Citate despre timp și văi
citate despre timp și văi (inclusiv în versuri).
Nu e nicio cale
Clipă cu clipă
Se scurge în mare
Și am două griji ce mă poartă,
Că viața mi-i scurtă
Și dragostea-mi moare,
Of, Doamne, ce soartă!
Secunde și minute,
Zile, săptămâni, luni, ani
S-or duce pe-o apă la vale,
Și eu tot mă duc, și tu, iubire, du-te,
De amor vom fi orfani
Ai vrea să scapi, aș vrea să scap,
Dar nu e nici o cale.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii vieții
Acesta-i drumul tău, mi-au zis părinții,
pornești din văi s-ajungi în slava minții.
distih de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era, de la fericitul Zalmoxis, cursul vremii într'al cincilea ciclu, socotind ciclul cât numărul zilelor anului, adică trei sute șaizeci și cinci de ani. Iar dintr'al cincilea ciclu, credincioșii vechi dela Carpați numărau ani o sută douăzeci. În văile depărtate, unde izvoarele și puhoaiele înălțimilor se prefac în pâraie și lacuri, iar oamenii își clădesc case din bârne în așezări statornice, lumea își întorsese fața cătră o lege nouă și număra anul 780 dela izbăvitorul Hristos.
Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aglomerație pe Valea Prahovei
În mașini, bară la bară,
Trec turiștii cu speranță,
Trec și zilele de vară
... Și jumate din vacanță.
epigramă de Gabriela Gențiana Groza (12 mai 2021)
Adăugat de GabrielaGențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct explodat
Te pierzi de tine și îți faci cu mâna.
Natura ta se-ntoarce în natură.
Pe rând ești casă, prag și bătătură,
Ești ziua, luna, anul, săptămâna.
Și ochii, aparate de sudură,
Cu fulgere de gura ta prind luna,
Cucuta-i dulce, dulce-i mătrăguna
Și mângâierea frunții e arsura.
Dezintegrat în picuri și scântei,
Ești boarea văii, valul și busola.
Te-agăți de munți, cu brazii, și ești stei.
C-un curcubeu ții cerului cupola...
Și-n jurul tău tot crește-aureola,
Ca o explozie de Dumnezeu.
sonet de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna și pretutindeni
Străbate peșterile-adânci din munți,
Atinge-n drum spre cer ale norilor frunți:
Muzele strigă izvoarele și văile pline de culori
De multe ori, da, de mii de ori.
Când privirea-ntâlnește tinere flori albastre,
Cântece noi răsplătesc eforturile noastre:
Timpul trece și-n zbor zilele trec, una câte una,
Dar anotimpurile revin întotdeauna.
poezie celebră de Goethe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță în stil vechi
Se stinge amurgul cu roșii văpăi,
Și noaptea de vară
Coboară-n tăcere pe munți și pe văi,
Înaltă și clară.
La marginea apei să-și caute vad
O turmă s-abate.
Răsare și luna din codri de brad,
În singurătate.
Măicuțele-n umbra părerii de rău
Se duc să se culce;
Din vale s-aude un glas de pârău
Sălbatic și dulce.
Odihna s-așterne pe sfântul lăcaș
Din vremea străbună.
Și numai o fată cu dor pătimaș
Mai cântă sub lună.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greu la deal și greu la vale când ai nouăzeci de ani.
aforism de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Printre himere
Cerul s-a prăbușit în umbră,
iar valea s-a ascuns și ea.
Tenebre dau năvală sumbră,
apoi ating și stânca mea.
Precum un demon tern eu urlu
la luna ce se naște-n nori,
fiorii mă cuprind când umblu
prin lumi lipsite de culori.
Cu vânt săltat de prin nisipuri
alerg prin văi întunecate.
Cu gând pierdut printre nimicuri
las soarele, pierdut, în spate.
poezie de Andrei Pavel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acuma soarele suia pe scara cerului în zodia întâia și se auzea, din prăpăstiile de jos, tunetul zăporului. Pe plaiuri, era încă iarnă dulce, cu ostroave de omăt subt brazi. Cucoșii cei mari sălbatici începeau să-și cheme găinile în marginea poienelor. Dela peșteră se auzea mugetul bourilor, în hățașurile văii. Cintezii și stigleții care ceruseră sălaș în peșteră cât ținuse puterea iernii se mutaseră pe crenguțele mestecenilor de deasupra celor trei izvoare și se închinau primăverii cântând subțirel și sticlindu-și în lumină àcele ochișorilor. După ce se arătă pe cerul nopților luna plină a luminii lui Martie, cei doi ucenici așezaseră la altar făcliile de ceară poruncite, căci la sfârșitul acelei săptămâni postul lor se sfârșea, și, după trei zile de mâhnire, tăcere și taină, urma o nouă înviere a Dumnezeului tuturor veacurilor.
Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salariile și pensiile sunt ca apele curg tot timpul la vale.
aforism de David Boia (1 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp plângând
am aruncat timpul pe fereastră
de azi nu mai există oră, nu mai există minut,
nu mai există secundă,
de azi nu mai există azi, mâine și ieri
umbrele se târăsc istovite
la picioarele unui Cronos plângând
prea luminat sunt de când am detronat timpul
fermentez în lumină ca o oază de trandafiri
și înmuguresc ca o primăvară eternă
pe rămășițele secundelor
ce-au chinuit curgerile cuvintelor
prin largile văi de cântec
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
liniște sfântă -
se aude în valea timpului
un clopot bătrân
haiku de Daniela Zglibutiu (15 august 2014)
Adăugat de Daniela Zglibutiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirele
Pășunea mea tu să fii
Cu păpădii.
Eu să fiu boul tău alb și nevinovat
Care te-aș fi păscut și te-aș fi rumegat,
Pe înserate,
Pe copitele îngenunchiate,
În jurul brațelor tale
Aș urca greul cerurilor goale
Și munții lunii până-n pisc.
Am rămâne în lună, pe disc,
Să arăm văile de tibișir,
Să semănăm lămâiță și calomfir.
Culcă-mi-te trândavă pe coarne,
Fă-te jugul meu de carne,
Stăpâna mea, frumoasă ca aurul,
De care tremură taurul.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sătul de pământurile Spaniei, un bătrân oștean al regelui încearcă să-și găsească desfătarea în vastele geografii ale lui Ariosto, în acea vale a lunii unde sălășluiește timpul care-a fost risipit de vise și în idolul de aur al lui Mahomed răpit de Montalban.
începutul de la Făuritorul, Parabola lui Cervantes și a lui Don Quijote de Jorge Luis Borges (1955), traducere de Cristina Hăulică
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză și portugheză.
Răsărit magic
Așa a fost, așa a totdeauna.
Aștept cu floarea mea de foc în mâni.
Întrerupându-mi preamărite săptămâni,
puternică-mi răsare luna.
În miez de noapte un cutreier sferic.
În spațiu - râuri, umbre, turnuri, clăi.
Liturgic astrul mă-ntâlnește-n văi,
dezbracă patria de întuneric.
Sus în lumină ce fragil
apare muntele!
Cetatea zeilor din ochii de copil
ușor se sfarmă ca mătasea veche.
Materia ce sfântă e,
dar numai sunet în ureche.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezi eterne plâng
Privesc cum soarele sărută pământul
și mugurii pocnesc în ramuri
cum lacul își cântă anii
din flaut subțire de trestii.
Mă-ntreb de-i vis sau aievea
verdele ce-mbracă copacii
strania lumină parcă cântă
prin iarna secretă a timpului meu.
Văd râuri la vale curgând
spre fluvii grăbite spre mare
și-n liniștea nopții ascult
zăpezile eterne cum plâng.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir de nisip
Se scurge timpul în clepsidră,
Dispar secunde furibund,
Spre o tăcere insipidă
În care pasul mi-l afund.
Fir de nisip născând momente,
Ce-mi par mereu de neajuns,
Prea multe scări, prea multe trepte,
Prea mulți de dacă până sus.
Le urc, dar parcă merg la vale,
Spre un adânc nesuferit,
Chiar de nu vreau, e doar o cale,
Mă-ntorc de unde am venit.
Și tot alerg finalitatea,
Sperând că poate-i început,
Uitând că viața-și cere partea,
Iar eu nu-i dau ce ar fi vrut.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi fumul...
Vezi fumul cum se stâlpuie în zări
și umbra lui pe vale nălucește?
ci viața, mi-ai vorbit prin înserări,
Nu-i fumul ce sub lună aburește,
E umbra lui fugară din cărări.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 60
Așa cum valuri vin peste prundișuri
La fel minute se grăbesc să treacă
Și curg la vale ca în repezișuri
Trudindu-se cât pot să se întreacă.
Un nou-născut ce iese la lumină
Se-ndreaptă încet spre-a lui maturitate
Eclipse rele soarta i-o domină
Și Timpul, care-a dat, îi va lua toate,
Căci va păli a tinereții floare
Și riduri va săpa pe mândra frunte
Hrănindu-se cu lucruri trecătoare
Ce coasa lui nu pot să o înfrunte.
Și totuși versul meu timpul sfidează
Căci te slăvesc, când el te ruinează.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și văi, adresa este: