Citate despre timp și viscol
citate despre timp și viscol (inclusiv în versuri).
Dealuri de stele
Voi lăsa scris pe ziduri
numele acestor poeți
bolnavi de cuvintele
ce i-au săpat în inimi
pe timp de ploaie și viscol,
clocotindu-le sângele
pe dealuri fragile de stele,
în timp ce-și împărțeau sufletul
în veacuri.
Voi spune lumii despre curajul lor
de a înfrunta desculți
spinii acelor zile
în care trebuiau să semneze
la oră fixă
în condica lui Dumnezeu.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
viforul care urlă noaptea
simțim
mugetul zilei
haiku de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi place mai mult să număr anii de la primăvară la primăvară; pare mult mai potrivit să socotesc anul după mugurii de flori decât după viscol.
citat din Donald G. Mitchell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebare de ninsoare
În noaptea nopții-n lună plină
Fac saltul nalt, ca de felină,
Mă prind cu dinții de Saturn
Și-apoi, ca orice taciturn,
Aștept o dimineață lină.
În ziua zilelor mai vechi
Țineam la gât stele perechi,
Acum ninsorile mă-ndeamnă
Să mă desprind suav de toamnă,
Să-mi cânte viscol în urechi.
Și în secunda cea mai mare,
Care apare și dispare
Din ceasul care-mi sună trist,
Mă voi lupta c-un sunetist,
În iarnă, viscol și ninsoare.
Și-n ora orelor târzii,
Cu minutare sidefii,
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidiți în dragoste
Vino - însetați de curgerea eternă -
Să ne-adăpăm din jgheab de stalagmită
Și peștera, sorbind, să ne înghită
Pecetluind intrarea în cavernă.
Un rege-ndrăgostit de-o Sulamită,
Din muntele de marmură, o pernă
Cioplind, pentru o dragoste eternă,
Când lumea toata-i numai dinamită.
Afară este viscol și e ură -
Îmbrățișati cresc țurțurii în plete
Timpul s-a-ntors cu fața la perete
Și pân' la viitoarea picătură -
Un secol e și tu îmi dai o gură
Ce ține și de moarte și de sete.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de noiembrie
Noapte de noiembrie, orologiu iar bate
Tresar ațipit la fereastra odăii
Ale pinului ramuri pocnesc înghețate,
De vifor ce urlă la marginea văii.
Din munte coboară pe rază de lună,
Urme de lup adâncite prin nea
În casă tăcere când codrul răsună
Din pragul de iarnă geroasă și grea.
Pe creste golașe se plimbă un astru,
În a brazilor trupuri s-ascunde
Al spațiului cosmic și veșnic sihastru,
Ce-și face culcușul în munte.
A nopții viforniță pe trupuri adună
Sărace, de toamnă golite,
Cu palme uscate și straie de brumă,
Făpturi de noiembrie-albite.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul vieții
Mă ascund în ninsori
să nu mă viscolească
vântul uitării,
fulgi de vise
în căutarea zilei,
mulțimi de gânduri
trezite...
dor regăsit în lumină târzie
din singurătate
pași ratăciți de timp
pe țărmul anilor
în labirintul
depărtării
confuz și întunecat
iubirile
se nasc și mor
deci există...
mâinile se împreunează
pe copacul vieții
plin de zăpadă și muguri.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fată tânără pe patul morții
Ca robul ce cântă amar în robie,
Cu lanțul de brațe, un aer duios,
Ca râul ce geme de rea vijelie,
Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros.
Un crin se usucă și-n laturi s-abate
Când ziua e rece și cerul în nori,
Când soarele-l arde, când vântul îl bate,
Când grindina cade torente pe flori;
Așa făr' de veste pe zilele mele
O soartă amară amar a bătut,
Și astfel ca crinul de viscole rele,
Pe patu-mi de moarte deodat-am căzut.
Abia-n primăvară cu zilele mele
Plăpândă ca roua abia am ajuns,
Atuncea când cântă prin flori filomele,
O crudă durere adânc m-a pătruns.
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a cerut șoferilor că în zilele cu viscol să nu iasă cu mașinile. Primii care s-au conformat au fost șoferii de la utilajele de deszăpezire.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
E iarnă și ninge
E vifor năprasnic afară,
E frig, nebunie și ceață,
E liniștea dată cu ceară,
E clipa tăcerii de gheață.
E luna pe geam dăltuită,
E sufletu-arzând, iubitor,
E lacrima veșnic sfințită,
E clipa romanței de amor.
E noaptea rebelă și bună,
E ochiul ce cată spre sân,
E vorba pe taine stăpână,
E sângele-ncins și păgân.
E iarnă și ninge-a iubire,
E viscol și-i ger păcătos,
E taina ascunsă-n privire,
E viață... trăim... e frumos.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîntoarcere ....
m-aș întoarce la tine deși
niciodată n-am fost împreună
orice drum înnapoi aș găsi
orice limbă ași face-o comună
orice ușă din care-ai ieși
orice viscol si orice furtună
ca un lup hămesit aș pândi
poate ești ca și mine, nebună
poate-om sta amândoi și -om fugi
în pustia din clarul de Lună
și vom fi împreună deși
niciodată n-oi fi împreună...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradisul
-" Grădina se chemase Paradis și Rai.
Acolo totdeauna-i mai, -
Oftează Eva a pustiu,
Cînd povestește, mai tîrziu,
Copiilor ținuți în poală,
De cîte ori îi culcă și îi spală, -
Acolo anul ține, fără greș,
De la caise pînă la cireși,
De la cireșe pînă la caise.
De două luni e anul, pare-mi-se,
Ba, mi se pare, nici de-atît.
Nu-i viscol, ger și timp urît,
Doar poame bune, cu toptanul,
Cît e grădina și cît ține anul.
Un rîu de miere și un rîu de lapte
Se-mpreunau în miezănoapte.
Și am văzut și altceva:
Bomboane-n flori și gîrle de cafea
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bradul
Când arde soarele de mai,
Când vântul iernii geme,
Mărețul brad pe naltul plai
Stă verde-n orice vreme.
O rădăcină de colos
Și-a sfredelit în stâncă,
Și de pe stâncă maiestos
Mai sfredelește încă!
De mult cu blocul de granit
El s-a făcut totuna,
Și pe-amândoi necontenit
Îi zguduie furtuna.
Și lemn, și piatră la un loc,
Verdeața-i ne-ntreruptă,
Aspiră ger, îndură foc,
Cu trăsnetul se luptă!
[...] Citește tot
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buletin meteo
Luni va fi nițel răcoare,
Marți - și burniță și ploi,
Miercuri viscol și ninsoare...
E clar: Vara pică joi.
epigramă de Vasile Tudorel Jipa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă în doi
Ce viscol e afară - iar noi doi,
Întroieniți de ani și de rutină
Pașim înspre apusuri triști și goi
Acoperiți de-a timpului patină.
Ni se așază iarna grea în suflet
Cărările spre inimi nu găsim
Aprinde-o torță fă al nostru umblet
Să fie luminat de rătăcim!
Și viscolește-mi temerile toate,
Pune-mi pe umeri munții tăi de dor
Și stele de argint pe ale mele pleoape,
Hlamidă de speranță și fior.
Troiene fă, din sărutări de noapte
Și învelește-mi somnul când afară,
Zăpezile ne îngroapă disperate-
Noi să dormim până la primavară!
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Un fel de echipaj
florile erau mai puternice decât cedrii
cine are voie să dea fericire altora?
mustrându-ne, iubim
dimineața am douăzeci de ani
trebuie să ne mulțumim cu durerea
seara mă fac înger și cerb
și pe urmă viscolul îmbrăcat în uimiri
și pe urmă lucrurile ca niște semințe
apuseseră două perechi
de generații în jur
dogorind se deschidea sub mine ca o pâlnie
orașul în care florile n-au vestejit niciodată
semafoare legate la ochi
prin paralaxa cealaltă
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea din amurg
Mă rog si pentru viii si pentru mortii mei.
Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii,
Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii,
Si dragostea si vrajba le-am impartit cu ei.
Pe morti în rugaciunea de seara mi-i culeg.
Acestia sunt, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avanturi si-au fost si pogoraminte.
Putin în fiecare, în toti am fost intreg.
De viforele vietii ei sunt acum deserti,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce ramane?
Zdrobita rugaciune la mila ta, Stapane,
Sunt si eu printre mortii rugandu-mă să-i ierti.
Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg,
Când crugul alb al zilei pamantul incununa:
Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna
Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut-au anii
Adie un vânt primăvăratec
Și mă-mbată parfumul de tei,
Dar sufletu-mi stă pe jăratec
- Cum au zburat anii mei?
N-am teamă de ger sau furtuni,
Prin viscol, chiar inima-mi cântă,
Nu am lumești slăbiciuni,
Doar Trecerea ma înspăimântă.
poezie de Alex Dospian (iunie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Panta rhei
împungea vântul cu vârful pantofilor ei de lac
tocurile roșii se înfigeau sfidător în zăpadă
acum nu mă mai bate nimeni, gândea
nici măcar viscolul
doar purta palton Prada și fond de ten Mac
pe cer, luna se încovoia ca o sirenă cu solzi de aur
hmm, un gând o mai bătea totuși
căci mai văzuse luna asta cu mult timp în urmă
acum însă parcă se zbătea să-și iasă din solzi
și zbaterea asta o simțea dedesubt
de palton dedesubt de machiaj
întreaga lume era la picioarele ei dar
luna avea unica podoabă a cărei strălucire n-o mințea
toate se sting cândva
îi spunea
își amintea acum când a mai văzut-o
când o fetiță cu picioarele goale trecea prin zăpadă
o împungea viscolul cu vârful pantofilor săi de ger
tălpile ei roșii se vârau tremurător în zăpadă
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradisul
-"Grădina se chemase Paradis și Rai.
Acolo totdeauna-i mai, -
Oftează Eva a pustiu,
Când povestește, mai târziu,
Copiilor ținuți în poală
De câte ori îi culcă și îi spală, -
Acolo anul ține, fără greș,
De la caise până la cireși,
De la cireșe până la caise.
De două luni e anul pare-mi-se,
Ba, mi se pare, nici de-atât.
Nu-i viscol, ger și timp urât,
Doar poame bune, cu toptanul.
Cât e grădina și cât ține anul.
Un râu de miere și un râu de lapte
Se-mpreunau în miazănoapte.
Și am văzut și altceva:
Bomboane-n flori și gârle de cafea.
Zahăr movili și cornuri mari cu mac,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și viscol, adresa este: