Citate despre timp și șosele
citate despre timp și șosele (inclusiv în versuri).

Arțari aurii-
umerii toamnei lucind
în zi cu soare
șoseaua animată
în scurgerea timpului
tanka de Gabriela Gențiana Groza (22 octombrie 2021)
Adăugat de GabrielaGențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!



Secunda vieții mele
Secunda vieții mele
mi-a luat-o un vultur în plisc
patru morți și opt răniți
văzui pe șosea.
Secunda vieții mele
în cer este în plisc la vultur
patru morți și opt răniți
am văzut pe șosea.
Secunda vieții mele
vulturul a dus-o sus la stele
patru morți și opt răniți
sunt pe șosea.
Secunda vieții mele
a devenit raze
patru morți și opt răniți
cât sânge, Doamne, pe șosea!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe panglica de asfalt care șerpuia între București și Giurgiu, Lincolnul încetinit al doamnei Trude Resch luneca fără zgomot, ca în vis; mers fără ritm: lin și surd ca însuși timpul, zvonul roților de cauciuc în neîntrerupt sărut cu păcura proaspătă și lipicioasă a șoselei.
Ion Vinea în Lunatecii (1965)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picățele...
Șosele
Din stele
Par jucărele,
Orele
Mele,
Printre perdele
Cântate de iele
În ghilimele,
Fac paralele...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 septembrie 2014)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Un Don Juan modern
Dornic tare de-aventură,
Mi-am lungit, un timp, șoseaua,
Cu popasuri, pe centură...
Iar acuma, strâng... cureaua!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


E faină luna mai
Frumoasă-i luna lui Florar,
Mai peste tot vezi floricele
Și tot așa, nu tocmai rar,
... Vezi gropile de pe șosele!
epigramă de Gabriela Gențiana Groza (12 mai 2023)
Adăugat de GabrielaGențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pahare mari de aer
Bate vântul și e vară
Chiar și aicea în Ardeal
Și miresmele le cară
Pe al vremii gingaș mal
Trotuarele sunt pline
Și de pași și de priviri
Numai umbra ne revine
S-o găsim în amintiri
Blocurile cele 'nalte
De sus toate ne privesc
Și cu gemuri noi galante
Pe toți iată ne-nsoțesc
Floare lor atât de vie
Este iată-n Mănăștur
Cadou însăși să ne fie
Pe al timpului tambur
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Seară rurală
Se uită soarele-napoi...
O fi pierdut ceva,
Sau, poate,
Așteaptă-n deal vreun car cu boi,
Să-l plimbe și prin alte sate
Cu gospodari și holde mai bogate?...
În sat la noi,
Biserica, de veche ce era,
În anul când a fost cutremur de pământ
S-a prăbușit cu turlele-n șosea,
Și-azi casele - atâta cât mai sunt -
Par jucării
Pentru copii,
Iar plopii - coșuri negre de mașini
Ce-au treierat
Bucatele din sate
Pentru străini...
Prin curți,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Mi-e sufletul un câine pe șosea
Mi-e sufletul un câine de pripas,
În plină iarnă, pe-o autostradă,
Cei care se grăbesc n-au timp să-l vadă,
Dar eu, inconștientul, cui îl las?
Din când în când, îi este dat să cadă,
Și el, rănit de roată sau de pas,
În câte-o tufă sângeră, retras,
Și, uneori, solemn, într-o baladă.
Mi-e sufletul desprins de mine însumi,
Mă uit la el, se uită-n ochii mei,
El câine rău, eu cap numai idei,
Și ne unește câteodată plânsu-mi.
Mi-e sufletul un câine șchiop ce vine,
Pe o șosea, prin vifor, către tine.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trecură ani
Trecură ani și au trecut și-acele
Cumplite răni făcute de război.
O, dulci poiene ruse ale mele,
Iar se preumblă liniștea prin voi!
Croindu-și drum prin beznele-adunate
De mare veacuri, farurile ard,
Și-n ochii lor, ca-n ochii unui frate
Se uită marinarii dinspre larg.
Pe unde greu, și-aducător de moarte,
Trecut-a tancul, albi se-nalță crini.
Iar pe șoselele odată sparte
Tractoare trec alături de mașini.
Pe unde brazii ciungi, cu plăgi deschise
Cereau vendetă, iar e bradul Domn,
Și-acolo unde inima răcnise,
O mamă-i cântă pruncului de somn.
[...] Citește tot
poezie clasică de Anna Ahmatova (mai 1950), traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Aș fi vrut pentru tine
Aș fi vrut pentru tine diseară,
O plimbare de basm la șosea,
Când e luna tăcută și clară,
Iar virtutea, lumină, de stea.
Aș fi vrut o caleașcă nebună,
Cu doi telegari zburători,
Tu la mine-n brațe stăpână,
Să ne ascundem, iubito, în nori.
Aș fi vrut pentru tine la noapte,
Din iubire să facem poem,
Să turnăm amor peste șoapte
Și amestecul magic, să-l bem.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vis de anemic
În cupa verde-a văii,
Noaptea se topește rece și degrabă,
O boare răcoroasă, dar prea slabă,
M-a trezit prin ușa deschisă a odăii
Lumina limpezită-a zorilor
A început să piuie sfios și cristalin în luncă.
E timpul minunat de muncă.
Cu toate că șoseaua doarme încă
Sub plapoma greoaie de praf neînceput,
Pe sub stâncă
Au și pornit spre munte potecile înguste.
Se-ntinde-n mine proaspătă viața
Mi-s gândurile sprintene.
Ca mersul de lăcuste,
Și sângele înviorat mi-aleargă-n vine
Cum șerpuie, prin ierburile mărunte,
Apa de șuvoi.
Soarele se urcă poate dincolo de munte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Pe malul Oltului
Pornind din Lotru spre Cornet,
Șoseaua urcă-ncet... încet...
Ținându-se parcă de mână
Cu linia ferată,
O vecină,
Ce-i pare totuși o străină,
Fiindcă nu seamănă cu ea,
O biată bătrână șosea
Banală -
Dar națională!...
Șoseaua urcă-ncet, ca de-obicei,
Proptindu-se doar în copacii ei...
Urcă tăcută
Și timidă
Ca o omidă...
În timp ce linia ferată
Urcă țipând,
Parcă-ar fi beată,
Ca și locomotiva "Malaxa",
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul vremurilor noastre
În istorie este că avem clădiri mai înalte, dar răbdare mai scurtă
Șosele mai largi, dar puncte de vedere mai strâmte
Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici
Mai multe facilități, dar mai puțin timp
Avem mai multe titluri academice, dar mai puțină intuiție
Mai multă cunoaștere, dar mai puțină înțelepciune
Mai mulți experți, dar mai multe probleme
Mai multe medicamente, dar mai puțină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim fără nici o socoteală,
Râdem prea puțin, conducem prea iute, ne enervăm prea repede;
Ne culcăm noaptea prea târziu, dimineața ne trezim obosiți;
Nu citim cărți, privim la televizor prea mult și ne rugăm prea puțin.
Ne-am mărit averile, dar ne-am redus propriile valori.
Vorbim prea mult, iubim arareori, dar urâm prea adesea.
Am învățat cum să ne facem drum în viață, dar nu o viață.
Am adăugat ani vieții, dar nu am dat viață anilor.
[...] Citește tot
poezie de Bob Moorehead, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Avril
Ros de nevroze
Alerg prin oraș
Avril, cu nervi!
Umblă nebunul și
salută fetele:
Omagiile mele!
Ele, lunare,
Lasă harfe blonde în văzduhul pur.
Pe un aeroport londonez
Au fost furate briliante
De către un gangster.
A mai căzut un avion
Pe o rută și vine încă
Un uragan în Bangladesh...
Lovituri de stat,
Morți și răniți pe șosele,
O bătrână vorbește singură
Și strânge la piept o pâine,
Ambuscadă la stop,
Elevele rău
[...] Citește tot
poezie clasică de Eugen Barbu din Caietele Princepelui (volumul 7) (7 mai 1976)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Restituiri
N-au mai rămas prea multe de-nvins și de știut.
Șoseaua se strâmtează, cărările se-mbină.
Le simți apropiate din ce în ce mai mult,
Ca spițele din roată, crăpate de lumină.
Ne-apropiem. Văzduhul miroase-a vechi prin noapte,
Flori vechi răsar de-a pururi cu vechile lumini.
Un abur slab se cerne, un cer spoit cu lapte,
Departe,-n orizonturi, se naște prin tulpini.
E-o insulă? un munte? o apă? un deșert?
De ce-ar sfârși-n pustie călătoria noastră?
Ne-a mai rămas s-ajungem, acolo, poate-un sfert
Din calea străbătută, jos verde, sus albastră.
Să ne oprim? Un cântec ne vine de la han.
E vinul bun și patul adânc și tu ești dulce.
Și-ai vrea, învăluită în părul tău bălan,
Pe jaruri carnea noastră, de vie, să se culce.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la timp și șosele, dar cu o relevanță mică.

Vara în capitală
Au plecat bucureștenii toți la băi
Și cu Vara n-au rămas în capitală
Decât morții și gardiștii...
Iar pe străzile pustii și prin odăi -
Praful ce se-ngroașă zilnic,
Și-n covoare -
Moliile cu prezența lor fatală
Și cu veșnica lor poftă de mâncare...
De urât că n-are ce să vadă
În monumentala noastră capitală,
Vara umblă toată ziua-n pielea goală
Prin apartamente-nchise
Și pe stradă -
De la Parcul Carol la Șosea
Și de la Șosea la Cotroceni,
Însoțită de o droaie de țigani
Și de olteni,
Care vând cireși, rahat și limonadă
Și-o poftesc să cumpere și ea...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru cele patru anotimpuri (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste
Lucrurile s-au întâmplat așa:
Când s-au întâlnit atunci, în prima seară,
Șezând pe-o bancă strâmbă la șosea,
Sub cerul înstelat de primăvară
Nu bănuiau ce soartă îi unește
Erau timizi, ca la-nceput de drum,
Gâtlejul îl simțeau ca prins în clește,
Vorbeau de aer, nori, de ceață, fum.
Deși simțeau un răscolit în vine
De parcă se chemau de ani și ani.
Timpul trecea, s-a-ntunecat de-a bine,
Și-atunci, în umbra deasă de castani.
Ce le-ascundea roșeața de pe față,
S-au apropiat, s-au mângâiat pe mână...
Au trecut ani, și seara, dimineața,
Acum bătrâni, sunt veșnic împreună.
poezie de Jean Lulu Stern
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima piele
Zâmbesc tâmp de aproape treizeci de zile
De când m-am trezit iarăși
Cu miros de cafea rafinată în nări.
Am visat timp de nouăzeci de zile că
Voi revedea fiarele, șoseaua națională,
Cutiile colorate în case și calea ferată.
Acolo trenurile cu nume de oameni ajung rar.
În acea gară trenurile tac.
Mi-am oprit pașii doar să rămâi dincolo.
Nu știu să-mi mișc buzele de sus în jos
Pentru că limba ta mi-e necunoscută.
Privesc tâmp spre gară
Las foamea de piele să mă închidă
Dincolo cu tine.
poezie de Raluca-Ștefania Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ce fericit ar fi păsărarul!
Știu numai ce se cade,
bunăoară despre timp știu lucrurile cunoscute,
ori mai degrabă despre cuvintele compuse sau derivate:
estimp, răstimp, anotimp
pe ăsta din urma zice-se că l-au născocit nemții
și bineînțeles că sună ca dracu', asemenea unui bolovan rostogolit
mă maimuțăresc uneori în oglindă rostindu-l:
"jahreszeit, jahreszeit..."
habar n-am însă despre dumnezeul timpului ori despre diavolul său
șchiop, berc sau miop, cum s-o afla
aud spunându-se "e timpul pentru cină,
pentru plimbarea călare la șosea ori pentru somn",
dar nimeni, absolut numeni nu zice "e timpul pentru moarte"
asta înseamnă că moartea nu are timp
nu știu nimic de măsura lui
(la ce mi-ar mai folosi măsurile celorlalte lucruri?)
oare ce ucide, lipsa ori, dimpotrivă, preamultul său
și cum arată timpul pietrei, sunetului, al umbrei
al apei, al efemeridelor
dacă secundele sunt totuna cu ciocănitul sacadat al pantofarului
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!


<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și șosele, adresa este:
