtutea memoriei devenite afective
printr-o întâmplare fericită
prin strădaniile mele proprii
*
nu poți băga mâna în foc
pentru ei doi
că vor fi împreună
dar sigur au avut o cină frugală:
taina ratată în conjuncturi personalizate
și viața...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creșterea temperaturii duce la începerea altor reacții nucleare în nucleu, elementele chimice fuzionând în elemente din ce în ce mai grele. Ultima reacție care are loc este fuziunea siliconului în fier-56. Până acum steaua a emis energie prin reacțiile din nucleu, dar fierul nu poate emite energie, ci absoarbe. Dacă până acum steaua a menținut un echlibru între energia emisă (ce tinde să marească steaua) și forța de gravitație a nucleului (ce tinde să colapseze steaua), în momentul în care în nucleu se află numai fier, straturile exterioare ale stelei se prăbușesc rapid pe nucleu. Ce se întâmplă după acest moment nu este bine cunoscut, dar se produce o explozie gigantică, cunoscută sub numele de supernovă. Pentru o perioadă de timp, steaua devine mai strălucitoare decât galaxia din care face parte.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trafic de fascinații
în cartierul meu aerul miroase a must
dacă aș fi prea romantică aș zice că e de la culoarea orizontului
dar știu că vine din curțile vecinilor
și să nu uităm că la moldoveni e toamnă în balcoane
chiar dacă aceștia locuiesc la bloc
nu îmi e poftă
ciugulesc o săptămână dintr-un strugure și încă mai este
dar aerul mirosind a must îmi amintește iarăși de copilărie
de adolescență
de liniștea cosmică din curtea bunicilor
de pacea în care fermentau strugurii zdrobiți
amețind supernovele
și de toți acei care m-au iubit
duminică vom asculta vocea americii și sfânta liturghie
după care
într-o perfectă intimitate
vom reciti cezara lui eminescu
[...] Citește tot
poezie de Silvia Caloianu din În carantină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eu sărut cerul
și când ninge și când plouă
și pe senin și pe furtună
mă închin dimineața soarelui
ies apoi cu inima în pragul lunii pline
mă rog stelelor ca și cum mi-ar auzi zbuciumul
nu caut capete de lume ci îmi văd de mersul înainte
din prăpastie în prăpastie în căutarea odihnei
îmi trimit gândul dintr-o lume într-alta
culeg cu buzele iertarea din roua florilor
tot cu buzele săvârșesc păcate nenumărate
oricum e inutil să numeri la infinit
pe altarul fierbinte al trupului aprind candela
și-mi trec toate supernovele prin simțuri
cât să mă bucur de univers cu ochii închiși
între două nașteri și o moarte
nu sărut icoane zugrăvite de sfinți impotenți
nici pe cele aurite nici pe cele din argint
nu-mi fac cruci idioate și nici nu aduc jertfe miei
doar mă aplec în mine și apoi mă ofer tuturor
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ia mai dă-o-n mentenanță de viață
lipește-i niscai sclipici cu scai
ca la răsucitul materiei
maioneza mamii ei de maioneză
spre dreapta
mereu spre dreapta
precum liberalii îngerești
care tot rotunjesc orice li se pare de rotunjit
oricum din centru doar raza contează
și uneori coeficientul de șlefuire
la naiba cu acele cazuri ideale
propuneri de axiome pentru regulat teorii
dintr-o parte în alta
ca la un bambilici pe puncte
între forțe contrare și veșnice
undeva la origine e un lagăr înfierbântat
încă nu se inventaseră rulmenții japonezi
cu stas-ul oblic și ștaif parafat universal
nici măcar vaselina grafitată
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pe o rază de lună mi-am scrântit inima
într-o zi de treisprezece fix
cum naiba să nu urăsc tâmpenia asta de superstiție
am deja cinci vieți de când nu mai scuip în sân
nici nu mai fac trei pași înapoi când îmi trec pisicile calea
oricum racii merg așa înainte
pe toți viermii
care abia așteaptă să-mi pierd sufletul
pe toate stelele pitice sau pe toate supernovele
pe toți dumnezeii si de ce nu pe toti dracii
viața asta am început-o pe treisprezece fix
într-o dimineață de cuptor cu un țipăt de trei margarete cel puțin
uite-așa ca să văd lumea cu susul în jos
era să-mi scape cuvântul cur dar noroc cu backspace-ul
apropo acum tasta asta e "mama proștilor ca mine"
apoi ca și când aș fi vrut să văd cum e sub pământ
m-am făcut miner și încă sap de nebun după lumină
sau poate că am aranjat asta cu șeful cel mare
că mă cam săturasem de nori și verdeață
dealtfel ultima dată l-am rugat să mă lase o nemurire
în raiul musulmanilor
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre supernove și timp, adresa este:
