Citate despre testament și timp
citate despre testament și timp (inclusiv în versuri).
Testamentul cel mic al marelui Francois Villon
II
În anul zis în primul cânt,
de-i totul nins și e Crăciun,
iar lupii mestecă doar vânt
și omu-i doar la gheață bun-
îmi zic: poete, hai la drum!
să nu cumva să se întâmple,
din dragostea ce scoate fum,
să-ți iasă stele iar pe tâmple!
poezie clasică de Francois Villon (1456), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Timpul ne lasă
Un testament tainic
Cu limbă de ceas
Ritmat și codificat
Total ireversibil
tanka de David Boia (18 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament
Vă las, când se-mplini-vor anii,
Poemele sublimei arte,
Aceste dragi și sfinte danii
Ce-au fost cu sânge scrise-n carte.
epigramă de Cezarina Adamescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eu lună-ți sunt, tu soare-mi ești;
În Iadul meu, un Rai zidești.
Când plec, ți-l las prin testament,
Să îți așterni timpul prezent.
catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul lupului alb
Nu vreau să fiu în haită și flămând,
Prefer să-l văd pe cel ce mă împușcă,
Să știu că timpul trece ca un gând...
Și el flămând... Să simt că viața-mi mușcă...
Zăpada iernii-i uneori prea mare,
Și drumul, singur, nu mai pot să-l fac,
Însă mi-e greu și nu mai am răbdare,
Și-aștept ca timpul să-mi găsească leac.
Prin fața mea trec haite-nflămânzite
Spre un himeric țel neînțeles,
Mânate de-ale simțului ursite...
Instinctualul drum către regres.
Zăpezile sunt mari și cad întruna,
Mutând hotare înspre necuprins,
Iar dacă uneori răsare luna,
Presimt că-i vremea să m-arăt învins.
[...] Citește tot
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Anonim mereu (17 iulie 2008)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pașii timpului
Pașii timpului puși în clepsidră
aduc lumina dintr-un vechi neștiut
și țin o bucurie ce-ai pus-o în lume
ca să pară totul un sfânt început.
Cocorii pun farmecul în vorbire
și au proverbe culese de-un alizeu,
spun că vârsta nu moare niciodată
dar e greu să lași în urmă un muzeu.
Pașii timpului ne spun când văd frunza
rătăcită sub privirea stelelor
că iubirile nu le păstreză nimeni
când anii opresc pașii candorilor.
Credeam lumea un stol de rândunele
învăluit de amintiri neuitate
iar când pleci lași statui fără testamente
și pașii adorm spre eternitate.
poezie de Constantin Rusu (18 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Tu, fiule, iubește această țară!
(Pentru Teodor Cătălin)
Străbunii mei, prin tata și prin mine,
Ajunseră, fiule, până la tine,
Că așa se întâmplă în viață și cu toți;
Părinții ajung prin fii la strănepoți.
Ei străbătură timpul ca o torță,
Arzând în ei speranțe, crez și forță.
Iubirea de moșie neîntreruptă,
Unitu-i-a în muncă, ca și-n luptă
Și ne-au sădit o dragoste firească
De Țară și de glia strămoșească,
Să ne aducă aminte în orișice moment
Că e dorința lor și testament.
Tu ce-ai primit de la străbuni să lași
La fiii tăi, iar ei la ai lor urmași.
Tu, fiule, păstrează această Țară,
Leagănul nostrum, vatra milenară.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Stană de piatră
E absurd, e nedrept, e ciudat, e urât,
Marea bate în țărm, cerul bate în ochi,
Parcă suntem cuprinși de un fel de deochi,
Nu pot face un pas. Te iubesc și atât.
Aș putea să ajung într-un timp și-ntr-un loc,
Unde știu că poți fi și că suferi cumplit,
Aș putea testament sau scrisori să-ți trimit,
Sau să vin să vă pun, plin de dragoste, foc.
Parcă sunt blestemat, parcă nu am puteri,
Consternat, retrăiesc tot ce e și ce-a fost,
Nu mai știu dacă vrei să și fac tot ce-mi ceri,
Să te las să te pierzi într-un trist adăpost.
Nu mai știu ce e azi, nu mai știu ce-a fost ieri,
Despre mâine nu cred că mai are vreun rost.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Inger regasit
Un evantai de frunze aduce vântul
pe aripi de înger găsit.
Penele încep să scrie
cu cerneală aurie-un testament.
Acum se anunță sfârșitul...
furtunii ce nu începuse
s-ascundă secunda
în timp regăsit.
De pe petale de înger
se scutură fulgii
ce pierd în neant
o umbră de rază.
poezie de Irina Matei
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noi suntem
Noi suntem neam de Ion, Mărin și Petre,
Ori alte nume date de bătrâni,
Sunt scrise în ceasloave sau pe pietre
Și-arată veșnicia la români.
Născuți pe vatră și aci rămași,
Păstrând cu grijă glia strămoșească,
Urmașii au lăsat-o la urmași,
Cu testament de limbă românească.
Cu sfatul cum să crească pe ea pâine,
Pe care-o dă cu dragtoste pământul,
Să fie hrana zilelor de mâine,
A celor ce păstrează legământul.
S-o apere în vitejeasca luptă,
De vor veni dușmanii peste noi,
Că vatra noastră-i neîntreruptă,
Având pe ea și pace și război.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul umoristului
Din moartea mea nu faceți nici o dramă,
Să-mi spuneți la mormânt o epigramă,
Să râd pe lumea ceea înc-un veac,
Doar știm cu toți că râsul e de leac.
epigramă de Mihai Cucereavii din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papa Francisc, miercuri 20 ianuarie 2021
În această cateheză mă voi opri asupra rugăciunii pentru unitatea creștinilor. De fapt, săptămâna 18-25 ianuarie este dedicată îndeosebi pentru aceasta, pentru a invoca de la Dumnezeu darul unității pentru a depăși scandalul diviziunilor dintre cei care cred în Isus. El, după Ultima Cină, s-a rugat pentru ai săi, "ca toți să fie una" (In 17,21). Este rugăciunea sa înainte de Pătimire, am putea spune testamentul său spiritual. Însă observăm că Domnul n-a poruncit discipolilor unitatea. Nici nu le-a ținut un discurs pentru a motiva exigența ei. Nu, l-a rugat pe Tatăl pentru noi, pentru ca să fim una. Asta înseamnă că nu suntem suficienți noi, cu forțele noastre, pentru a realiza unitatea. Unitatea este înainte de toate un dar, este un har care trebuie cerut prin rugăciune.
citat din Papa Francisc
Adăugat de Alexandru Răduț
Comentează! | Votează! | Copiază!



Călimara
Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint
Cu două guri întunecate, ca două porți de labirint,
Prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare
Și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare.
Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis,
Scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis,
Va încerca, zadarnic poate, s-adune înșirată-n salbe
Recolta de mărgăritare a viitoarelor nopți albe.
În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imagini
Ce vor cădea cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini,
Închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă
Pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă,
Cuvinte șterse peste-o clipă, fantome de idei defuncte,
O ploaie miniaturală de-accente, virgule și puncte -
Și-acele negre arabescuri pe care-o vagă fantezie
Sau numai mâna mea distrată le zugrăvește pe hârtie.
În ea, tăcute și smerite stau viitoarele regrete,
Alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete;
Scrisoarea de condoleanțe pe care, poate, o voi scrie
Unui amic în doliu după vreo rudă care-i încă vie;
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!


Din doi în doi, șapte impar
m-am îndrăgostit stângace
de al șaptelea cuvânt nespus
de delirul ochilor tăi
pus pe urma anilor mei
într-o zi de sărbătoare neîntâmplată
aparent mă credeam înțeleaptă
ceea ce nu mai văzusem
m-a ajutat să văd
deasupra pământului
ascultam greierii cerului
înrobită de taina nesomnului
mă dezdrăgostesc la anul
și la mulți ani
când în ultima șoaptă
cu genunchii pe-a șaptea treaptă
îmi ard testamentul
sub tălpile țărânii
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe oarecare
Rătăcesc singur călcând pe alei
și frunzele supărate mă alungă,
iar stelele în singurătatea lor
îmi spun să merg printre versuri.
Scriu un vers din întâmplare
și în palme mi se așează o floare
luminată lin de razele lunii
printre umbrele privighetorilor.
Privighetorile nu caută tăcerea
și îmi traduc ce vor să spună:
un viitor se vinde ca prezent
precum minciuna nevăzută.
Nu ne gândim la testamente
și omorâm senin viitorul,
dar din ciorchinele de vise
eu mi-aș dori să fiu un bob.
poezie de Constantin Rusu (1 octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi timpul
ca spondiloza, cardiopatia ischemică
aia cu tulburarea miocardică datorită
unui dezechilibru între fluxul de geniu
ce este scăzut în inima mereu
îndrăgostită din motive obiective
diabetul și alte boli să preia trupul
ajuns la 56 de ani
care scrie poezii testamentare din timp
corpul scuipă câteva semne de slăbiciune
le văd în oglinda care mă atinge pe obraz
zâmbetul este curmat de o durere
de genunchi și nici n-aș putea să fug
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la testament și timp, dar cu o relevanță mică.
În memoria lacrimilor
În memoria lacrimilor tale,
Am să ridic un monument
Pe malul râului din vale,
Cum ai lăsat în testament.
Ca apa râului vor curge
Șiroi de lacrimi pe obraz.
În apa mării vor ajunge
Formând și ele un talaz.
Cuvintele adânc săpate
Pe o lespede de piatră,
Vor aminti pe mai departe
Că ai existat odată.
Pe placa de marmură
Voi încrusta numele tău.
Lângă el, o ramură
Să i-o duci lui Dumnezeu.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut implacabil
Cât infinit se pierde în așteptări futile
De nerecuperat și nu-i niciun remediu
Să pliezi timp, să-și ia și el concediu,
Să-și piardă văz... bătrân fără lentile.
Nici schimb nu vrea, transfer de cantitate
Printr-un contract de la cei duși devreme,
Perdanți nevinovați, de nescrise blesteme,
Să n-aibă testament... pentru posteritate.
Măcar calitativ de s-ar recalcula
Și-ar da vreun bonus pentru zile negre...
Le-ar putea scade din total, minus tenebre,
Și foaia-ar face-o albă... ne-ar imacula.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei
... când ai plecat mijea de zori
și orizontul sângeriu la răsărit
împrăștia rafale de fiori
peste pământ de noapte ostenit
eu am ieșit afară pe furiș
și văd că tata plânge lângă prag
zgârcit și țărănește și pieziș
și sprijinit pe-o coajă de toiag
s-a prăbușit tot cerul peste tot
și cerul meu intern s-a prăbușit
și tu acolo, undeva, pe eșafod
te mai luptai în gândul meu cu: "N-ai murit"
și brusc am încetat să te mai simt
și brusc m-am resemnat cu: "Nu mai ești"
la fel de brusc în spațiu și în timp
s-a stins un Soare mic și omenesc
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, pământ sfânt
Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Și copiii, și nevasta.
Se vor stăpâni peste țara
Unde mama ne-a născut.
Vor să ia grâul, secara,
Chiar și apa de băut.
Acuma vor și pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În țara lui este străin.
Chiar dacă îl dați vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul țării
Că-i primit cu testament.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre testament și timp, adresa este:
