timp şi tuberoze

Psihoză profundă

sunt ploaia de emoţii anunţată-n prognoză
mă întind peste munţi că un curcubeu
viaţa mea complicată vreau să fie roză
să nu simt bătrâneţea cum mă apasă greu.

răspândesc în lume zilnic câte o doză
de optimism crescut în cuib de stea
îmi spăl chipul cu rouă de pe tuberoză
în paradisul minţii să simt dragostea.

în palmele timpului mă simt o mimoză
cu fluturi în piept dansând iubitori
îmi imortalizez fericirea în poză
alături de prietenii ocrotitori.

poezia inimii magnifică psihoză
o răspândesc în lume pentru visători.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternităţi în straie de-aşteptare

Au înflorit pe gene tuberoze,
Ca într-un vis de vară-amăgitoare,
Ce picură tăcerea în mimoze
Cu ploi de mângâieri tulburătoare.

Şi trec prin mine herghelii de fluturi
Într-un galop, ca sevele pădurii,
Te simt în mine şi de nopţi mă scuturi,
Eu îţi aştept sărutu-n colţul gurii.

Să nu mă cerţi că încă vreau iubire,
Chiar de mi-s anii grei ca piatra morii!
Şi de mai plâng la ceas de despărţire,
Ştiu că te-ntorci, precum se-ntorc cocorii.

De moare luna mai de întristare,
Eu o s-aştept septembire să vină,
Cu mere coapte ies la drumul mare
Să te invit în toamna mea, la cină.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu prin timpul meu arar trecând

şi timpul şi-ntinde trupu-n
cenuşa de doi stânjeni
îndoliază azi şi zboară
văzul meu cărunt
şi vălul roz pictat cu tuberoze
ţi-e luat de vânt, iubito
mă pradă lupii veniţi
tocmai din ostrovul Miklosich
şi urlă doar pustiu-n
cătunul singurului gând
doar două insule de jad
mă urmăresc agonizând
sunt ochii tăi de umbre,
cu furci şi pânze de păianjeni.
'năuntru simfonia oaselor
şi-al lumii ospăţ de rând
în depărtări,
sinapse mai troznesc,
mor caii nechezând
în urma noastră,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mary McNeely

Trecătorule,
Dragostea înseamnă să-ţi regăseşti sufletul
În sufletul celui iubit.
Când cel iubit se retrage din sufletul tău
Atunci tocmai ţi-ai pierdut sufletul,
Căci stă scris:: "Eu am un prieten,
Dar mâhnirea mea nu are prieten."
De aici, anii mei lungi de solitudine în casa tatălui meu,
Încercând să mă regăsesc,
Să-mi transform tristeţea într-un sine mai luminos.
Dar era tata cu dezamăgirile lui,
Stând sub cedrul de pe pajişte –
O imagine care s-a cufundat în inima mea
Aducându-mi o pace infinită.
O, vouă, suflete care aţi dat vieţii
Parfum şi puritate, ca tuberozele
Venind din pământul cel negru,
Pururea pace!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturna

Dormi, frumoasa mea! De-acum
Noaptea luminoasa
Ca o unda de parfum
Navaleste-n casa.

Luna clara din neant
Pune pe covoare
Straluciri de diamant
Si maragaritare.

Ea priveste ca-n extaz
Bluza ta lejera
Si pantofii de atlaz
Langa etajera.

Si trecand prin budoar,
Raza-i ce se rupe
Lumineaza un lavoar
Cu flacoane scumpe…

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Entuziasm verde

precum o tuberoză suplă şi mlădie
e amintirea mea de asta vară
când dansam în ritm de rapsodie
şi aşteptăm în tihnă luceferi să răsară.

un cer de stele sunt visele mele
cu aripi de fluturi pe a nopţii eşarfă
cu serenada lunii trecută prin perdele
cu dansul muzelor pe corzi de harfă.

tristeţea s-a sfârşit, viorile cântă
lumini se nasc în pântece de frază
pronia cerească iubirea cea sfântă
de la sfinţii care stau pururi de pază.

trec prin bătrâneţe plină de emfază
cu melancolia înflorită pe-o rază.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clondirul cu rouă

strâng roua tuberozelor într-un clondir
petale diafane îmbracă gândul meu
seve de linişte extrag din nadir
cântând apropierea de Dumnezeu.

vântul întâmplărilor mă duce departe
am aripi vrăjite să zbor printre stele
de dragoste şi fericire am avut parte
învelită-n lumini ca în fine dantele.

pe fuiorul timpului doruri am tors
lacrimi au spălat regrete şi angoase
de-atâtea ori din bezne m-am întors
la versurile calde la vorbele frumoase.

strâng roua tuberozelor într-un clondir
seve de linişte extrag din nadir.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii iubirii

păşesc către cer
stele pe ramuri de suflet
timpul răsuflă prin ani
în poeni, parfum de liliac
în larg o mare nebună
valuri se sparg, eu biet catarg
tremurătoare beţie
răsuflă pământul, trăieşte, vorbeşte
în palme petale deschise
de flori şi iubire
parfum de roze, tuberoze
tremură în zare curcubeul
curg raze împletite
în grădina cerului aripi mi-au crecut
să vin, să vin în zbor la tine
îngeri în alb împart crengi de iubire
mi-e trupul o stea şi ard în flăcări
din lacrimi beau foc
sus, în cer, o cabană de flori
cineva mă iubeşte

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Aş vrea să dorm în patul tău
să nu ne vadă luna,
aş vrea să fiu al tău flăcău
până mai totdeuna.

Aş vrea să stau la pieptul tău
să mă sufoc în perne,
aş vrea de-atâta bine zău
să mă săruţi pe gene.

Aş vrea mireasă să îmi fii
să mă cuprinzi în braţe,
aş vrea aşa în orice zi
să nu mai ştiu de-i noapte.

Mă lasă să te simt acum
cât eşti de călduroasă,
să-ţi simt minunea de parfum
de flori de chiparoasă..

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu diversităţii

Vreau să vânez ideea pură, ce ţâşneşte
din codrii minţii, unde liberă aleargă,
să pescuiesc acea uimire, ce-o să spargă
un geam spre-o lume-n care gardul n-o opreşte,
s-ating penajul în sextine sau catrene,
să fac bandaje de cuvinte fără pene.

Vreau să mai râd când plânge roua de pe frunze,
atunci simt pulsul unei vieţi ce e reală,
mă pierd în cărţi, dar şi în lumea virtuală,
vreau să valsez în dansul pensulei pe pânze,
la răsărit, să lupt în ring, sau ca barbarii,
şi la apus, să joc iar şah, la malul mării...

Vreau să alerg când vântul şuieră sălbatic,
parcă în haită fug, cu lupii, în pădure,
parcă mă joc atunci, ca urşii, când au mure,
vreau să înot când briza murmură molatic,
parcă în banc înot, cu peşti din mări albastre,
şi-aş vrea să zbor ca nişte păsări ce-s măiastre.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu

Mergând pe străzi, privirea cumpărase
din fiecare lucru câte-o parte:
umbrare verzi, brăţări şi chiparoase
ca lacrima iubitelor din carte
vitrine mari, acoperind cu-atlazuri
mucegăiala sufletelor slute,
şi fărădelegi, şi intrigi, şi pervazuri
în care-au stat idile ne-ncepute.
Copil venit din măguri şi viroage,
coroanelor copacilor oceanici
îngenuncheau sub ape, să se roage,
cu anterie gemene, de panici,
Am fost în temple,-n temniţi şi-n spitale,
m-au întâlnit singurătăţi şi crime.
Inscripţii rari din lume paradoxale
pătau viori... Şi-am fost în ţintirime.
Cu-nmlădieri de caste dimineţe, -
burice albe şi bacante goale.
Marchizele, verandele, costumul
de pantomimă-al feţelor confuze,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din două trupuri ...

Doar cu iubirea vieţii mele
Mă simt puternic, mai bărbat
Purtat ca-ntr-un vârtej de iele,
Spre trupul ei candid mânat.
O iau în braţele-mi vânjoase
Şi o sărut pana la extaz.
Ea, mirosind a chiparoase,
Mi-ntoarce celălalt obraz.
O înrobesc cum doar liana
Îmbrăţişează un copac.
Cu mângâieri îi vindec rana,
În scrum cuvintele-mi prefac.
Eu o sărut, ea mă sărută;
O las încet pe al meu pat.
Pe buza ei cărnoasă, mută,
Arome sorb, de neuitat.
Cu degetele fremătânde
Ridic al rochiei sale fald,
Pe când privirile-mi flămânde
Se scaldă-n ochi-i de smarald.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă... atât de târziu

Petale de crini, lin mângâindu-ne visul
Ne poartă spre transcendent,
Umbre moi, să vizităm paradisul.
Cerul se desface... Petale
De albe magnolii răsar...
Răsar şi purifică zorii
De gri, de tăceri, de amar.
Pe pleoapele arămii ning castanii...
Deodată în noi s-a-nnoptat,
La tâmple de gheaţă ning anii
-N acest anotimp îngheţat.
Se scutură-n noapte salcâmii –
Firave păsări de vis,
Ne mor repetat toţi bătrânii –
Aşa le e scris!
Cad roze pe-altarul iubirii –
Mireasă gătită şi pură,
Cad flori de cireş, sfinte stele,
Peste această planetă imună.
Se nasc gladiole, mărgăritare,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă... atât de târziu

Petale de crini, lin mângâindu-ne visul
Ne poartă spre transcendent,
Umbre moi, să vizităm paradisul.
Cerul se desface... Petale
De albe magnolii răsar...
Răsar şi purifică zorii
De gri, de tăceri, de amar.
Pe pleoapele arămii ning castanii...
Deodată în noi s-a-nnoptat,
La tâmple de gheaţă ning anii
-N acest anotimp îngheţat.
Se scutură-n noapte salcâmii -
Firave păsări de vis,
Ne mor repetat toţi bătrânii -
Aşa le e scris!
Cad roze pe-altarul iubirii -
Mireasă gătită şi pură,
Cad flori de cireş, sfinte stele,
Peste această planetă imună.
Se nasc gladiole, mărgăritare,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

petrecerea lumii, dragii mei,
se desfăşoară altundeva
decât unde credeţi voi, altundeva,
decât în lumea aceasta contextuală
care poate fi prinsă pe peliculă,
poate, în lumea umbrelor
de multe ori, mă întreb,
de ce oamenii se antrenează
printre ţinte nedefinite,
printre ploi acide, goi,
alteori, de ce nu au vocaţia veşniciei?
fericirea este iluzorie, dragii mei,
şi eu sunt de mână cu tinereţea mea
pictez bizoni albi şi magici
în grădina paradisului pierdut
care seamănă cu grotele de la Altamira,
sau păsări roz flamingo cu gâturi
ca felinare, roşii, luminoase,
printre gheizere sulfuroase
într-una din zile, am sădit

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru el şi ea

Eşti plaja ce mă arde când val mă pierd, în mare,
Sunt vântul ce alungă nisipuri sidefii,
Reflux ţi reverie ascunsă-n depărtare,
Pierdut în risipirea din care nu mai vii.
Sunt clopotul tacerii-n ecouri de lumină,
Cortegiul ce-ngenunche, cioclii încătuşind,
Eşti umbra ce mă strânge! Atât eşti de divină
Că îmi doresc o viaţă să ne trezim iubind.

Eşti plaja ce mă arde când val mă pierd în mare
Şi talpa-ades mă strânge sub sărutarea ta,
Din valurile mării eu ţi-aş clădi palate,
Apoi tăcut m-aş pierde în unduiri de stea.
M-aş avânta spre ceruri să nu mă poată-ajunge,
De vis şi mântuire, nici stânci însângerate,
Să nu-mi mai vezi durerea, nici lacrima ce plânge...
Ecoul lor se pierde în lumi îndepărtate...

Sunt vântul ce alungă nisipuri sidefii
Şi mă întreb, iubito, de ce, de unde vii.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!