Citate despre timp și văi
citate despre timp și văi (inclusiv în versuri).
Nu e nicio cale
Clipă cu clipă
Se scurge în mare
Și am două griji ce mă poartă,
Că viața mi-i scurtă
Și dragostea-mi moare,
Of, Doamne, ce soartă!
Secunde și minute,
Zile, săptămâni, luni, ani
S-or duce pe-o apă la vale,
Și eu tot mă duc, și tu, iubire, du-te,
De amor vom fi orfani
Ai vrea să scapi, aș vrea să scap,
Dar nu e nici o cale.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp grăbit
Grăbit o ia timpul la vale
Minutele trec parcă-s scoase din minți
Se strâng și aleargă pe cale,
Iar noi le privim resemnați și cuminți.
Nici orele nu au răbdare,
Căci vin și se duc într-un ritm infernal,
Degeaba le ceri îndurare
Te poartă cu ele ca valul spre mal.
Iar zilele zboară zorite,
O filă, doar una mai e-n calendar,
Migrează spre zări infinite,
Aflate departe de-al lumii hotar.
Și anii - sălbatică turmă -
Mânați de același impuls neînțeles
Dispar undeva fără urmă
Am vrea să-i oprim, însă n-avem de-ales.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (9 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Aglomerație pe Valea Prahovei
În mașini, bară la bară,
Trec turiștii cu speranță,
Trec și zilele de vară
... Și jumate din vacanță.
epigramă de Gabriela Gențiana Groza (12 mai 2021)
Adăugat de GabrielaGențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!



Era, de la fericitul Zalmoxis, cursul vremii într'al cincilea ciclu, socotind ciclul cât numărul zilelor anului, adică trei sute șaizeci și cinci de ani. Iar dintr'al cincilea ciclu, credincioșii vechi dela Carpați numărau ani o sută douăzeci. În văile depărtate, unde izvoarele și puhoaiele înălțimilor se prefac în pâraie și lacuri, iar oamenii își clădesc case din bârne în așezări statornice, lumea își întorsese fața cătră o lege nouă și număra anul 780 dela izbăvitorul Hristos.
Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Punct explodat
Te pierzi de tine și îți faci cu mâna.
Natura ta se-ntoarce în natură.
Pe rând ești casă, prag și bătătură,
Ești ziua, luna, anul, săptămâna.
Și ochii, aparate de sudură,
Cu fulgere de gura ta prind luna,
Cucuta-i dulce, dulce-i mătrăguna
Și mângâierea frunții e arsura.
Dezintegrat în picuri și scântei,
Ești boarea văii, valul și busola.
Te-agăți de munți, cu brazii, și ești stei.
C-un curcubeu ții cerului cupola...
Și-n jurul tău tot crește-aureola,
Ca o explozie de Dumnezeu.
sonet de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!



Întotdeauna și pretutindeni
Străbate peșterile-adânci din munți,
Atinge-n drum spre cer ale norilor frunți:
Muzele strigă izvoarele și văile pline de culori
De multe ori, da, de mii de ori.
Când privirea-ntâlnește tinere flori albastre,
Cântece noi răsplătesc eforturile noastre:
Timpul trece și-n zbor zilele trec, una câte una,
Dar anotimpurile revin întotdeauna.
poezie celebră de Goethe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Acuma soarele suia pe scara cerului în zodia întâia și se auzea, din prăpăstiile de jos, tunetul zăporului. Pe plaiuri, era încă iarnă dulce, cu ostroave de omăt subt brazi. Cucoșii cei mari sălbatici începeau să-și cheme găinile în marginea poienelor. Dela peșteră se auzea mugetul bourilor, în hățașurile văii. Cintezii și stigleții care ceruseră sălaș în peșteră cât ținuse puterea iernii se mutaseră pe crenguțele mestecenilor de deasupra celor trei izvoare și se închinau primăverii cântând subțirel și sticlindu-și în lumină àcele ochișorilor. După ce se arătă pe cerul nopților luna plină a luminii lui Martie, cei doi ucenici așezaseră la altar făcliile de ceară poruncite, căci la sfârșitul acelei săptămâni postul lor se sfârșea, și, după trei zile de mâhnire, tăcere și taină, urma o nouă înviere a Dumnezeului tuturor veacurilor.
Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Salariile și pensiile sunt ca apele curg tot timpul la vale.
aforism de David Boia (1 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
liniște sfântă -
se aude în valea timpului
un clopot bătrân
haiku de Daniela Zglibutiu (15 august 2014)
Adăugat de Daniela Zglibutiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mirele
Pășunea mea tu să fii
Cu păpădii.
Eu să fiu boul tău alb și nevinovat
Care te-aș fi păscut și te-aș fi rumegat,
Pe înserate,
Pe copitele îngenunchiate,
În jurul brațelor tale
Aș urca greul cerurilor goale
Și munții lunii până-n pisc.
Am rămâne în lună, pe disc,
Să arăm văile de tibișir,
Să semănăm lămâiță și calomfir.
Culcă-mi-te trândavă pe coarne,
Fă-te jugul meu de carne,
Stăpâna mea, frumoasă ca aurul,
De care tremură taurul.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sătul de pământurile Spaniei, un bătrân oștean al regelui încearcă să-și găsească desfătarea în vastele geografii ale lui Ariosto, în acea vale a lunii unde sălășluiește timpul care-a fost risipit de vise și în idolul de aur al lui Mahomed răpit de Montalban.
începutul de la Făuritorul, Parabola lui Cervantes și a lui Don Quijote de Jorge Luis Borges (1955), traducere de Cristina Hăulică
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt disponibile și traduceri în engleză și portugheză.


Zăpezi eterne plâng
Privesc cum soarele sărută pământul
și mugurii pocnesc în ramuri
cum lacul își cântă anii
din flaut subțire de trestii.
Mă-ntreb de-i vis sau aievea
verdele ce-mbracă copacii
strania lumină parcă cântă
prin iarna secretă a timpului meu.
Văd râuri la vale curgând
spre fluvii grăbite spre mare
și-n liniștea nopții ascult
zăpezile eterne cum plâng.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fir de nisip
Se scurge timpul în clepsidră,
Dispar secunde furibund,
Spre o tăcere insipidă
În care pasul mi-l afund.
Fir de nisip născând momente,
Ce-mi par mereu de neajuns,
Prea multe scări, prea multe trepte,
Prea mulți de dacă până sus.
Le urc, dar parcă merg la vale,
Spre un adânc nesuferit,
Chiar de nu vreau, e doar o cale,
Mă-ntorc de unde am venit.
Și tot alerg finalitatea,
Sperând că poate-i început,
Uitând că viața-și cere partea,
Iar eu nu-i dau ce ar fi vrut.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi fumul...
Vezi fumul cum se stâlpuie în zări
și umbra lui pe vale nălucește?
ci viața, mi-ai vorbit prin înserări,
Nu-i fumul ce sub lună aburește,
E umbra lui fugară din cărări.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 60
Așa cum valuri vin peste prundișuri
La fel minute se grăbesc să treacă
Și curg la vale ca în repezișuri
Trudindu-se cât pot să se întreacă.
Un nou-născut ce iese la lumină
Se-ndreaptă încet spre-a lui maturitate
Eclipse rele soarta i-o domină
Și Timpul, care-a dat, îi va lua toate,
Căci va păli a tinereții floare
Și riduri va săpa pe mândra frunte
Hrănindu-se cu lucruri trecătoare
Ce coasa lui nu pot să o înfrunte.
Și totuși versul meu timpul sfidează
Căci te slăvesc, când el te ruinează.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Pasărea solitară
Oare de ce pasărea aceea decupată
În tăcerea însorită, albă și înghețată,
În zbor solitar de la est la vest,
Planând deasupra crestelor văii,
Pare simbol și mesager al unui trecut care mi-a aparținut
Și care și-a găsit tihna acum multe secole?
poezie clasică de Walter de la Mare din Lupa și alte poezii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Veacul ca un râu, mereu curge la vale, da îndărăt niciodată.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet îndrăgostit de Valea Râmnicului, bogată în livezi cu pruni
Adoră cât poate
Nopțile cu lună,
Dar mai mult ca toate
Mireasma de... prună!
epigramă de Octavian Moșescu din Epigramiști Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!



Romanță în stil vechi
Se stinge amurgul cu roșii văpăi,
Și noaptea de vară
Coboară-n tăcere pe munți și pe văi,
Înaltă și clară.
La marginea apei să-și caute vad
O turmă s-abate.
Răsare și luna din codri de brad,
În singurătate.
Măicuțele-n umbra părerii de rău
Se duc să se culce;
Din vale s-aude un glas de pârău
Sălbatic și dulce.
Odihna s-așterne pe sfântul lăcaș
Din vremea străbună.
Și numai o fată cu dor pătimaș
Mai cântă sub lună.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cerere de aducere-aminte
Creangă potrivește vorba
ninge molcom la Moldova
vertical sau dintr-o parte
ninge viața peste moarte
Totu-i alb ca o hârtie
cerul iată parcă scrie
iarna rupe lumea-n două
să facă alta mai nouă
Fir-ar timpului să-ți fie
ninge ca-n copilărie
oamenii-s de multe feluri
hai cu sania în ceruri
Să ne dăm frumos la vale
iubire printre țâțele tale
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și văi, adresa este:
